Cum și-a donat iubitul meu sperma unui cuplu de lesbiene

Soțul meu, Michael, e ca un vis înalt și puternic, cu sânge germano-irlandez-suedez. Majoritatea membrilor din familia lui au inteligența cu mult peste medie. Bunicul lui a trăit până la nouăzeci de ani. Sperma lui e aur lichid.

Valentina și Alissa, un cuplu de lesbiene care ne sunt foarte bune prietene, au irosit doi ani și jumătate și au cheltuit 20 000 de dolari ca Alissa să reușească să rămână însărcinată. Au colaborat cu donatori anonimi de la mai multe bănci de spermă din Oakland, până când au aflat că stocul de spermă al donatorului pe care îl aleseseră cu mare grijă se epuizase.

La nunta noastră de vara trecută, fetele l-au întrebat pe mirele meu dacă e dispus să-și doneze sămânța, iar el a acceptat cu entuziasm. Câteva luni și două zboruri spre San Francisco mai târziu, am ajuns în Bay ca să furnizăm cât de multă spermă e posibil să generezi în două săptămâni. Asta a însemnat că a trebuit să ne abținem o vreme pe plan sexual, în numele reproducerii.

Actul în sine ținea de mecanica biologică: Michael urma să ejaculeze într-un recipient și să-l predea Alissei și Valentinei care urmau să se retragă în dormitor pentru inseminarea cu ajutorul unei seringi fără ac. Michael a mai făcut niște depozite de spermă la Criobanca California, ca să păstreze sperma congelată pentru niște eventuali frățiori în viitor.

Apoi am avut de-a face cu hârțogăraia. Am semnat și am legalizat contracte care stipulau că n-o să le dăm în judecată pentru custodia copilului și că ele nu ne vor obliga să-i plătim copilului pensie alimentară. Nu le-am cerut să plătească sperma, ci doar costul zborurilor cu avionul, cazarea, închirierea unei mașini, consultațiile le doctor, terapia și consilierea juridică separată. Înainte ca Michael să-și doneze sperma, a trebuit să facă tot felul de teste genetice și de sânge.

În prima noapte am prăjit un pui și am vorbit din nou despre intențiile și anxietățile noastre. Valentina și Alissa ne-au asigurat că vor să fim prezenți în viața copilului lor – cel puțin cât de prezenți ne permite să fim viața noastră la distanță de ele. Vom fi ca un fel de unchi, o responsabilitate pe care abia așteptăm să ne-o exercităm. În cel mai rău caz, Michael e îngrijorat că atunci când își va cunoaște copilul, i se va declanșa ceasul biologic. Iar eu sunt îngrijorat că mama lui Michael va trimite fără încetare botoșei.

Michael s-a așezat în cabinetul doctorului și a enumerat calm lista de defecte genetice ale familiei lui – Asperger, cancer de sân, colită – iar eu mă simțeam anxios. Așa că am început să mă joc cu aparatul foto și apoi am mers la baie, cu intenția să mă furișez în camera de masturbare a crio-băncii. Nu era cine știe ce: o fostă baie pentru persoane cu handicap plină de reviste și DVD-uri pornografice. Era cât pe ce să strig „discriminare" pentru că am găsit doar pornografie hetero, dar până la urmă am găsit niște filme porno gay cu soldați.

În timp ce Michael termina în recipient în camera respectivă, un pic mai târziu, Valentina căuta pe internet tulburările genetice pe care le menționase Michael. În scurt timp, soțul meu a ieșit victorios și a fost preluat de o asistentă ca să-I ia niște sânge.

Mai târziu, am făcut terapie de grup și am vorbit despre complicațiile mai subtile care pot interveni atunci când donatorul e cunoscut. Am fost avertizați despre pericolele limbajului: folosirea unei expresii precum „tatăl biologic " poate strecura noțiuni parentale nedorite în subconștientul cuiva. Am învățat și să facem spațiu pentru copil. Ne putem declara intenția de a fi o familie de patru persoane, iar Valentina și Alissa își pot declara intenția de a fi părinți, dar nu avem de unde să știm ce va dori copilul sau în legătură cu ce va fi curios.

Ne-am trezit cu vestea că Valentinei îi crescuse mult nivelul de LH – un hormon care avertizează că trupul e gata să ovuleze. De obicei, ovulația durează 24-48 de ore, ceea ce însemna că trebuia inseminată în seara aceea.

Așadar, Valentina, Alissa și cu mine ne-am uitat la Casnicele din Atlanta în sufragerie și ne-am prefăcut că Michael nu se masturba în camera cealaltă. După ce a predat recolta, am plecat cu el în oraș la un fast food, iar Valentina și Alissa au introdus sperma în vaginul Valentinei. Eu și soțul meu am mâncat cartofi prăjiți și am glumit despre cum s-ar putea să fi conceput un viitor câștigător al premiului Nobel pentru pace sau pe următorul Adolf Hitler. Am simțit că trecusem de un hop și ce urma să se întâmple rămăsese în seama celor două prietene ale noastre.

Când am plecat din San Francisco, ne-am simțit ușurați că ne încheiasem obligațiile. În același timp, am observat că nu mă mai simțeam atât de anxios ca la început. Cum am ajuns în Berlin, am aflat că Valentinei îi venise ciclul – deci nu avuseseră noroc. De obicei, primele încercări nu funcționează, dar s-ar putea să aibă noroc data viitoare. Sau ar putea dura cinci ani. Sau poate că n-o să reușească niciodată cu sperma lui Michael. Nu putem controla biologia, dar am făcut tot ne-a stat în putință. Măcar acum sunt convins că prietenii chiar sunt o familie pe care ți-o alegi.

Dacă ești interesat de lucrările lui Alexander, intră pe site-ul și pe Instagramul lui.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre viața persoanelor gay pe VICE:
Da, mamă, sunt gay
Cum e să fii gay într-un liceu din România
Cum e să fii gay și să ai un frate geamăn identic, care nu e gay