Fetele supraponderale fac sex mai riscant?

Am dat de curând peste o carte de anul trecut intitulată Dragoste XL: Cum complică obezitatea viața sentimentală a Americii, scrisă de reporterița Sarah Varney. Cartea detaliază, prin povești personale și studii științifice, felul în care obezitatea afectează negativ viețile romantice ale bărbaților și ale femeilor. Un capitol care se concentra pe obezitate și adolescentele obeze mi-a atins o coardă sensibilă. Se pare că mulți oameni de știință sunt foarte curioși despre viețile sexuale ale tinerelor femei obeze, deși concluziile la care au ajuns nu sunt tocmai șocante.

Un studiu, condus în 2006 de cercetătorii de la Universitatea Cornell, a spulberat mitul popular cu care cresc băieții în minte, și anume, că „Fetele grase sunt o pradă ușoară". Adevărul e că fetele plinuțe fac sex cu mai multă precauție decât cele slabe. Varney face referință la acest studiu și adaugă că obezitatea și indivizii obezi au mai multe șanse să se maturizeze fără să fi avut vreo experiență sexuală. (Hm, îmi sună familiar!)

Dacă îmi citești rubrica, știi deja că sunt burlacă fără speranță. N-am avut nicio relație mai lungă de câteva luni, dar din fericire – în acest moment din viața mea – nici că-mi pasă. Totuși, nu pot să nu mă întreb de ce oare nu mi-a mers și mie așa cum le merge tuturor persoanelor singure de pe planeta asta în afară de mine.

Ca să găsesc răspuns la această întrebare, am căutat înăuntrul meu: Oare sunt prea superficială? Oare știu ce îmi doresc de la un bărbat? Mă bazez prea mult pe internet când îmi caut parteneri? Îmi place să fac pe terapeutul cu mine însămi, deși știu că nu e la fel de sănătos ca și cum aș merge la terapie (măcar e mai ieftin). Dar poate că motivul pentru care n-am prea putut avea relații de durată e motivul pe care am refuzat să-l iau în considerare atâta vreme: greutatea mea.

Uite care-i faza: Deși tinerele grase au mai puține șanse să facă sex, cele care totuși fac sex, sunt dispuse să-și asume mai multe riscuri decât tinerele slabe. Mai multe studii au descoperit că adolescentele plinuțe active sexual au mai mari șanse să aibă peste trei parteneri sexuali, mai puține șanse să folosească contraceptive orale și mai mari șanse să facă sex anal. Varney face referire la un studiu din 2010 dirijat de trei economiști, care susține că femeile obeze care merg la o școală unde învață puțini studenți obezi au cu 43% mai multe șanse să accepte penetrarea anală. Varney citează un student de liceu pe nume Mason, care spune: „Mulți tipi fac sex cu fete plinuțe, dar nu vor să aibă o relație cu ele."

Stai așa. Vrei să spui că un nenorocit de adolescent tocmai a răspuns la întrebarea care mă bântuie de atâta vreme? Asta mi s-a întâmplat? Toate căutările mele interioare au fost inutile? Oare pur și simplu n-am reușit să am o relație de durată din cauză că n-am paranteză între picioare?

Am mai scris despre greutatea mea și am accentuat că, deși sunt ușor supraponderală, nu mă simt neatrăgătoare. Nu m-am simțit niciodată. Dar pe când eram în liceu, băieții nu se omorau după mine. Am trăit ce trăiesc majoritatea adolescentelor supraponderale – zero romantism. M-am sărutat prima oară înainte să apuc să mă îngraș. După asta, i-am mai făcut sex oral unui băiat din alt liceu, dar n-a decurs prea bine. N-aveam idee ce fac. Pula îi era destul de flască și îmi tot aluneca din gură. Mi-am pierdut virginitatea abia la 21 de ani și s-a întâmplat cu un hipiot obsedat de muzică EDM. S-a terminat în trei minute. Mersi, Kevin.

După terminarea colegiului, m-am trezit într-un oraș înconjurată de genul de bărbați cu care aveam fantezii. Ăștia erau bărbații pe care îi așteptasem. Erau inteligenți, sensibili, feminiști și refuzau să fie cu gagici superficiale, oricât de atrăgătoare ar fi fost. În sfârșit, bărbați care puteau vedea dincolo de mizeriile construite de societate. În sfârșit, bărbați care o să mă vrea.

