Chestii

De ce oamenii bogați sunt obsedați să cumpere animale exotice de companie

De ce nu pot și oamenii bogați să se mulțumească cu o pisică sau cu un câine?

de Sarah Emerson
01 Octombrie 2016, 11:05pm

Există o piață online, de unde poți să-ți cumperi un urs, râs, chiar o cămilă cu două cocoașe, ca și cum ți-ai cumpăra nu știu ce animale de pluș. Ai șase mii de dolari cu care nu știi ce să faci? Ai putea la fel de bine să ți se licreze un pui de leneș, sau poate un cangur, care e mai ieftin, doar 2 500 de dolari.

„Am de vânzare un pui de urs Kodak în vârstă de șapte luni", scrie într-un anunț. „Femelă, hrănită la biberon și învățată la lesă. Foarte cuminte!!! Folosit zilnic la ședințe foto și e obișnuit cu lumea. Chiar e unicat!"

Animalele de companie exotice nu sunt ieftine, dar aparent există o cerere destul de mare pentru ele. În zilele noastre, să ai un animal de companie destul de scump e ca un ritual inițiatic pentru copii bogați și faimoși. Pe social media, cum ar fi Instagram și Tinder, tigrii și gheparzii sunt etalați în lanțuri lângă mașini Lamborghini, genți Louis Vuitton și iahturi luxoase, ca pe niște accesorii pentru cei care își permit.

Screenshot:Instagram

Mike Tyson a cheltuit mai mult de 20 de mii de dolari pe trei tigrii bengalezi. Paris Hilton și-a luat, în 2006, un kinkajou, pe nume „Baby Luv". Justin Bieber e faimos pentru că și-a cumpărat o maimuță capuchin , posibil ilegal, doar ca să-l lase pe mâna personalului aeroportului din Munich, Germania.

Animalele de companie exotice au ajuns o altă comoditate disponibilă exclusiv doar pentru cei bogați. Până la urmă, această industrie de miliarde de dolari nu funcționează pe donații. Dar, oare oamenii au asociat mereu animalele cu statutul social, sau ăsta e un fenomen modern? De ce nu pot și oamenii bogați să se mulțumească cu o pisică sau c-un câine?

„E pur și simplu vorba de ego", mi-a spus Lisa Wathne, un manager al animalelor sălbatice din captivitate de la Societatea Umană a Americii. „Mai ales când vezi oameni cu tigii în lesă sau șerpi uriași pe post de eșarfe. Nu există niciun dubiu că se gândesc mai mult la ei decât la animale."

Imagine: Flickr/Miguel Ortiz

Cu sute de ani înainte să apară grădinile zoologice, elita societății construia menajerii de animale ciudate, superbe și sălbatice. Nu erau doar niște expoziții pestrițe de animale exotice de pe marginea drumului, erau reproduceri făcute de mâna omului ale Grădinii Edenului, ca niște bestiarii care prind viață.

În anul 3500 î.Hr., capitala egipteană Hierakonpolis a găzduit o colecție regală de elefanți, hipopotami, antilope africane și zimbrii care acum sunt pe lista speciilor eradicate. Pompei, un general al Romei Antice, se spune că a adus șase sute de lei și 20 de elefanți în arena din Colosseum, pentru a fi măcelăriți, ca sport. Marco Polo vorbea despre împăratul mongolez, Kublai Khan, cum avea în parcul lui particular leoparzi, gheparzi, tigrii, elefanți, plus vreo două sute de specii de păsări. Iar în 1210 a fost stabilită faimoasa menajerie din Turnul Londrei, ca membrii curții regale să se amuze de gloata de animale ciudate.

Carl H. Pforzheimer Collection of Shelley and His Circle, The New York Public Library. "The menagerie in the Tower." 1808. Imagine:The New York Public Library Digital Collections

Multe popoare indigene priveau animalele într-o manieră specială, câteodată ca pe niște zeități. Cei din tribul Awa, care locuiesc în pădurile din Maranhao, Brazilia, obișnuiau să crească pe lângă casă ratoni coați,maimuțe capucin și maimuțe urlătoare. Vânătorii cazaci, denumiți burkitshi,sunt cunoscuți pentru relația lor unică cu acvila de munte din Asia Centrală.

Pentru anumite triburi, „animalele, unele plante și unele obiecte au un status de moralitate. Toate animalele există independent și au nevoie de respect", a spus pentru New York Times ,Dr. Eugene Hunn, un etnobiolog de la Universitatea din Washington. „Asta e un lucru complet diferit de animalele de companie din era contemporană, care sunt limitate la statutul de copii."

