Ce pot învăța cartelurile de droguri de la corporaţii precum Coca Cola şi McDonald’s

Industria narcoticelor este o afacere de multe miliarde de euro. Liderii cartelurilor, precum El Chapo, ajung des în articolele precum lista Forbes a baronilor de drogurimiliardari, în ciuda ilegalității faptelor lor și a supravegherii stricte a responsabililor legii. Când ai produse atât de căutate precum cocaina şi heroina și conduci rețele criminale uriașe, consumul, deci profitul, sunt nelimitate. Spre deosebire de companiile din topurile Forbes, cartelurile pot să construiască imperii de tip monopol și să atingă tipul de industrie dominantă la care marii CEO precum Warren Buffett sau Zuckerberg pot doar să viseze.

Tom Wainwright, editorul The Economist din Marea Britanie care a condus ramura din Mexic a revistei timp de trei ani, a publicat recent o carte intitulată: Narconomics: Cum să conduci un cartel de droguri. Aceasta privește industria drogurilor ca pe orice altă afacere şi găseşte puncte comune între lumea interlopă și marile corporații precum Coca Cola, McDonald's sau Amazon. Wainwright a fost șocat de faptul că „el narcotráfico" e la bază o afacere ca oricare alta, dar care a fost prezentată ca și cum ar fi un război. De exemplu, cartea compară modul în care rețelele de droguri desființează dealerii de colț de stradă prin prețuri mai mici, cu felul în care Amazon-ul face dificilă existenţa magazinelor fizice.

Wainwright a petrecut cinci ani ca să documenteze şi să scrie cartea. Călătoriile sale l-au dus prin orașe controlate de găşti interlope, zone de conflict din America Centrală, o închisoare în Republica Dominicană și prin plantațiile de cacao din Anzii Boliviei. Cartea privește comerțul cu droguri ca pe o afacere normală, include analize ale banilor pe care îi generează industria, studiază cum încarcerările în masă generează criminali mai buni și cum putem folosi forțele prezente pe piață ca să destabilizăm, dacă nu ca să oprim pentru totdeauna problema drogurilor. VICE a vorbit cu Wainwright prin email, cu puțin timp înainte ca Ebury Press să îi lanseze cartea pe 25 februarie.

VICE: Ce te-a făcut să vezi traficul de droguri ca pe o afacere normală?
Tom Wainwright: Am fost în Mexic ca un corespondent pe întreaga regiune pentru The Economist şi am observat că jumătate din timp scriam despre afaceri obişnuite: petrol, maşini, telecomunicaţii, toate cele şi că în restul timpului scriam despre războaiele de droguri. Cu cât scriam mai mult, cu atât realizam că povestea cu drogurile era de fapt o poveste de afaceri, chiar dacă una destul de înspăimântătoare.

Când am discutat cu oamenii implicaţi în asta, făceau acelaşi tip de comentarii ca oamenii de afaceri: liderii bandelor erau îngrijoraţi cu privire la recrutare, membrii juniori se plângeau de salariile mici, cartelurile mexicane îşi mutau operaţiile în ţări mai ieftine din America Centrală, iar unii dintre ei chiar făceau CSR ca să mulţumească localnicii. Aşa că m-am gândit oare ce s-ar întâmpla dacă aş scrie despre traficul de droguri ca despre o afacere normală.

Poţi să-mi spui despre locurile pe care le-ai vizitat ca să te documentezi pentru această carte?
M-am plimbat destul de mult prin America Latină, precum şi prin Mexic. Am mers în America Centrală, m-am concentrat pe ţări ca Guatemala, Honduras şi El Salvador, dar am fost şi prin nişte ferme de coca din Anzii Boliviei şi într-o închisoare din Republica Dominicană. În State am fost să văd experimentul legalizării din Colorado.

Cartea intră şi în industria drogurilor legale, care a pornit din Noua Zeelandă, deşi mărturisesc că nu am ajuns până acolo. Analizez şi afacerile de contrabandă din Europa, inclusiv câteva din Marea Britanie, unde locuiesc şi exemple din diverse alte locuri, în special Olanda. Este o afacere mondială, aşa că am vrut să fie o carte cât se poate de globală, deşi se concentrează mai mult pe Americi.

Cam ce bani fac cartelurile moderne de droguri?
Nimeni nu ştie cu exactitate, pentru că nu-şi publică conturile. Însă ONU socoteşte că afacerea drogurilor ilegale ajunge undeva pe la 216 miliarde de lire sterline pe an. Din asta, cea mai mare parte vine de pe urma marijuanei, face aproape jumătate din sumă din moment ce e atât de populară. Interesant este faptul că marijuana nu e chiar atât de profitabilă, comparativ cu alte droguri. Pe măsură ce marijuana se legalizează, cartelurile se concentrează mai mult pe alte droguri: cocaina este pionul principal al cartelurilor din America Latină, deşi încep să pună din ce în ce mai mult accent pe heroină. Încearcă să profite de oportunitatea imensă deschisă de epidemia din America de analgezice cu reţetă (opiacee).

