Aceşti nebuni şi camioanele lor sclipitoare
Fotografii de Andrei Burcea

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Aceşti nebuni şi camioanele lor sclipitoare

Când ai lustruit ultima dată jantele zece ore?
12.5.15

Aţi fost în weekend la T-Fest, festivalul camioanelor? Eu am fost. Le-am dat ocol, le-am privit, am salivat pe lângă ele, am intrat în cabine şi am vorbit cu şoferii şi proprietarii. Mi-aş lua şi eu unul. S-au înscris 36 de camioane, dar numai cinci aveau o sclipire.

Camionul superposh al necunoscutului ultrahiperbogat din Constanţa

N-am văzut ceva mai bibilit decât Peterbilt-ul lui Marius Tomescu, un cetăţean din Constanţa care a venit cu o echipă de bodiguarzi, cu cordon care să împrejmuiască camionul şi avocat ca purtător de cuvânt. Lumea nu a avut acces la maşină, spre deosebire de celelalte camioane din concurs, unde şoferii au permis oricui să se urce în cabină.

Avocatul lui Tomescu mi-a spus că l-a cunoscut pe proprietar când l-a ajutat să încheie o afacere pentru un iaht de lux. După iaht, Tomescu a vrut şi Peterbilt-ul, şi l-a chemat tot pe el să-i facă partea de hârțogăraie. Bineînţeles că nu transporta marfă cu el.

L-am întrebat pe avocat ce face Tomescu cu camionul. „Din cauza lungimii capului tractor, nu poate fi folosit pe şoselele din Europa, decât dacă scurtează şaua. Nu sunt făcute pentru a putea fi utilizate. Depăşeşte lungimea gabaritică admisă pe şosele. Dar aşa, cu capul tractor, poţi să te plimbi unde vrei. Chiar la iarbă verde nu, dar îşi satisface dorinţa de a se plimba, îţi împlineşte nevoia de adrenalină. Este satisfacţia oricărui proprietar să îl prezinte la diferite concursuri. Este o satisfacţie personală să îl arăţi la diferite persoane". Cât a costat? Avocatul dă o marja largă, între o sută și două sute de mii de euro.

Cel care l-a aranjat a făcut nişte dotări, după aia proprietarul vrea altele şi se strâng sume de care în timp proprietarul nu mai ţine cont, proprietarul nici nu mai ştie cât valorează maşina scriptic. A vrut jenţi nichelate, a mai dat zece mii de euro pe patru jenţi. Şi-a făcut canapeaua asta în jur, pe laterale, pentru că înainte, într-un colţ, era amenajată o bucătărie și un colţ duş. Şoferul putea să parcheze şi să se odihnească, avea o mică garsonieră. Interiorul e plin de brizbrizuri atent lucrate, are televizor, plasmă, frigider şi chiar parchet.

Ioan Naigl, ardeleanul cu camionul Transformers

Din îndepărtatul Arad a aterizat la festivalul camioanelor Ioan Naigl, un tip pasionat să-şi tuneze camioanele din firmă. A venit cu un bolid pictat în întregime, nu numai capul tractor. „Chestiunea asta de a pune o lampa în plus pe maşină am avut-o dintotdeauna. S-a întâmplat din anii '95 până în 2000, când am început să ne jucăm cu chestiunile astea mai aprofundat. Problema era personalul, încă nu ştiam omul care să facă aşa ceva.

După mici săpături în stânga, în dreapta am constatat că pe strada unde locuiam eu stătea şi actualul nostru pictor. Nici el nu mai lucrase la un aşa nivel şi i-am propus următorul deal: eu sacrific o maşină, ţi-o pun la dispoziţie şi vedem ce iese. I-am dat un Volvo, singurul din firmă şi proiectul nostru s-a numit Lady Gaga, prin simplul fapt că şi ea are acţiuni din astea îndrăzneţe".

În timp, şi-a făcut o echipă: Pictorul, Tapiţerul, Artistul de confecţii metalice şi Şoferul. „De obicei eu sunt capul răutăţilor şi zic: m-am gândit să facem asta. Că ne întâlnim la masa rotundă, că ne întâlnim separat cu Pictoru' şi Tapițeru, începem să o gândim: asta cum ar fi bine, asta cum se poate pune în practică? Altă piesă importantă e şoferul. Nu toţi sunt dispuşi să îşi dea din timpul lor pentru maşină. Ca şi idee, jenţile astea, ca să arate aşa, la fiecare două săptămâni trebuie lustruite. Dacă sunt zece jenţi, înseamnă zece ore de lucru", spune Naigl.

Ca să picteze şi să tuneze maşina cu care a venit la concurs, Naigl a dat 40 de mii de euro. „În regimul ăsta al nostru, cu haita asta de nebuni, e mai ieftin decât dacă am face-o la o firmă specializată". Cât e el de bonom şi de vesel, Naigl tot are un dinte împotriva concurenţei, adică a lui Tomescu.

