Nepotismul şi plicul cu bani rămân baza administraţiei româneşti

Transparency International realizează în fiecare an un clasament al corupţiei la nivel mondial. În 2014, România ere pe locul 69, cu un indice de percepţie al corupţiei de 43 puncte, fiind depăşită în acest top de ţări ca Ruanda, Cuba sau Ghana. Indicele de Percepție al Corupției clasează țările pe baza percepţiei publice a fenomenului în sectorul public, scorul de ţară pe care îl avem fiind cel mai mic din UE, alături de Grecia şi Bulgaria.

În 2013 am stat mai bine: am fost pe locul 66 în lume. Un scor de țară indică nivelul perceput al corupției din sectorul public pe o scară de la 0 la 100, unde zero înseamnă că o țară este percepută ca fiind extrem de coruptă și 100 că o țară este percepută ca fiind foarte curată. Ceea ce este îngrijorător este evoluţia acestui procent: indicele României din 2006 era de 31, deci evoluţia noastră a fost de sub 2 pe an, având o îmbunătăţire a indicelui de percepţie al corupţiei de 12 puncte, în ultimii opt ani! Cam puțin pentru o țară membră UE.

Sistemul adminstrativ românesc a moştenit de la sistemul comunist un amestec foarte daunător între politică şi funcţiile pur administrative, ceea ce a dus la o diviziune neclară între responsabilitatea politică si competențele administrative. La 25 de ani de la Revoluţie, lucrurile merg tot pe „pile", tot pe „plicuri", tot pe nepotisme şi clientelisme. Cum dracu să performezi ca administraţie, când, de fapt, în administraţie se întâmplă zi de zi rahaturile astea ce-ţi aduc aminte de perioada ceauşistă?

Am oroare de chestiile astea de clientelism şi nepotism, pentru că am trecut prin ele, fie că vorbim de un job la Bruxelles, fie că vorbim de unul în administraţia publică din România. Am scris nu demult despre o tipă care e în arest şi care la 35 de ani, după o carieră la stat, avea un BMW şi un Audi, un teren intravilan în Voluntari de o mie de metri pătrați, 66 de mii de metri pătrați de teren agricol, o garsonieră şi un apartament în Bucureşti. Şi imediat mi-au sărit femeile în cap, că sunt misogin, că mă iau de femeile din politică. Dar mare atenţie: nu vorbeam despre femeile din politică, ci despre faptul că posturile din administraţie se dau pe „pile" şi pe nepotisme.

Ca să ne întoarcem la Parlamentul European, zilele trecute a apărut o ştire care confirmă oarecum cele scrise de mine. Europarlamentarul PSD Claudiu Ciprian Tănăsescu, fiul fostului deputat PRM-ist Dan Claudiu Tănăsescu, unul din cei mai tăcuți reprezentanți ai României în Parlamentul European, se poate mândri însă cu un lucru: are una din cele mai sexy asistente. Anastasiia Fedorenko, o dansatoare profesionistă din Ucraina, măritată cu un român, are 27 de ani, vorbește rusa și engleza, a lucrat ca fotomodel și mai apoi ca balerină în Ucraina. Acum deține o școală de dans la Bruxelles.

Psihologul Aurora Liiceanu spunea, că nepotismul este un verişor al corupţiei şi că e mult mai enervant să exploatezi o poziţie la stat: „Din punct de vedere psihologic, cred ca nu își dau seama ce rău fac copilului. Îi scazi capacitatea de a se adapta la mediu și îl «nevolnicești din amor»."

Sistemul public românesc este unul centralizat, învechit cu metehne comuniste care generează ineficienţă, inechitate şi corupţie. Reforma administrativă în România întârzie să apară, iar lucrurile merg în continuare ca pe vremea comunismului, când partidul decidea ce şi cum.

În 2012, după o bursă în afară în dezvoltare regională, m-am întors acasă cu gândul de a reforma şi că e nevoie de oameni ca mine în administrație. O prietenă m-a recomandat prefectului, care avea nevoie de un șef de cabinet. Nu organiza concurs pentru asta. Mi-a zis că e în cautare de oameni în care să aibă încredere, nu-l interesau prea mult competenţele mele. Apoi m-a întrebat de familie şi i-am spus că fratele meu e un prosper om de afaceri. „A, ăla cu maşina aia bengoasă", a zis prefectul. Nu m-a angajat, din cauză că am avut o amendă în facultate pentru perturbarea liniştii publice. În schimb şi-a angajat un fost coleg de lucru de la finanţe.

