De ce e ilegal să te masturbezi la pușcărie

Nouă luni în izolare, fără cărți, cu excepția Bibliei și câteva pauze. Ăsta e purgatoriul lui Josh Richards*, în vârstă de 29 de ani (închis pentru act de violență: un schimb de focuri pe când avea 18 ani), care spune că a ajuns aici pentru că se masturba la el în celulă. Richard susține că a fost prins în timp ce se masturba, pentru prima oară în 12 ani de încarcerare, când o femeie gardian a băgat capul în celulă în timpul rondului de noapte. A primit o amendă, ceea ce nu-i mare scofală. Dar la scurt timp după, când un alt deținut a fost prins masturbându-se și a fugit, au dat vina pe Richard, care a primit nouă luni în izolare. „Mai am doi ani și ies, nu vreau să creez probleme, iar acum am ajuns în izolare și o să-mi apară pe cazier."

Masturbarea publică (mai totul e public la închisoare), alături de orice alt fel de comportament sexual, este interzisă în închisorile americane. E surprinzător când te gândești că auto-satisfacerea era printre puținele libertăți pe care deținuții le mai aveau. Conform lui Justin Long, un purtător de cuvânt de la Biroul Federal al Închisorilor, regula asta există cu scopul de a întări siguranța deținuților și a angajaților, deoarece masturbarea poate fi intimidantă sau poate fi un precursor pentru agresiune sexuală sau violență fizică.

Dacă ești prins, pedeapsa poate varia în funcție de închisoare sau starea gardianului în ziua respectivă. Unii deținuți sunt amendați cu cinci dolari sau acces limitat la comisariat, în timp ce alții sunt imobilizați cu spray paralizant sau trimiși la izolare. Gangsterul notoriu, Whitey Bulger, acum în vârstă de 87 de ani, a fost trimis la izolare la începutul acestui an, pentru 30 de zile, după ce un gardian susține că l-a găsit masturbându-se în celula sa din Florida. (Bulger spune că viața lui sexuală e moartă de mult și doar se dădea cu pudră pe o iritație genitală.) În unele cazuri extreme, de obicei când un deținut se masturbează intenționat în fața unui gardian, oamenii au fost trimiși în instanța de judecată. (Majoritatea cazurilor judecate au implicat bărbați). Anul trecut, când un deținut din Missouri, Eric McCurtain, s-a masturbat în fața unei femei gardian, judecătorul i-a mai adăugat 30 de zile la sentință.

Interdicția masturbării nu e un fenomen nou în America, dar atitudinea mai severă, adoptată recent, s-a răsfrânt asupra tipilor ca Richard și Bulger, care suferă consecințe mai severe, spune psihologul social Sam Hughes, un candidat la doctorat de la Universitatea din California, Santa Cruz și autorul lucrării care urmează să fie publicată: Release Within Confinement: An Alternative Proposal for Managing Male Inmate Masturbation in US Prisons.

Închisorile supra-aglomerate sunt parțial responsabile: „spațiul de intimitate deja nu mai există în astfel de locuri, iar deținuții locuiesc ca în niște depozite cu paturi suprapuse. În unele cazuri, băile nu au nici cabine, deci orice fel de masturbare se face de față cu restul." Închisorile din California s-au aglomerat atât de mult în ultimii ani, încât Curtea Supremă de Justiție a descoperit că, în 2011, a încălcat al VIII-lea Amendament pentru cruzime și pedepse neobișnuite. (Astăzi, s-a mai rezolvat din supra-aglomerare, dar încă reprezintă o problemă.)

Hughes spune că deținuții au de-a face și cu reziduuri ale programului creștin implementat de George W. Bush, Inner Change Freedom Iniatiative, care, în 2006, a fost declarat drept neconstituțional. Acel program îi învăța pe deținuți că masturbarea, homosexualitatea și sexul înainte de căsătorie erau considerate păcate. „Ăsta era mesajul transmis atât prizonierilor, cât și gardienilor, iar asta face parte din motivul pentru care această ideologie din jurul masturbării a evoluat", spune Hughes.

Însă, există un factor și mai important: creșterea numărului de femei gardieni. Acestea sunt atrase de un salariu lunar stabil și beneficiile unui job la închisoare, iar din ce în ce mai multe femei lucrează acum în prima linie. (Cel mai recent studiu arată că numărul femeilor care lucrează în instituții corecționale a crescut cu 40% din 1999 în 2007). În ultimii ani, unele angajate au început să dea în judecată închisorile pe motiv că nu au implementat interzicerea masturbării, cu scopul de a le proteja de un mediu de muncă ostil. „Mulți dintre deținuți nu se pot controla, dacă o femeie gardian trece pe lângă celulă, ei imediat încep să se masturbeze", spune Brian Baker, un angajat al închisorii din California. Pentru a evita procesele costisitoare din sala de judecată, unii directori au interzis complet masturbarea, indiferent dacă e în scop agresiv sau nu.

Există motive legitime pentru restricționarea masturbării? Da, fără niciun dubiu. Dar militanții pentru drepturile deținuților consideră că bărbații ca Richard, care caută să se destreseze în confortul nopții și al patului, au dreptul la această descărcare umană. „Trebuie să ne gândim la demnitatea oamenilor din custodie și la nevoile lor sexuale", spune Brenda Smith, un profesor de Drept de la Universitatea Americană și directorul proiectului pentru adresarea violului din închisoare. „În alte țări și jurisdicții, asta nu reprezintă o problemă. Deținuții au timp pentru nevoile personale. Restricția e o reflexie a noastră și a înclinațiilor puritane." (Dovadă și Biblia pe care Richard avea voie să o citească.)

Cu atât mai mult, Hughes dezbate dacă masturbarea, o tehnică de relaxare și destresare, ar putea ajuta la diminuarea problemelor de prostituție, BTS-uri, precum și violul din închisori. „Gândeș-te la cei condamnați pentru abuzuri sexuale. Dacă noi le spunem să nu se mai masturbeze, care crezi că e primul lucru pe care o să-l facă când sunt eliberați?"

Soluționarea cât mai curată a problemei de masturbare nu o să fie cel mai ușor lucru de făcut. Dacă impui condiții, cum ar fi că trebuie să fii în pat, cu luminile stinse și învelit, asta ar putea să se transforme într-o partidă de cine are dreptate, iar înființarea unor spații desemnate pentru masturbare, cum sunt camerele conjugale, cum sugerează Hughes, cel mai probabil nu va fi posibilă până când nu se rezolvă problema supra-aglomerării. Dar, dacă eliberăm înapoi în societate oameni ca Richard, merită să ne asigurăm că nu-i dezumanizăm în procesul de reformă.

*Numele au fost schimbate

Traducere: Diana Pintilie