„Chiar şi aici la concurs am văzut diverşi participanţi care îşi delimitează maşina, că dacă acuma vine omul vizitator, o vede de la doi-trei metri şi nu are posibilitatea să viziteze şi să pună mâna. Asta nu-mi place. Dacă am făcut efortul să particip la festival, atunci să aibă ocazia şi omul vizitator să se apropie de maşină, să socializeze cu maşina".

Bestia de transportat albine

Ion Stancu, din Drăgăşani, are o bijuterie de 60 de mii de euro. „Este un camion american de cursă lungă, Freightliner Coronado, din 2007, are 1.300.000 de kilometri deja. L-am cumpărat la 652.000. L-am muncit. Venim la expoziţii să mai schimbăm atmosfera lucrului. Se poate lega la multe tipuri de semiremorci, cereale, ciment-truckuri, cisterne.

Acum o folosesc mai mult la transportat albine. E un pavilion special unde am 110 familii de albine şi merg cu ele în toată ţara. Acum le am la Slobozia la rapiţă, şi peste o zi două le iau şi le duc la salcâm. Are spaţiu generos, poţi să dormi liniştit, are frigider, şifoniere, dulap, televizor, are forţă, are 551 de cai putere, consumul nu este exagerat, în medie 36-37 la sută. Ăsta mai mult de 40 nu consumă".

Deşi nu e maşina lui, ci a firmei, Stancu a fost vinovat pentru achiziţie, convingându-l pe patron să ia Freightlinerul. „Mi-am adus aminte de foarte multă vreme când eram şi eu mai tânăr şi vedeam filmele. cu Rocky Balboa, cu Sylvester Stalone, şi visam să mă plimb cu aceste truckuri americane. Şi îi Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat acest prilej să mă plimb de câte ori vreau cu el. Picturile cu motive western sunt proaspete, dar a ieşit cu scandal.

„E făcută de noi, la domnul Ştefan de la firma Fanelli din Râmnicu Vâlcea. E talentat, păcat că nu are şi o echipă bună. Îi recomand să-şi caute nişte băieţi de echipă mai buni, lucrează brutal, stropesc tot, am curăţit trei zile la maşina asta, au stropit scările și rezervoarele cu vopsea. El e foarte finuţ, dar echipa este bolovan". L-am întrebat pe Ion Stancu dacă face impresie cu ea pe şosea.

„Toată lumea mă opreşte să facă poze. De multe ori închid staţi,a că mă cheamă colegii din trafic să mă opresc la prima parcare, să facă poze şi să discutăm despre maşină. Chiar şi controlul de trafic mă opreşte, tot ca să facă poze".

L-am întrebat dacă maşina a devenit aspirator de femei. „Sunt căsătorit şi am cinci fete acasă, pentru că am încercat de cinci ori să fac un băiat, dar sunt fericit şi cu fetele mele. Dacă nu aş fi căsătorit, cred că cu maşina asta aş agăţa trei, patru femei pe zi", zice Stancu râzând.

This is Sparta, cu domnul Capotă, de la Iulică Trans

Are camionul zugrăvit cu scene din filmul 300. Când urc la el în cabină, scoate de undeva un DVD player şi îmi pune, bineînţeles, filmul 300. „Nu seamănă cu ăsta? Seamănă. Mi se pare că seamănă foarte mult. Scenele care sunt pictate pe cabină sunt din film. Eu nu ştiam filmul. După ce am început să lucrez pe maşină, mi-am luat dvd-ul cu 300. Totul e ca în film. Chiar şi scena aia când îi aruncă pe perși în mare. Am numărat şi dacă sunt trei sute de suliţe. Am început să număr, dar încă nu am terminat", îmi spune, şoferul, domnul Capotă.

Camionul e al patronului de la Iulică Trans, Daniel Răduca, din oraşul Petrila. „El a vrut să o facă, i-au pictat-o nişte băieţi din Vâlcea". Capotă e uşor înspăimântat de maşină, pentru că, odată zugrăvită, datele şofatului pe ea se schimbă. „Ai o anumită responsabilitate: mie mi-e teamă să merg cu asta, sincer îţi spun. Să nu o zgârii. De un an de zile o conduc".

Atmosfera de concurs nu îl pasionează pe Capotă. „Cică ne dă şi două sute de litri de motorină mâine. De asta stau, că altfel plecam toţi. Eu aş pleca acuma, că am remorca încărcată pentru Slovacia şi, dacă plec mâine, ajung numa' marţi".

The real motherfucker

Ultima din maşinile care spuneau ceva era a lui Attila Illes. Fusese cumpărată recent, după un accident care o dărăpănase rău de tot, şi avea cabina refăcută. Nu era ca celelalte mişto din concurs, dar avea inscripţia asta care îi dădea o atitudine: „It's a real motherfucker!".

Competiția camioanelor a câştigat-o însă Ioan Naigl, cu Transformers-ul. Tunatul camioanelor e abia la început în România. Probabil că în fiecare an vor fi tot mai multe.