Cu toate acestea, unele grupuri propagandiste consideră că ideea de a avea animale exotice de companie este atât etică, dar și în beneficiul sălbăticiei. REXANO, care vine de la Responsible Exotic Animal Owners (Stăpâni responsabili de animale exotice) susține: „Reproducerea animalelor în captivitate, mai ales din sectorul privat, a salvat multe animale pe cale de dispariție prin accesul la o sursă de specii de animale exotice născute în captivitate. Astfel, se reduce presiunea pe populațiile sălbatice și implicit ajută la conservarea lor în sălbăticie." Grupul dezbate și faptul că doar un contact personal mai intim cu animalele sălbatice poate promova conservarea lor. Ăsta e și pretextul pentru care circurile și evenimentele cu animale sunt benefice atât pentru oameni, cât și pentru natura sălbatică.

Ca să-mi fac o idee despre ce înseamnă industria animalelor exotice de companie, care e la granița dintre o piață legală și una ilegală, am contactat câțiva comercianți de pe un site destul de popular pe piață. Intenția mea era să aflu de unde fac rost de animalele astea, cine le cumpără de obicei și cât de ușor e, dacă aș avea bani, să-mi cumpăr una.

Din cei șase comercianți cu care am vorbit la telefon, niciunul nu a vrut să-mi răspundă la întrebări. Ăștia erau presupușii comercianți licențiați, majoritatea dintre ei chiar au scris că sunt disponibili pentru consultații. O femeie din Florida, care vinde maimuțe-veveriță prietenoase, mi-a spus că ea le comercializează pentru niște prieteni care le cresc la ei acasă. Ea a refuzat să mai vorbească, deoarece crede că „animalele exotice de companie sunt percepute negativ de societate."

Când am trimis emailuri ca un potențial client, am primit răspunsuri în mai puțin de o zi. Majoritatea erau foarte rapizi să-mi comunice prețul și disponibilitatea. Doar unul m-a întrebat dacă am mai avut un „exotic" până acum.

„Nu ține nimeni cont de câte animale exotice sunt în America. Tot ce poți să faci e să estimezi", a adăugat Wathne. Din estimările cele mai bune, în momentul de față sunt în jur de șapte mii de tigri și mai puțin de patru sute trăiesc în grădini zoologice acreditate. În cazul primatelor, numărul se apropie de 15 mii, pe puțin.

Citește și: Grădina zoo din Kabul e o rară poveste afgană de succes

„În industria animalelor de companie, maimuțele sunt vândute ca niște copii surogat. Oamenii pun scutece pe primatele astea mici, care ar trebui să se agațe de mamele lor, dar din moment ce au fost despărțiți brutal, ele se agață de oricine.

Screenshot:Instagram

Răspunsul la întrebarea de ce sunt amorezați oamenii de animale exotice este la fel de complex ca istoria noastră evoluționistă. Unii antropologi susțin că interacțiunea socială cu animalele, de exemplu domesticirea, ne-a permis să dezvoltăm cunoștințe despre unelte și biologie. Se spune că lupul e primul animal care a fost domesticit de om, undeva între 30 de mii și zece mii de ani în urmă, în Eurasia. De atunci, aceste două specii au format un parteneriat benefic pentru amândoi. Relația noastră cu lupul se împletește în mod inextricabil.

Există speculații care spun că un animal de companie oferă beneficii psihologice terapeutice, deși astfel de teorii trebuie cercetate mai în amănunt.

Dar eu suspectez că deținerea unui animal exotic, cum ar fi un leu sau un urs, este ca o dominare, din prisma faptului că nu pot fi domesticite. Aceste animale sunt deseori rare, dar cel mai important aspect este faptul că sunt sălbatice.

Poate pentru cei extrem de bogați, sălbăticia este tot un obiect care poate fi cumpărat. Oamenii domină planeta de milenii, deși doar recent am început s-o cucerim cu adevărat. Și ce poate fi o afirmarea mai bună a superiorității decât un animal sălbatic?

Deci, probabil dacă ai suficient de mulți bani, poți să-și construiești regnul tău animal, cu tine în vârful piramidei. Deși ar fi unul destul de trist.

Câtă opulență...!

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre animale exotice de companie:
Animalele sălbatice se vând pe net la fel de uşor ca biletele la concerte
Un pui de urangutan în suferință trage un semnal de alarmă față de ...
Tata a încercat să îmblânzească un lup