Ce au învăţat cartelurile de la corporaţii imense precum Walmart?
Destule, deşi trebuie specificat, ca să nu mă trezesc dat în judecată de Walmart, că niciuna dintre firmele legitime din cartea mea nu sunt acuzate de nimic. În legătură cu Walmart, e vorba despre modalitatea în care îşi gestionează furnizorii. Walmart este uneori acuzat că e monopson, adică este cumpărătorul monopolistic a unor anumite produse de pe anumite pieţe. Ideea e că a ajuns atât de mare încât poate stabili în mod eficient preţurile furnizorilor săi.

Cartelurile au o chestie similară în America de Sud cu furnizorii de frunze de coca. Fermierii nu au cui altcuiva să vândă, aşa că atunci când o recoltă eşuează sau e distrusă de forţele aeriene columbiene, fermierul este cel care are de pierdut, nu cartelul. De-asta preţul cocainei nu s-a schimbat mai deloc în SUA în ultimele decenii.

Dar de la McDonald's?
La McDonald's e vorba de francize. Uită-te la cartelul Zetas din Mexic. Lasă bandele locale să folosească brandul Zetas, lucru care îi face mult mai eficienţi la şantajare, iar cartelul principal câştigă o parte din veniturile găştilor locale la schimb. Zetas s-au întâlnit cu aceeaşi problemă precum McDonald's, adică atunci când francizaţii se ceartă pe teritoriu, cum se întâmplă cu resturantele McDonald's.

Poţi să-mi povesteşti un pic mai mult despre cum consideri tu că încarcerările în masă duc la criminali mult mai calificaţi?
Una dintre problemele principale ale cartelurilor este recrutarea. Rămân foarte repede fără personal, pentru că majoritatea sunt fie încarceraţi, fie ucişi. Şi nu prea pot să dea un anunţ de recrutare în ziare. E un coşmar pentru ei. Din fericire, noi am inventat nişte locuri unde luăm o sumedenie de tineri şomeri cu dosare penale, îi punem pe toţi în acelaşi loc şi nu le dăm nimic de făcut, iar după asta nu au nicio şansă de angajare când sunt eliberaţi. Se numeşte închisoare şi, chiar dacă este concepută pentru reabilitarea infractorilor, este ca un cadou pentru crima organizată. Carlos Lehder şi George Jung, care practic au introdus cocaina în America, s-au cunoscut în închisoare. Unul ştia cum să aducă droguri ilegal cu avionul, celălalt avea cunoştiinţe în Columbia, restul e istorie. Iar întâlnirea lor a fost aranjată şi plătită de contribuabilul american.

Ce crezi despre războiul Americii împotriva drogurilor, în general?
Am cunoscut o groază de ofiţeri şi soldaţi care şi-au petrecut viaţa în acest război împotriva drogurilor şi cred că majoritatea fac ceea ce trebuie şi îi respect pentru asta. Însă sunt de părere că au fost conduşi pe o cale greşită. În ultimele două decenii, numărul mondial al persoanelor care consumă canabis şi opiacee s-a triplat. Totul în ciuda miliardelor de dolari cheltuiţi şi a zecilor de mii de vieţi pierdute. Nu aşa arată o politică de succes.

Care sunt lecţiile pe care crezi că ar trebui să le învăţăm cu privire la aspectele economice ale traficului de droguri?
Mesajul cărţii este acela că, dacă vrei să zdrobeşti cartelurile de droguri, ar fi bine să înţelegi cum funcţionează. O să reuşeşti să faci asta doar dacă înţelegi că funcţionează pe baza aceloraşi reguli ca majoritatea corporaţiilor. În sens mai larg, mi se pare o nebunie faptul că războiul împotriva drogurilor s-a concentrat mai mult pe furnizori, când de fapt e mult mai eficient să te concentrezi pe cerere. Esenţa e că cererea pentru droguri e inelastică, oamenii le vor cumpăra indiferent de preţ, deci dacă tu doar creşti preţul pentru că traficarea lor devine din ce în ce mai dificilă, tot ceea ce faci este să creşti valoarea pieţei.

De asemenea, după ce am văzut în Colorado şi în câteva alte state care au legalizat marijuana, cred că legalizarea este cel mai bun mod pentru gestionarea traficului. Nu vei găsi niciodată o soluţie pentru gestionarea substanţelor care creează dependenţă şi sunt nocive (uită-te la alcool), însă cred că avem o şansă mai bună dacă sunt regulate de stat decât dacă sunt lăsate pe mâna mafiei.

Narconomics poate fi comandată acum prin PublicAffairs Publishing.

Traducere: Ioana-Raluca Bobaru

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește alte chestii legate de narcomani:
Cei mai căutaţi traficanţi de droguri din lume
Narco-sfinţii combină catolicismul cu războiul drogurilor în America Latină
Cartelurile îşi construiesc drone ca să trimită droguri în America