FYI.

This story is over 5 years old.

18+

De ce nu există destui bărbați pentru fiecare femeie

Pur și simplu nu există destui bărbați cu studii superioare, iar oamenii, în general, nu sunt dispuși să se cupleze cu cineva sub nivelul lor de educație.
30.9.15
Fotografie de krystiano via Flickr

Toți avem o astfel de prietenă: frumoasă, inteligentă, ambițioasă, care – la fel ca Katherine Heigl în orice comedie romantică – nu-și poate găsi un iubit decent. Toți tipii cu care iese sunt imaturi sau dobitoci; iese deseori cu tipi sub nivelul ei și e pe cale să renunțe cu totul la gândul unei relații pe termen lung.

La puțin timp după ce a împlinit treizeci de ani, scriitorul Jon Birger a realizat că el și soția lui cunoșteau foarte multe astfel de femei. Cuplul nu avea prea mulți prieteni singuri de sex masculin, dar avea foarte multe prietene mișto și singure. „Una dintre aceste prietene ", mi-a zis Birger, „era cu un tip de vreo doi ani. Păreau că sunt pe cale să se așeze la casa lor. Ea avea treizeci și ceva de ani, el patruzeci și ceva. Ea chiar își dorea să aibă copii, să se căsătorească. Și e o tipă incredibilă pe toate planurile. "

Publicitate

Într-o zi, la prânz, Birger a întrebat-o, în treacăt, despre iubitul ei. „I s-a schimbat total expresia", își amintește Birger. Tocmai se despărțiseră. „După doi ani, el i-a zis că nu e pregătit să se așeze la casa lui."

Asta l-a făcut pe Birger, fost editor pe economie la Fortune și la Money, să se întrebe: Cum ar putea un tip de vârsta aia să renunțe la o femeie atât de mișto? Și de ce există atâtea povești asemănătoare despre femei incredibile care nu au noroc în dragoste? De ce există atâtea femei mișto singure? Unde sunt toți bărbații singuri și mișto?

Cu ajutorul experienței sale în economie și statistică, Birger a căutat răspunsul. Rezultatul e noua sa carte, Economia relațiilor, a cărei concluzie ne aduce cu picioarele pe pământ: Pur și simplu nu există destui bărbați cu studii superioare. Pentru fiecare patru femei cu studii superioare din generația mea există doar trei bărbați cu studii superioare. Rezultatul? Bărbații își găsesc ușor partenere, iar femeile hetero fără partener rămân cu tot mai puține opțiuni – milioane de femei rămân până la urmă fără nicio opțiune.

Am stat de vorbă cu Birger ca să aflu de ce bărbații nu sunt atât de interesați de facultate, de ce e singură cea mai bună prietenă a ta și de ce ar trebui mai multe femei să se mute în orașe unde predomină industria tehnologiei.

VICE: Cum ai stabilit că există un deficit de bărbați cu studii superioare?
Jon Birger: Când am început cercetarea, mă așteptam la altă concluzie. Am presupus că era doar o problemă a New York-ului sau a orașelor mari. Am crezut că are legătură cu piața muncii de aici; domeniile media, fashion și PR atrag multe femei, iar Wall Street nu mai e populat doar cu bărbați ca înainte, așa că m-am gândit că s-or fi produs niște schimbări pe piața muncii care afectează nasol femeile. Se pare că am gândit greșit. De fapt, deficitul de bărbați cu studii superioare e și mai puternic în statele rurale precum Montana sau West Virginia sau Mississippi. E un fenomen răspândit în toată țara și în lume.

Publicitate

Deci unde sunt bărbații?
Bărbații există, doar că nu mai merg la facultate. Nu vorbesc de China sau India, unde sunt prea mulți bărbați din cauza unor fenomene sexiste îngrozitoare. Există bărbați, doar că nu mai merg la facultate. Anul trecut au absolvit cu 35 de procente mai multe femei decât bărbați.

