Publicitate
Știri

Am vorbit cu primarul din România care amenință că nevastă-sa va candida împotriva lui

În comuna Popești, din județul Vâlcea, doi români adevărați vor să repună familia tradițională unde îi e locul: unde sunt banii publici.

de Andreea Pocotilă
06 Aprilie 2016, 1:36pm

Din când în când, atunci când are nevoie de câte un act, primarul doar strigă „Rowena!" și pe ușa sa intră cea care îi este soție, angajată și secretară. Fotografii de Mircea Topoleanu

Zâmbește timid și se uită rușinată în pământ. Suntem în biroul primarului Constantin Șerban, din comuna Popești, județul Vâlcea. Primarul nu e la birou, e plecat la o întâlnire cu alți primari într-o comună vecină. Dar acum nu contează asta, contează că o am în față pe soția lui, Rewena Șerban, femeia pe care presa centrală a prezentat-o ca fiind cea care va face nefăcutul: va candida la primărie, împotriva propriului soț, din partea altui partid.

Entuziasmul și onoarea care mă cuprind sunt însă foarte curând spulberate. „Nu doamnă, e o glumă. Cum să candidez împotriva lui?," spune soția primarului și îmi oferă un pahar de Giusto de portocale.

O privesc lung, privirea mi se oprește pe bretonul tuns scurt și lăsat puțin rebel pe frunte, apoi pe vesta din fâș cu imprimeuri cu fulgi și reni și pe floricica aurie de tip mărțișor prinsă la piept. Prin minte mi se derulează rapid imaginile cu ea dintr-o știre de la televizor în care stătea lângă soț și vorbea despre candidatura ei. În minte îmi răsar și frânturi din discuția purtată cu o seară înainte cu soțul ei, care îmi spusese că mă așteaptă să vorbim despre politica la sat și despre lupta electorală pe care o va duce împotriva celei cu care împarte casa și patul.

Celălalt Popești și celălalt Șerban

Maica Domnului veghează asupra steagului UE, atârnat la loc de cinste în biroul adevăratului primar din adevăratul Popești

Abia am sosit în Popești, județul Vâlcea, de doar câteva minute. Cu o mică întârziere, pentru că GPS-ul ne dusese într-un alt Popești din Vâlcea. Unde, îți vine să crezi sau nu, s-au întâmplat următoarele lucruri.

„Bună ziua, aici e Popești?" „Da." „Pe primar îl cheamă Șerban?" „Da, da, uitați-l, e în mașina aia neagră," ne ghidaseră niște săteni. Când primarul a coborât de la volan, am dat mâna cu el total nedumerită. Nu era acel primar pe care îl văzusem la televizor.

EU: „Suntem în Popești, da?".
EL: „Da".
EU: „Am vorbit aseară la telefon?".

După ce probabil cântărește că e mai prudent să îmi spună că am vorbit și să nu fi vorbit, decât să îmi spună că nu și să fi vorbit, îmi spune: „Da, dar despre ce?" Acum e și el nedumerit și puțin speriat.

Într-un final, ne lămurim că, deși suntem în Popești, Vâlcea, și pe el îl cheamă Șerban, numele lui mic nu e Constantin, ci Gheorghe, iar Popeștiul pe care îl căutam era la vreo 40 de kilometri distanță.

Iar acum, iată, după un mic ocol, sunt în Popeștiul care trebuie, iar soția primarului îmi spune că ea și soțul ei au mințit, de fapt, poporul.

Citește și: Am discutat cu primarul islandez care a candidat la mișto

„Stați să vină soțul, vă explică el," îmi spune ea, și iar își mută privirea spre parchet.

Scaunul primarului e gol, în spate e o vitrină cu trei icoane, un trofeu de la un meci de fotbal, doi magneți de frigider și mai multe cartușe de imprimantă. Primarul are două pasiuni, politica și fotbalul, mă lămurește soția. Lângă ușă, un cuier negru, de care stau agățate o icoană cu Maica Domnului și un steag al Uniunii Europene.

Am aflat de la o femeie că funcția de primar e pentru bărbați

Rewena Șerban este șefa Serviciului de Taxe și Impozite din Popești, Vâlcea, dar, cel mai important, este soția și posibila contracanditată a primarului comunei

Ca să mai treacă timpul, vorbim despre Popești. Cu ce se laudă comuna? Și de ce se numește Popești?

