Fiți pe fază, în China se caută profesori albi netalentați

Dacă te-ai săturat să muncești pe brânci, China s-ar putea să fie soluția pentru tine.

|
15 ianuarie 2014, 1:12pm


(Foto via)

Dacă ești un alb vorbitor de engleză, poți primi un job ca profesor de engleză în China. Multe școli te vor angaja, chiar dacă nu ai experiență ca profesor sau viză de lucru. Uneori nici nu e nevoie să aplici pentru un job. În Urumqi, în nord-vestul Chinei, eu și partenerul meu de scris am primit prima ofertă de lucru ca profesori în fața unui stand de tăieței de pe marginea drumului. Eram în țară de mai puțin de o săptămână.

„Vreți să lucrați la școala mea?” ne-a întrebat o doamnă, în timp ce ne întindea două cărți de vizită. „Puteți începe de mâine.”

Nu știam dacă ar trebui să râdem sau nu. Vorbea serios? Habar n-aveam să predăm vreo materie unor copii.

„Nu vorbim chineza”, i-am spus.

„Nu e problemă”, ne-a răspuns imediat. „Deci, ce ziceți?”

Oferta a fost doar una dintre multele pe care le-am refuzat în timpul celor două luni și jumătate în care am călătorit prin China – am primit oferte neașteptate pe stradă de încă patru ori și aproape de fiecare dată când am vizitat o școală. În industria învățământului privat, care crește cu aproape 15 procente pe an, academiile private de limbi străine caută fețe palide ca ale noastre pentru a face față cererii crescânde de profesori străini de limba engleză.

Dar această creștere rapidă dă naștere unei clase de tineri străini care sunt adesea necalificați pentru slujba de profesor. Pe lângă cei 180 000 de „experți străini” care intră în fiecare an în China cu vize de lucru pentru a lucra în domeniul educației, mai sunt mulți care vin să lucreze cu viză de turiști sau de studiu. Dintre zecile de profesori de engleză cu care am stat de vorbă pentru a scrie acest articol, doar doi aveau vize de lucru oficiale și mai mult de jumătate dintre ei nu aveau niciun fel de experiență sau certificare ca profesori.

Piața neagră a joburilor de profesori oferă salarii bune într-o țară ieftină, plus ore de lucru puține. Mulți părinți care plătesc bani grei pentru lecțiile de engleză ale copiilor lor nu vorbesc engleza, așa că nu pot urmări progresele copilului lor și nici nu-și pot da seama de nivelul talentului profesorului lui. Mulți localnici nu au idee cât de ușor e să obții un job dacă ai pielea albă și câteva cunoștințe de limbă engleză.

Kunming, capitala provinciei sudice Yunnan, e doar unul dintre orașele în care industria predării limbii engleze de 4,5 miliarde de dolari pe an susține o comunitate înfloritoare de expatriați. Cartierul Green Lake al orașului e plin de cafenele ale căror proprietari sunt străini, cum e Paul's Café, unde studenții străini de la Universitatea Yunnan se întâlnesc să-și exerseze caligrafia și să bea o bere după ore. Înăuntrul cafenelei, dialectele locale din Kunming dispar deodată pentru a face loc mai multor accente englezești. Unii discută despre studii, alții își fac planuri de călătorie prin Asia. E o comunitate diversă, cu oameni de peste tot din lume, din Ucraina până în Uruguay. Dar aproape toți au ceva în comun: un job part-time ca profesori de engleză.

Eric, un norvegian care a venit la Kunming ca să studieze mandarina, e unul dintre ei. L-am întâlnit în Paul's Cafe, stătea singur la masă și exersa caligrafia chinezească. La o masă de lângă noi, niște americani în maieuri își beau a doua rundă de beri la ora două după-amiaza. Eric s-a uitat la ceas și a râs: „Un străin în Kunming face doar patru lucruri: fumează, bea, predă engleza și din când în când învață puțină chineză.”

Eric a hotărât să-și ia un job de profesor de engleză la scurt timp după ce a ajuns în oraș. Un prieten i-a spus că poate câștiga 120 de yuani (cam 12 lire) pe oră – o sumă considerabilă în China, unde un prânz obișnuit costă 10 yuani. „E super ușor”, l-a asigurat prietenul lui.


(Foto via)

Eric s-a prezentat la Academia Lijao  și șeful lui l-a angajat imediat și i-a spus că primul lui curs va începe în două ore. Nu avea nevoie de certificat TOEFL, plata se va efectua la negru, pentru că Eric nu avea viză de lucru și nu era nicio problemă că Eric nu era vorbitor nativ de limba engleză.

„Cred că șeful meu nici nu știe din ce țară sunt”, a spus Eric.

