FYI.

This story is over 5 years old.

Știință și tehnologie

Previziunea lui Isaac Asimov pentru 2014 a devenit virală, deși e absolut greșită

Ce ne mai plac previziunile la început de an! Nici măcar nu contează dacă sunt pe bune sau nu.

Asimov într-o reclamă Radio Shack din 1983

Una dintre micile bucurii ale internetului e faptul că putem răsfoi vasta arhivă a predicțiilor omenirii. E amuzant și reconfortant atunci când vezi că marii tâmpiți din trecut dau greș și e dubios și palpitant când predicțiile se îndeplinesc.

Așa că bineînțeles că internetul s-a exaltat în privința viziunii lui Isaac Asimov pentru 2014, pe care scriitorul a enunțat-o într-un articol personal din New York Times în 1964. Autorul SF și-a imaginat că vizitează Târgul Mondial de cultură și economie din 2014 și a povestit despre exponatele pe care își închipuia că le va întîlni acolo. Mai multe ziare i-au declarat previziunile, printre care se numărau telefoane inteligente fără fir, roboți și mașini automate de gătit, complet adevărate.  Business Insider a scris că previziunea a fost „la fix”. Huffington Post a numit-o „incredibil de exactă”.

Publicitate

Problema e că nu e așa.

Luată ca întreg, viziunea lui Asimov pentru 2014 e total razna. Dar merge la fix pentru a crește traficul pe site-uri. Asimov nimerește destul de bine vreo două previziuni. A nimerit cifra populației lumii (6,5 miliarde), a anticipat mașinile automate (vehicule cu creier de robot) și a prevăzut și smartphone-ul/tableta (telefoane audio-video „care pot fi folosite nu doar pentru a vedea oamenii pe care îi suni, ci și pentru a studia documente și fotografii și pentru a citi pasaje din cărți”).

Dar a mai prezis și că vom avea o colonie pe lună, vom trăi sub un regim de control al populației, vom mânca batoane din alge cu multe arome și vom lăsa roboții să ne gătească mese personalizate. Dar cel mai divergent e faptul că automatizarea muncii va naște nu doar inegalitate și șomaj, ci și o stare de spirit proastă. Iată concluzia cu care își încheie eseul:

…omenirea va suferi de boala plictiselii, o boală care se va răspândi tot mai mult și va crește în intensitate în fiecare an. Acest fenomen va avea serioase consecințe mentale, emoționale și sociologice și îndrăznesc să spun că psihiatria va fi de departe cea mai importantă specializare medicală în 2014. Puținii norocoși care vor avea joburi creative de un fel sau altul vor fi adevărata elită a societății, pentru că doar ei vor face mai mult decât să servească o mașinărie.

Într-adevăr, cea mai sumbră speculație pe care o pot face pentru A.D. 2014 e că într-o societate fără relaxare, cel mai glorios cuvânt va fi „muncă”!

Publicitate

Asimov și-a imaginat că umanitatea va hotărî să distribuie averea obținută de roboți și mașinăriile automate, iar problema nu va fi că muncitorii vor pierde capital, ci că își vor pierde sensul. Desigur, în realitate s-au întâmplat ambele probleme, deci situația e mult mai tristă.

Dar dacă separăm previziunile lui Asimov și să identificăm adevărurile și greșelile, ratăm esențialul. Dacă tratăm eseul lui Asimov ca pe o profeție a lui Nostradamus, înseamnă că nu-i înțelegem scopul; la fel ca în cazul tuturor textelor SF de calitate, cea mai importantă parte e cum reflectă prezentul în care a fost scris.

În acest caz, Asimov făcea calcule în funcție de era financiar egalitaristă în care trăia. Tocmai se întorsese de la Târgul Mondial de Cultură și Economie din 1964 și era puțin dezamăgit de lipsa de viziune. Pe atunci, inegalitatea veniturilor nu era o problemă atât de mare pe cât a devenit în deceniile următoare. Și având în vedere programele sociale relativ robuste ale vremii, nu e greu de înțeles de ce Asimov a extrapolat că vom avea decența să le oferim o viață sigură celor care se ocupă de mașinării și nu vom permite să li se evapore salariile. Dar asta am făcut.

Totuși, optimistul Asimov și-a revizuit fostele previziuni în legătură cu relația dintre oameni și roboți. În faimoasa lui serie de cărți I, Robot, roboții manufacturieri sunt interziși pe Pământ pentru că sindicatele muncii, care se temeau că vor fi înlocuite de mașini automate, erau prea puternice. Dar lucrurile n-au ieșit așa.

Alegem previziunile trecute în acord cu rezonanța lor, și nu cu precizia și corectitudinea cu care au fost făcute – dacă în 2013 am vorbi despre batoane din alge și nu despre mașini Google, probabil am da mai departe articolul lui Asimov. Dar putem folosi totuși previziunile, doar că trebuie să ne gândim mai bine de unde vin și de ce nu s-au îndeplinit. Desigur, Asimov a prevăzut câteva dispozitive și asta e mișto. Dar ce e mai important e că ne amintește că a existat o vreme când optimismul științific și egalitarismul social a ajutat la construirea unei viziuni destul de idealiste a viitorului - și dacă suntem dispuși să facem câteva eforturi tehnologice, s-ar putea să ajungem acolo.

Traducere: Oana Maria Zaharia