E mult!
Departamentul de Educație estimează că până în 2023, proporția va fi de 47 de procente. Adică trei femei la fiecare doi bărbați. Evident, chestia asta n-ar conta dacă am fi cu toții puțin mai deschiși la minte în privința persoanelor cu care suntem dispuși să avem o relație sau să ne căsătorim. S-au făcut mai multe studii pe tema asta și se pare că americanii nu sunt dispuși, în ultimii cincizeci de ani, să se căsătorească sau să aibă o relație cu cineva care nu are același nivel de educație. Așadar, căsătoriile între persoane cu educații diferite au cea mai mică rată din ultimii cincizeci de ani.

Citește și Cum m-am despărțit de iubita care mă bătea cu tot ce apuca

Asta înseamnă că, în clasa muncitoare, există o grămadă de bărbați singuri? Ce implicații are chestia asta?
În categoria de persoane singure, fără studii superioare, cu vârste între 22 și 29 de ani, există 9,4 milioane de bărbați și 7,1 milioane de femei. Și dintre femeile din acest grup de vârstă, fără studii superioare, 30 de procente sunt căsătorite, dar numai 22 de procente dintre bărbați sunt căsătoriți.

Altă chestie interesantă – valabilă și în China – e că, dintre bărbații fără studii superioare cu vârste între 25 și 30 de ani, cei căsătoriți câștigă cu douăzeci de procente mai mult decât cei necăsătoriți. Ceea ce îmi spune că, pentru a te căsători și a atrage o soție, trebuie să câștigi mai mult și să muncești din greu pentru asta.

Publicitate

Se poate spune, cu privire la femei, că opțiunile li se reduc cu cât sunt mai educate? Se pare că femeile deștepte au tot mai puține opțiuni, pentru că nu sunt dispuse să aibă o relație cu bărbați mai puțin inteligenți decât ele.
Nu e vorba doar de femei. Nici bărbații, nici femeile, nu-și doresc parteneri sub nivelul lor la acest capitol. Doar că pentru bărbați nu e o problemă, pentru că numărul femeilor educate e atât de mare, încât ei pot face discriminări fără să sufere din aceată cauză. Dar femeile care nu vor să iasă cu bărbați needucați au mult de suferit din această cauză. E total nedrept și nu e ca și cum doar femeile sunt prea pretențioase și bărbații sunt deschiși la minte.

Citește și Ce spun cuplurile despre prima dată când s-au mutat împreună

Corect. Ce pot face femeile ca să-și crească șansele de a găsi un partener, fără să fie deschise la bărbații din clasa muncitoare?
Câți ani ai?

23.
Ce o să-ți spun e mai ușor de aplicat la o persoană de 22 sau 23 de ani, dar probabil nu funcționează pentru o femeie de 45 de ani care are deja o familie și o carieră în New York. Nu e o regulă absolută, dar șansele îți cresc dacă te muți de pe coasta de est pe coasta de vest.

Serios?
Cele mai bune opțiuni pentru femei sunt Silicon Valley, San Jose, San Francisco. Chiar și cu populația mare de tipi gay, San Francisco tot e o opțiune mai bună pentru femei. Deci, dacă ești la începutul vieții și ai energie să te muți – nu spun că scopul vieții tale trebuie să fie găsirea…

Publicitate

Unui bărbat, da.
Dar dacă ești chitită pe căsătorie și ai flexibilitate geografică, asta ar fi o soluție.

Unde sunt bărbații? Fotografie via nathaninsandiego

E interesant pentru că treaba asta spune ceva și despre domeniul tehnologiei, care e dominat de bărbați…
Corect. Orașele bazate pe tehnologie sunt populate cu mulți bărbați cu studii superioare. Dar ăsta e doar un argument cantitativ, nu calitativ. Nu știu cât de inteligenți sau sociabili sunt bărbații ăia. Nu știu dacă poți avea o conversație satisfăcătoare cu ei.

Nu prea poți.
Dar cred că numărul mai mic de femei îi obligă să se poarte mai puțin ca niște dobitoci, pentru că nu au atât de multe opțiuni.

De ce sunt mai multe femei care merg la facultate decât bărbați?
Evident, dacă aveam conversația asta acum patruzeci de ani, ar fi arătat diferit. Ar fi existat mult mai mulți bărbați educați decât femei educate. Pe vremuri, facultățile discriminau mult femeile, pe motiv că ele fac facultatea doar ca să-și ia diploma.