Majoritatea profesorilor de engleză cu care am vorbit au spus că angajatorii lor au avut pretenții la fel de mici și că nu le-au cerut niciodată certficate care să ateste că sunt cunoscători de limba engleză. Chiar și dacă ți se cere un certificat, poți obține unul fals la prețul de 180 de lire. În 2007, The China Post a raportat că 40 de procente dintre profesorii străini din Taiwan operau cu diplome false. În China, problema e atât de mult scăpată de sub control încât Uniunea Profesorilor Străini din China, o organizație care consiliază educatorii străini, are o listă neagră cu agenții care falsifică diplome. Problema e că multe școli sunt dificil de urmărit, pentru că angajările și plata salariilor se fac la negru.

Poate că cel mai bun argument pentru lipsa de calificări stă în cifre. În 2010, the Guardian a estimat că 30 000 de organizații ofereau cursuri private de limba engleză, cu 15 000 în plus față de 2005. Numărul de profesori străini calificați e limitat și nu sunt destui cât să poată face față milioanelor de elevi noi care intră pe piață în fiecare an.

Economia deficientă e de asemenea evidentă în salariile de lux pe care le primesc profesorii străini. Eric primește de trei ori salariul unui profesor chinez.

La Școala Robert, cea mai mare academie privată de limbi străine din Kunming, salariul obișnuit pentru un profesor străin e de 10 000 de yuani pe lună (975 de lire) pentru 25 de ore de lucru pe săptămână. Profesorii chinezi sunt plătiți cu 3 000 până la 6 000 de yuani pe lună, în funcție de vechime. Diferența între salarii se datorează faptului că profesorii străini sunt mai greu de găsit și pot genera un venit mai mare pentru școală. Cursurile private predate de un străin costă 40 de yuani ora, față de cursurile cu un profesor chinez, care costă 30 de yuani ora. Academia plătește salarii și mai mari de atât instructorilor străini care au mai mulți ani de experiență și un certificat TOEFL.

Robert Norfolk, britanicul care a înființat academia în 2001, spune că profesorii străini sunt cheia spre succes. „Simplul fapt că sunt britanic aduce școlii și mai multă credibilitate”, a spus el. „Asta eo atracție majoră pentru părinți”. O atracție atât de mare încât, deși cursurile predate de străini sunt mai scumpe, Robert se străduiește de multe ori să-i convingă pe părinți că e mai bine pentru copii să lucreze cu un profesor chinez în primii ani de școală. Robert spune că unii părinți care vor profesori străini pentru copiii lor încă de la grădiniță nu-și dau seama că limba chineză vorbită de un expatriat e inferioară și din cauza asta e greu pentru acesta să-i învețe pe copii până și lucrurile de bază, precum alfabetul englezesc.

În școlile mai puțin legitime, pasiunea părinților pentru profesori străini poate duce la niște practici neplăcute. O profesoară asiatic-americană, care a dorit să rămână anonim, ne-a spus că a reușit mult mai greu să-și găsească de lucru și a trecut prin interviuri mult mai dificile decât colegii ei albi. După ce a fost acceptată datorită recomandării unui coleg, a continuat să fie discriminată atât de părinți, cât și de directorul școlii. LA Times a scris despre acest fenomen în 2007.

În toate cazurile, excesele industriei sunt întreținute de buzunarele clasei de mijloc înfloritoare din China, ai cărei membri au călătorit în țări vorbitoare de engleză precum State Unite, Australia sau Singapore.

„Sincer vorbind, mulți dintre ei sunt bogați. Au călătorit mult și vor ca și copiii lor să vadă cum e lumea”, spune Vanessa, o profesoară chineză de limba engleză de la Hengdong Haina Education, o altă școală privată de engleză din Kunming. Oamenii nu mai vor ca copiii să învețe regulile limbii ca niște papagali ca să treacă examenele, ci vor, în primul rând, ca aceștia să poată conversa în engleză.

Liang, colega Vanessei, tot profesoară deengleză, plănuiește deja să-și dea fetița la grădinița cu predare în limba engleză. E de părere că un profesor străin îi va putea învăța fetița să învețe pronunția, accentul și spontaneitatea englezei conversaționale, ceea ce îi va folosi mai târziu, când va studia în străinătate. E o perspectivă tot mai des întâlnită în China: chinezii alcătuiesc cel mai mare grup de studenți străini în Statele Unite. În 2012, 235 000 de studenți chinezi s-au înscris la colegii americane, potrivit raportului anual al International Education Exchange.

Cu cât industria se maturizează și tot mai mulți occidentali se mută în China, industria educației englezești s-ar putea să fie presată să impună standarde mai înalte pentru instructori. Dar până atunci, un instructor străin nu garantează predarea unor lecții de calitate. Deși unii sunt implicați și le place mult meseria lor, mulți privesc joburile astea ca pe o oportunitate de a duce o viață ușoară în străinătate și de a lucra doar 20 de ore pe săptămână – în timp ce își bat joc de educația unor copii.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE