În viața oricărui consumator de alcool, există beția aia. Când te-ai trotilat grav și nu mai ții minte nimic, așa că trebuie să-i crezi pe cuvânt pe ăia care îți aduc aminte tâmpeniile pe care le-ai făcut. Sau, în cel mai fericit caz, îți amintești frânturi din poveste și ți-e un pic jenă când te gândești ce-ai fost în stare să faci. Fie că ești bețivan de carieră, doar ocazional sau unul care s-a lăsat între timp și acum regretă decizia asta, toată lumea a trecut prin așa ceva. Măcar o dată.

Am stat de vorbă cu mai mulți bețivi români și i-am pus să-și amintească de perioada aia tulbure, în care legătura lor cu alcoolul era mai strânsă ca niciodată. Ai mai jos cele mai tari relatări ale lor:

„Prima dată m-am îmbătat când eram în clasa a noua, acasă, la ziua unui coleg. Am băut niște beri, dar lichiorul de ciocolată a fost cel care mi-a pus capac. N-am realizat că-s torpilat în ultimul hal și că ar trebui să sar peste școală în ziua aia, așa c-am urcat în clasă, la ora de geografie. M-am pus în ultima bancă și, după vreo zece minute, am luat-o în brațe pe colega care stătea-n banca din față. Bine, de fapt o pipăiam și îi șopteam la ureche propuneri indecente. N-a durat mult și profa m-a luat la ochi, mi-a zis de câteva ori să-ncetez. A venit la banca mea să-mi facă morală că-i stric ora și că-mi deranjez colegii. Probabil că s-a prins că-s alcoolizat, de la mirosul ăla de lichior.

Urmărește documentarul VICE despre cum se face palinca în Transilvania:

Spre sfârșitul orei, mi s-a întors, simțeam cum îmi vine alcoolul ăla înapoi. E groaznic. M-am abținut mult, dar până la urmă n-am mai putut și-am dat vulpea sub bancă. În beția mea am crezut că-s discret și nu s-a prins nici dracu'. După oră, profa m-a tras deoparte și m-a întrebat atât: „Florin, de ce bei?". Nu știu ce i-am răspuns. M-am dus acasă, cu speranța c-o să fie discretă și n-o să se afle c-am comis-o. A doua zi știa toată lumea, iar diriginta mi-a spus să vin cu părinții la școală. Aia a fost prima și ultima dată când am băut lichior de ciocolată". (Florin, 33 de ani)

„De 1 mai, când eram ceva mai tânăr, am plecat cu un tovarăș la Sinaia, cu trenul. Ideea era să bem câteva beri și să ne întoarcem acasă. La un moment dat, a sunat alt prieten care venea din Sighișoara. Am făcut joncțiune în gară, ca băieții. Ne-am luat câteva sticle de votcă și ne-am așezat pe băncuțe.

Noaptea, am realizat că-i frig rău și c-am pierdut trenurile spre București. L-am sunat pe-un alt prieten, de prin Câmpina, și ne-am dus acolo, ca să continuăm băuta prin parc, ca boschetarii. Faza e că erau niște scări înalte la intrarea în parc am încercat să le urc și-am căzut peste balustradă, fix în boscheți. Dar există un Dumnezeu al bețivilor, așa că eram ok. Am mai băgat o fisă, apoi am plecat la tipul din Câmpina acasă, cu gândul să mai bem și acolo. A doua zi, ne-a găsit mă-sa tipului pe toți, cum dormeam cu capul pe masă. Bine, nu pe toți. Gazda se trezise deja și-și lua micul dejun: iaurt cu fructe, în care înmuia sarmale, convins că sunt biscuiți." (Ștefan, 30 de ani)

„Cea mai ciudată beție am avut-o în vara dintre a unșpea și a douășpea. Văru-meu stătea la noi, dormeam în aceeași cameră și eram ca frații. Am fost împreună la un chef și știu c-am băut multă țuică și vin de țară. La un moment dat, mi s-a tăiat filmul complet.

A doua zi, am ieșit cu văru-meu la o țigară, în fața casei. Eu eram mahmur, vesel și nu mai țineam minte ce se-ntâmplase la party. Văru-meu era suspect de serios, avea o moacă de zici că se prăvălise cerul pe el. L-am întrebat ce-are și mi-a povestit, cu lux de amănunte, c-am plecat împreună, iar acasă eu m-am dezbrăcat în fața lui și i-am cerut să mi-o tragă-n cur.

Mi-a spus că el n-a vrut s-o facă la început, numai că era beat și-a cedat rugăminților mele. Am râs, că m-am gândit că glumește, mai ales că el era mai miștocar de felul lui. Nu avusesem bucurii la bărbați niciodată și nici nu mă durea curul sau ceva, dar am convenit să nu mai vorbim niciodată despre asta.

Mă tot întrebam dacă chiar e pe bune. A doua zi, văru-meu mi-a zis c-a fost o glumă de-a lui. Că, de fapt, m-a adus acasă cu greu și c-am adormit într-un minut. I-a venit ideea să mă păcălească după ce i-am spus că nu-mi amintesc absolut nimic. Trebuie să-l cred pe cuvânt, că eu nu țin minte nimic. Cel mai probabil nu mi-a tras-o, dar n-am cum să fiu complet sigur de asta. De atunci, chiar dacă mă-mbăt în ultimul hal, fac pe dracu' în patru să nu mi se mai rupă filmul". (Andrei, 29 de ani)

„Acum vreo șase ani, de Revelion, am mers la țară, la ruda unui prieten, care ne-a lăsat toată casa pe mână. Am fost câteva zeci de inși și-n noaptea de Anul Nou ne-am rupt în gură toți, fără excepție. Spre dimineață, n-am mai rezistat și-am mers într-o cameră unde mai erau vreo 15 persoane care dormeau peste tot, așa c-am dormit pe jos, direct.

La Revelionul ăla a fost și verișoara unui bun prieten, care era minoră la vremea aia. Avea 16 sau 17 ani. La un moment dat, m-a întrebat dacă poate și ea să doarmă alături. Eram atât de beat, că nu i-am zis nimic. A doua zi dimineață, m-am trezit cu o durere de cap de nu puteam să stau în picioare. Apoi, am realizat că mai tare decât capul mă doare gura. Aveam buza inferioară spartă și eram plin de sânge pe bărbie. M-am speriat, îți dai seama. Prietenul ăsta al meu se trezise și el. M-a luat: „Coa', tovarășul meu, să mor io!". Dă să mă pupe și să se scuze: „N-am știut, să mor io!".

Aparent, în noaptea aia, el a intrat în camera unde dormeam toți, a văzut-o pe verișoară-sa că doarme pe mâna mea și s-a gândit că i-am făcut ceva. Așa că m-a ridicat de pe jos și mi-a tras un pumn în gură, după care m-a lăsat să dorm în continuare. Eu n-am simțit nimic. Nu știu când a intrat în cameră, cum m-a ridicat sau când m-a pocnit". (Adrian, 30 de ani)

„Eram în anul trei, la Poli, în Timișoara. Am tras o beție în complexul studențesc, m-am îmbătat și mi-a venit ideea genială să ies afară și să mă urc pe mașinile parcate. Mă simțeam ca o gimnastă, săream de pe o mașină pe alta. La un moment dat, când am ajuns pe o dubiță, am sărit de pe ea și m-am trezit cu fundul înțepenit în portbagajul următoarei mașini.

Bineînțeles că portarul de la cămin a chemat poliția. Au venit polițiștii și m-au găsit cu fundul proptit în portbagajul mașinii ăleia. M-au dus la secție, am primit și amendă. Când m-am întors la cămin, portarul mi-a arătat filmarea în care am văzut că mutasem toate băncuțele din complexul studențesc în mijlocul drumului. Chiar nu-mi amintesc partea asta, mai ales că astea erau cumva înfipte în pământ. Nu-nțeleg de unde atâta forță." (Cosmin, 33 de ani)

„Eram în sesiune și aveam examen oral la facultate. M-am dus dimineața la școală cu mașina mea, ca să intru printre primii și să scap. M-am întâlnit cu un coleg de facultate, care nu-nvățase nici el nimic. Am decis să mai așteptăm, așa că ne-am dus în mașină, ca să mai citim cursurile și să reținem ceva din ele.

Am zis la un moment „bă, ce-am bea o bere". Ne-am întâlnit cu o colegă, din altă grupă, care voia și ea niște bere și-am cumpărat vreo șase. Ne-am pus toți trei pe băut. S-au terminat berile, am fost să mai luăm altele. Am făcut cu schimbul, până când s-a făcut beznă afară. Toți ceilalți colegi terminaseră de dat examenul.

Tipa care a băut cu noi a renunțat să mai intre. Noi nu voiam să rămânem cu restanță. Profa își strângea foile, se pregătea să plece acasă. Noi eram beți morți, dar am intrat cu tupeu și gălăgie. „Ne lăsați să dăm și noi examenul, vă rugăm", am întrebat-o. A fost de acord, am tras fiecare câte un subiect. Mie-mi picase o comparație între Buick și Mercedes, în viziunea nu știu cărui economist. Și-am început să turui despre mașini, că de economist n-auzisem. Colegul meu îmi ținea isonul, în timp ce profa mai avea un pic și bufnea în râs. Cred c-am fost simpatici, că ne-a dat la amândoi câte-un cinci cinstit. Ăsta a fost cel mai ușor și haios examen pe care l-am dat vreodată". (Răzvan, 30 de ani)

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre alcool:
Tipul ăsta e beat tot timpul, pentru că stomacul lui produce alcool
Un tip a trăit doar cu alcool timp de o săptămână
Cum să strecori alcool la festivalurile de muzică