Claudia Golden, care e economistă la Harvard, a tras concluzia că motivul principal e pilula contraceptivă. Argumentul ei e că femeile se înscriu la facultate pentru că vor să aibă mai multe șanse în câmpul muncii. Dacă te căsătorești la 21 sau 22 de ani și faci copii imediat, nu merită să mergi la facultate. Dar dacă îți poți plănui viața și poți întârzia momentul căsătoriei și al nașterii, valoarea facultății crește. Așa că ea spune că apariția pilulei contraceptive a influențat treaba asta.

Publicitate

Dar asta ar explica o proporție egală de bărbați și femei care fac facultatea, nu se știe cum s-a ajuns la o proporție atât de inegală. Argumentul meu e că vechea discriminare împotriva femeilor a ascuns un adevăr biologic fundamental: creierul fetelor se maturizează mai rapid decât creierul băieților, fetele se maturizează mai rapid pe plan social și intelectual. Sunt cu un an înaintea băieților. Își fac temele mai bine, sunt mai organizate, mai puțin hiperactive, nu intră la închisoare atât de des. Deci fetele au un avantaj de dezvoltare.

Citește și Etapele disperării la persoanele care nu reușesc să aibă o relație

Crezi că băieții o să înceapă să-și schimbe comportamentul și o să devină mai ambițioși?
Nu știu dacă băieții, dar unele facultăți private de elită fac ceva în sensul acesta. Eu am fost la Brown. Rata de acceptare pentru băieți e de 11 procente, iar pentru fete de 7 procente. Cel mai nasol exemplu e Vassar, cu o rată de acceptare pentru băieți de 34 de procente și pentru fete de 18 sau 19 procente.

În schimb, universitățile publice acceptă fete la o rată mai mare decât băieți.

Corect, pentru că…
Fetele sunt aplicanți mai buni.

Crezi că atitudinea bărbaților de treizeci și patruzeci de ani care nu vor să se așeze la casa lor se datorează faptului că au atâtea opțiuni?
Nu-mi dau seama cât de multe dintre deciziile lor sunt conștiente sau subconștiente. Nu știu dacă un bărbat se gândește că sunt trei femei la doi bărbați și că are de unde alege sau dacă doar face ce vede că fac ceilalți.

Publicitate

Sau poate că se schimbă și atitudinile față de căsătorie în general. Crezi că generația mea nu mai pune preț pe angajamentele romantice pe termen lung?
E vechea întrebare: ce a fost mai întâi, oul sau găina? Doar pentru că e mai greu să ajungi să te căsătorești cu cineva, oare înseamnă că îți dorești asta mai puțin? Rata căsătoriilor pentru femeile din orașele cu o populație mai mare de bărbați e mult mai mare decât în alte orașe. Și rata divorțului e mai mică.

Citește și De ce fugim de persoanele virgine, conform științei

Ce ai mai aflat despre divorț?
E evident că dacă femeile sunt puține, ai mai multă grijă să nu-ți pierzi nevasta. S-au făcut studii și pe animale în acest sens. Există un studiu la care fac referință în cartea mea. Cercetătorii au analizat specii de animale monogame și s-au jucat cu proporția sexelor într-o populație. La început au stabilit o rată de șase masculi la patru femele. După ce au înmulțit populația de masculi, au descoperit că masculii nu mai părăseau femelele. Rata de abandon a scăzut de la 22 de procente la 11 procente.

Pentru că nu aveau alte opțiuni.
Dar stai. Când au inversat situația și au creat o rată de șase femele la fiecare patru masculi, rata de abandon a unei relații a crescut de la 22 de procente la 52 de procente. Deci cultura împerecherii a trecut de la monogamie la poligamie doar prin schimbarea proporției sexelor.

Argumentul ar fi o adaptare evoluționară, pentru că într-un mediu în care femelele sunt rare, vrei să reușești să-ți transmiți genele următoarei generații și merită să investești într-o relație. Dar când sunt destule femele, masculii se vor strădui să-și transmită genele prin cât mai multe femele.

Citește și Cu cât te cunosc mai puțin, cu atât te vreau mai mult

Femeile au ceva pozitiv de învățat din asta?
Multe femei au spus că li s-a schimbat viața după ce au citit cartea, pentru că măcar și-au dat seama că nu e vina lor. Până atunci se învinovățeau singure pentru lipsa de succes în relații.

Da, cred că e o mare consolare.
Dar sunt și femei cărora descoperirea li s-a părut extrem de deprimantă.

Publicitate

Cum îți mai poți consola prietenele – „O să găsești tu pe cineva " – când știi că, din punct de vedere statistic, multe dintre ele n-o să găsească pe nimeni decât dacă își coboară standardele?
Mie nu-mi place deloc expresia asta, „a-ți coborî standardele". Mă gândesc mereu la o prietenă de-a mea care s-a căsătorit cu un tip care face curățenie într-o școală și căsnicia lor merge foarte bine. Nu mi se pare că ea și-a coborât standardele. Privesc chestia asta doar ca pe o altfel de alegere.

În plus, ca tip căsătorit, pot să spun că o căsătorie implică multe compromisuri. Înveți asta pe parcurs. Uneori, partea distractivă a căsniciei e să găsești compromisuri potrivite și să afli care sunt zonele tale de confort. Deci mă cam scârbește faza asta cu „coborâtul standardelor" – dacă să-ți cobori standardele înseamnă să te căsătorești cu un dobitoc, sunt de acord. Dar nu sunt de acord când înseamnă să te căsătorești cu cineva care câștigă mai puțin decât tine, de exemplu.

Citește și Cum trece un bărbat peste cea mai nasoală despărțire

Tot mai multe femei hotărăsc să trăiască independent și să nu se căsătorească ; oare e un fenomen care se datorează faptului că nu există destui bărbați?
E foarte important să înțelegi că eu nu susțin căsătoria. Nu susțin monogamia. Cred că oamenii pot avea vieți împlinite fără să se căsătorească.

Poți întreba același lucru și despre cultura agățatului. Nu sunt poliția moralității, dar în același timp mă întreb dacă bărbații și femeile – mai ales femeile – ar mai fi atât de entuziasmați de cultura agățatului dacă relațiile tradiționale ar fi mai disponibile. Nu cunosc răspunsul la asta, dar mă întreb.

Publicitate

Deci pe tinerii din generația mea îi așteaptă o viață cu divorțuri și singurătate? Sună atât de trist.
Este trist. Dar nu suntem pești sau furnici, avem o busolă morală pe care animalele n-o au. Deci speranța mea e că, dacă lumea o să afle despre motivele acestui comportament, o să și-l schimbe.

Și mai cred că oamenii o să înceapă să nu mai țină cont de barierele educaționale. Cred că e inevitabil, dacă te uiți la cifre. În comunitatea afro-americană, numărul fetelor cu studii superioare e aproape dublu decât cel al băieților cu studii superioare. S-au făcut niște studii pe subiect care arată că femeile afro-americane sunt mai dispuse să se căsătorească cu bărbați mai puțin educați decât ele.

Există societăți în care bărbații sunt mai mulți decât femeile și în care femeile au puterea pe care bărbații o au în America?
În China. A fost publicat recent un articol în Bloomberg, care cita un cuplu tânăr, proaspăt căsătorit. Tatăl zicea: „Sper să avem o fetiță, e foarte scump să faci un băiat. " Pentru că în clasele superioare și de mijloc din China, un bărbat trebuie să aibă propriul apartament ca să se poată căsători. În Shanghai, asta înseamnă 300 000 sau 400 000 de dolari. Trebuie să aibă și mașină. Iar asta pune presiune nu pe tânărul bărbat, ci pe familie, care trebuie să-și permită să-l ajute. E ca o zestre, dar invers – trebuie s-o aibă bărbatul.

Urmărește-o pe Jennifer pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre bărbați și femei pe VICE:
Cum trăiesc bărbații heterosexuali care urăsc femeile
De ce-mi plac bărbații păroși
Femeile cărora le place să îngrașe bărbați
De ce tot mai mulți bărbați se așază pe toaletă când urinează