Nu demult am scris despre fostul angajat la Direcţiei Sanitar-Veterinare Dolj, PSD-istul Vali Iovan, care a devenit noul secretar adjunct al Institutului Cultural Român. Asta în timp ce cântăreaţa de muzică populară, liberala Ioana Maria Ardelean, era numită noua directoare a serviciului anticorupţie din cadrul ministerului Dezvoltării Regionale. Dacă pe primul nu am aflat încă ce îl recomandă, în cazul liberalei, domnul ministru Dragnea s-a exprimat: „Vocea şi talentul". Îți aminești când şi unde se mai întâmpla asta? Iată:

Condamnată la un an și jumătate de închisoare cu suspendare în primă instanță si încă judecată pentru trucarea unui concurs pentru o angajare la stat, Paula Manuceanu, fost consilier al fostului ministru al Muncii Mariana Câmpeanu, a povestit, într-un interviu acordat Centrului de Investigații Media, cum a făcut totul pentru ca un anumit candidat să ocupe un important post de consilier pentru afaceri europene în Autoritatea de Management a proiectelor POS-DRU. Tipa povestește tot: cum a trimis pe mail subiectele candidatului, cum, după ce a copiat lucrarea, nu a fost suficient de bună și a trebuit refăcută şi înlocuită ulterior și cum ei i-au fost oferiți bani pentru acest ajutor.

Imaginea de astăzi a României oferă o societate în care corupţia se desfăşoară la toate nivelele sociale şi în care este implicat sectorul public şi privat. Corupţia sub formă de nepotism, şpagă, mită sau conflict de interese apare în toate structurile administraţiei, la nivel local, regional şi naţional.

În decembrie 2014, aproape 20 din cei 41 de președinții de Consiliu Judeţean (CJ) aveau probleme cu justiţia, fiind în diferite stadii de urmărirea penală. Pro TV a publicat o hartă interactivă a tuturor celor 41 de județe, în care 32 din cele 41 au cel puțin un funcţionar public din conducerea unui CJ cu probleme în justiție, iar dacă luăm în considerare și membrii CJ fără funcții de conducere, nu ar fi nicio pată albă pe hartă.

De ce în Polonia se poate? Nu-mi vinde gogoşi cu altă cultură, istorie şi atitudine civică, că sunt tot est-europeni ca noi. Englezii nu-i scot din „instalatori" şi nemţii din „hoţi de maşini". Da, probabil comunismul lor a fost mai liber şi după 89 nu au avut un Iliescu la putere ca noi. Ca mentalitate sunt diferiţi, însă corupţia a fost şi este şi acolo o problemă.

Polonezilor le-a luat 15 ani să funcţioneze relativ bine şi descentralizat. Au început reforma în 1992 şi au terminat-o în 1999. În 2004, când au devenit membrii UE, aveau deja realizată reforma administrativă prin descentralizare. Acum sunt unii dintre cei mai tari din Europa. Poate şi la ei sunt nepotisme şi clientelisme şi acte de corupţie, însă comparativ cu rezultatele economice, aceste probleme nu se simt.

De ce nu au fost acceptate unele propuneri legislative ale Monicăi Macovei (reforma sistemului politic) sau de ce societatea civilă nu a fost ascultată când s-a vorbit despre regionalizare? Cât timp ne trebuie să facem cu adevărat o reformă administrativă, astfel încât administrația să devină competentă şi depolitizată? Cât timp mai trebuie să treacă ca să dispară sau să se împuțineze rahaturile astea?

În ritmul actual, în care indicele de percepție al corupției crește cu doi pe an, ca să ajungem la unul decent, de 69-70, ar trebui să mai treacă încă 18 ani.

Urmărește-l pe Grațian peblogul săusau peFacebook.

Mai citește despre corupție:
Despre sâni şi corupţie în politica românească Cum dracu' a ajuns Zimbabwe cu doar 217 dolari în bancă? Televiziunile locale există doar ca unelte politice Pe cine a plătit RMGC în 2013?