Bineînțeles, mă înșelam amarnic. Oricât de multe aveam în comun și oricât de bine ne înțelegeam, o noapte sau două de sex nu se transformau niciodată într-o relație. Mulți dintre tipi erau și ei supraponderali și nici nu erau atrăgători conform standardelor. Oare bărbații sunt atât de nașpa încât, indiferent de cum arată, tot nu pot fi într-o relație cu o tipă care are câteva kilograme în plus? Ce voiau să spună când îmi spuneau că sunt frumoasă? Că sunt destul de slabă cât să mă fută, dar totuși prea grasă ca să se poată lăuda cu mine în fața prietenilor?

Refuz să cred asta. Vreau să cred că e mai complicat de atât. Spre binele lor. Dar poate că nu e; poate chiar așa stau lucrurile. Acum mă întreb dacă nu cumva inabilitatea mea de a-mi accepta problema de greutate a fost o greșeală. Oare ar trebui să accept că sunt neatrăgătoare deși nu simt asta? Asta vrea cartea lui Varney să-mi transmită?

Confuză, am apelat la bloggerița și activista Marilyn Wann, ca să mă scoată din ceață. Ea susține că societatea consideră că e ok să avem o atitudine nasoală față de persoanele grase, pentru că sunt atâtea lucruri în neregulă cu ele. „Asta e logica opresiunii", a explicat ea. Apoi a zis că nu e etic să faci persoanele grase să se simtă neatrăgătoare și că „nu e posibil să nu existe nicio persoană dezirabilă într-un întreg grup demografic. În orice grup demografic există o persoană grozavă pe care ți-ar plăcea s-o cunoști. Să hotărăști că nu există nicio persoană într-un grup pe care să merite s-o cunoști nu are nicio legătură cu estetica, e doar o prejudecată."

Am întrebat-o și pe Lara Justice, o terapeută de familie din Los Angeles, care a adăugat că problemele de stimă de sine apar la femei în general, nu doar la cele supraponderale. „Stima de sine scăzută afectează multe tinere, indiferent de greutate, înălțime, culoarea părului sau forma corpului."

Atunci de ce totuși adolescentele supraponderale fac sex mai periculos? „Unele dintre clientele mele supraponderale suferă de stimă de sine foarte scăzută și asta le face să pună nevoile celorlalți mai presus decât ale lor. Le e greu să-și seteze limite", mi-a spus Justice.

Atât Wann, cât și Justice sunt de părere că slăbitul nu va rezolva problema. Acesta pare să fie și mesajul cărții lui Varney. Wann crede că o carte precum cea a lui Varney, care folosește termeni precum „greutate sănătoasă" când se referă la femeile slabe, întărește prejudecățile oamenilor față de persoanele supraponderale.

„Primul lucru pe care îl doresc tinerilor supraponderali care au propria perspectivă asupra sexului și dragostei e să se simtă grozav în pielea lor", a spus Wann. Dar tristul adevăr e că majoritatea nu se simt deloc așa. Sunt descurajați să facă asta, așa cum am fost și eu.

La douăzeci și un pic de ani, mă grăbeam să mă culc cu diverși bărbați pentru că voiam cu disperare să fiu iubită. Sexul era singurul gen de afecțiune pe care îl puteam primi de la tipii de care mă îndrăgosteam. Acum nu mai sunt așa. Știu cine sunt și nu mă ascund de bărbații cu care ies. Sunt o grăsană dominatoare. Nu mai am nevoie de afecțiunea unui bărbat ca să mă simt valoroasă și, din acest motiv, viața mea sexuală e mai înfloritoare ca niciodată.

Cea mai mișto parte? Nici n-a fost nevoie să slăbesc. E genul de chestie pe care mi-aș fi dorit s-o știu când eram mai mică. Mi-ar fi plăcut să nu-mi fi definit stima de sine în funcție de atracția bărbaților față de mine. Adolescentele supraponderale active sexual sunt convinse de bărbați – care știu că au control asupra lor – să își asume riscuri pe care nu vor să și le asume.Totuși, puține persoane influente își folosesc popularitatea pentru a le spune să nu mai facă asta. Nimeni nu le spune să se gândească la consecințele acțiunilor lor și să-și asume responsabilitatea pentru ele.

Nu sunt destule persoane care să le învețe pe tinerele femei heterosexuale cum să-și găsească puterea interioară fără să se bazeze pe aprobarea bărbaților heterosexuali. Ni se spune doar să slăbim. Asta e problema.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre supraponderali:
Ghidul VICE pentru grași Castelul Cârnaţilor este cea mai depravată casă de petreceri din Florida Grăsani