FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Orașul ăsta din Africa de Sud e plin de albi rasiști

Ce spune un oraș de o mie de nostalgici după Apartheid despre Africa de Sud contemporană?

Școala din Orania (Toate pozele de Kasja Norman)

Povestea națională a Africii de Sud, oficială din 1994, este de „Națiunea Curcubeu". În teorie, populația afrikaans, descendenții primelor colonii europene din Africa de Sud, se potrivește la fel de bine în peisajul unei țări cu 11 limbi oficiale ca orice altă nație. În Africa de Sud, africanii negri se identifică prin limba maternă și prin cultura proprie (Mandela era din tribul Xhosa, iar președintele actual, Jacob Zuma, este din tribul Zulu).

Publicitate

Dar miturile fondatoare și istoria acestui „trib alb" au dus, mai mult decât pe albii vorbitori de limba engleză, la o relație tensionată cu restul țării. Identitatea de afrikaaner se trage din zona rurală, unde oamenii țin într-o mână Biblia, iar în cealaltă pușca. Această tensiune a fost evocată de scriitori ca Rian Malan și Antjie Krog, precum și cântăreți ca Koos Kombuis, care în ultimul deceniu de Apartheid a scris melodia „Boer in Beton" (Fermier în jungla de beton), un cântec cu versuri de genul: „Fiecare strămoș este un pionier/ Casa mea nu e aici/ Stau în baruri noaptea târziu/ Dar nu mai țin minte mirosul pământului."

Pentru un număr mic de afrikaans, reacția la toată această tensiune a fost izolarea. Pe la mijlocul anilor '80 era destul de evident, mai puțin pentru cei mai rasiști albi sau cei complet ignoranți, că majoritatea va domina în scurt timp Africa de Sud. Un grup mic s-a concentrat în jurul academicianului de extremă dreapta, Carel Boshoff, cumnatul fostului prim-ministru Hendrik Verwoerd, care a ajuns la concluzia că pentru supraviețuirea limbii și culturii afrikaan, oamenii trebuie să trăiască în izolare. Scopul lor final era crearea unui volkstaat, o enclavă afrikaan pe teritoriul Africii de Sud.

Citește și: Viața în timpul Apartheidului în Africa de Sud

În 1990, Boshoff și alții au cumpărat o bucată de pământ lângă Orange River, unde deja erau construite niște cocioabe pentru muncitorii canalului de irigații. Ei au numit orașul ăsta mic Orania și s-au mutat acolo în următorul an. Această națiune prototip are la momentul actual o populație de o mie de locuitori. (Populația albă din Africa de Sud, vorbitoare de limba afrikaans era în 2011, în jur de 2.710.461 ).

Publicitate

Scriitoarea suedeză Kasja Norman s-a mutat în Africa de Sud în 2011 și a fost intrigată din start de Orania. Însă, ea spune că prietenii ei (afrikaans) din Johannesburg au fost reticenți să vorbească despre asta.

„Mulți au evitat subiectul", mi-a spus ea când ne-am întâlnit în Londra să discutăm despre noua ei carte, Bridge Over Blood River: The Afrikaans Fight for Survival. „Când am început să întreb oamenii, ei ignorau existența statului și aveau idei complet exagerate despre ce se petrece acolo. Oamenii spuneau lucruri de genul: Pun copii la muncă sau sunt o adunătură de rasiști, ceea ce probabil este adevărat pentru majoritatea dintre ei, deși oamenii cu păreri foarte vehemente nu știau prea multe lucruri despre ei și nici nu fuseseră vreodată în Orania."

Astfel, Kajsa s-a hotărât să-i viziteze și să scrie o carte despre Africa de Sud, în care povestea orașului-stat Orania este una recurentă.

Dar ce spune un oraș de o mie de nostalgici după Apartheid despre Africa de Sud contemporană? Pentru început, Norman dezbate descrierea: „Dacă ar fi fost doar o comunitate rasistă, nu ar fi reprezentat un interes pentru mine și nu cred că aș fi investit prea mult timp în acest subiect. Rasiști găsești oriunde", mai ales în Africa de Sud.

Deși ea nu încearcă să apere orașul, Norman se chinuie să-l bage în contextul sud-african. În Africa de Sud, segregarea este o normalitate, subliniază ea. Într-un fel, Orania nu este cu mult diferit de o comunitate de albi din suburbiile celor mai bogate orașe de aici. Singura diferență este că în acele locuri, oamenii sunt selectați în funcție de situația financiară. În teorie banii nu țin cont de rase, dar în practică încă se face o diferențiere. Kasja spune că „problema nu este Orania, ci societatea albă în general."

Publicitate

Reconstituire Afrikaans la Blood River

Ba mai mult, ea susține că Orania are o lecție valoroasă pentru sud-africani. Datorită angajamentului lor de a trăi în izolare, toată munca din Orania este făcută de rezidenți. Femei de serviciu, grădinari, măturători de stradă, lucrători la benzinărie, culegători de fructe: toți sunt albi.

„Acest concept de k*fferwerk [munca negrilor], de a pune pe altcineva să muncească pentru tine, e total greșită", i-a spus scriitoarei, directorul de PR al Oraniei. Kajsa a sugerat, pe jumătate serioasă, că albii urbani ar beneficia de o vizită în Orania, unde să pune în aplicare această lecție. Ca un fel de internship, glumește ea.

Ce păcat că locuitorii statului Orania nu pot realiza acest ideal de independență (selfwerksaamheid) decât într-o comunitate exclusivă de albi, unde sexul înainte de căsătorie este interzis. Până la urmă, Orania este un stat mort, cum a scris în 2010 și tabloidul afrikaan, Beeld. Albii din Africa de Sud, care sunt pesimiști în privința țării și vor să trăiască într-o țară rasistă de albi, sunt mai atrași de Australia sau de Anglia, decât de Orania.

Din motive romantice, Norman speră ca limba și cultura afrikaans să supraviețuiască și îl citează pe istoricul Hermann Giliomee, care se plângea de nepoții lui și care preferă să vorbească engleză. Ironia e că exact izolarea voită a celor din Orania va duce la dispariția limbii. Aceasta va supraviețui, dar nu prin viu grai. Majoritatea vorbitorilor din Africa de Sud sunt de culoare, o etichetă impusă (fără aceeași stigmă ca în Anglia) celor a căror origine e amestecată, majoritari urmași ai poporului Khoisan și sclavii primelor colonii. De fapt, primul document în afrikaans a fost scris de sclavii și oamenii liberi din Cape Town, la începutul secolului 19. Ei au copiat versuri traduse din Koran, după un manuscript arab. Dacă există vreun viitor pentru limba asta, acesta se rezumă la trecut.

@HarryStopes

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Africa de Sud:
Unul din trei copii e violat în cea mai mare comună din Africa de Sud
Cocaina săracului câștigă tot mai multă popularitate în Africa de Sud
Minele ilegale de aur din Africa de Sud