„E vorba cu un popă, ceva", îmi spune scurt soția primarului și dă fuga într-o cameră alăturată, de unde îmi aduce o monografie a localității - „Popeștii de Luncavăț – studiu istoric și documente". Comuna are 3 100 de locuitori, scrie în studiu, care trăiesc din „creșterea animalelor: bovine, ovine, caprine și porcine, culturi agricole: porumb, grâu".

Mulți sunt însă plecați din comună, mai ales tinerii, în căutarea unui loc de muncă în orașele din apropiere sau peste hotare.

Referitor la numele satului, monografia răspunde la fel de succint ca soția primarului: „își are sorgintea de la urmașii unui preot, la care s-a adăugat sufixul –ești".

Dacă numele localității rămâne un mister, trecem la cel al soției primarului: Rewena. Aflu că, de fapt, trebuia să o cheme Rowena, dar au greșit funcționarii de la Primărie când i-au făcut certificatul de naștere. Oricum, toată lumea îi spune Rewena.

Ca orice primărie de la sat care se respectă, și cea din Popești are fântână arteziană în curtea din față

Conversația lâncezește, așa că o întreb cum și-a cunoscut soțul. Se întâmpla în 1995, când el era inginer miner în fosta carieră de cărbune de lângă Popești, iar ea lucra la serviciul financiar la miniera din Berbești, un sat vecin, unde, înainte să facă la fără frecvență Facultatea de Finanțe Contabilitate, la ASE București, fusese bucătăreasă la cantina muncitorească.

Citește și:Candidații la primăria Bucureştiului îți arată că orașul ăsta n-are nicio șansă

„O colegă mi-a făcut cunoștință. Ne-am cunoscut în martie și în iulie am avut cununia civilă. Repede, că eu aveam 27, el 30," spune ea. Au împreună doi copii, un băiat de 18 ani elev la liceu în Râmnicu Vâlcea și o fată de 20, la facultate, la Alimentație Publică, pasionată de gătit.

„Suntem toți cu mâncarea, cu gătitul. Eu fac de toate, că tre' să fac. Dar soțul are specialitatea lui - tocănița de cartofi. Iar fiica face ciorbe și prăjituri", îmi spune doamna Rowena, mândră.

Comuna în care până și poștașul a candidat la Primărie

În știrea despre candidatura ei la primărie, fiica era prezentată drept consiliera de campanie a mamei. Mi-ar fi plăcut s-o cunosc, zic. Nu se poate, e plecată într-o excursie la Arsenie Boca, la mănăstire. Scanez încăperea în căutarea vreunui portret al călugărului: surprinzător, niciunul.

„Da, e șefa mea de campanie, dar ține cu soțul. Că el tre' să iese," spune femeia. Din această declarație și din cele care vor urma, reiese că nu e vorba de nicio luptă între soț și soție, nimic despre curajul femeii care s-ar fi hotărât să țină piept bărbatului. Ba din contră. Ideea a fost a lui, spune soția. A venit într-o seară acasă și i-a zis femeii că gata, candidează și ea. Obișnuită să nu-i iasă din vorbă, nu s-a opus prea mult. Dar știe că nu o să fie niciodată primar.

„Funcția de primar e pentru bărbați, nu pentru femei. E prea multă răspundere și femeia tre' să se ocupe mult de familie, gândesc eu. Și femeile sunt gospodare, am admirat-o pe Olguța Vasilescu, care săraca e și ea acuma...O femeie tre' să fie puternică. Eu sunt o fire așa, mai fricoasă. Nu pot să mă cert cu omul, când am dreptate. Mai bine sufăr eu și, cum să zic, nu prea pot să spun lucrurilor pe nume. Soțul e mai direct", spune doamna Rowena, care conduce Serviciul Taxe și Impozite din primărie.

Poate din cauza stilului abrupt al soțului ei, în primăria din Popești e tensiune. E cumva, normal: candidează de aici cel puțin trei funcționari: primarul, viceprimarul, asistenta socială. Cu soția primarului, ar fi patru. La mai toate alegerile au candidat angajați ai instituției.

Locul unde se votează omul, nu partidul

Ușa unuia dintre cei patru posibili angajați ai Primăriei Popești a rămas închisă. Asistenta socială Aurora Măgură n-a vrut să audă de noi

Asistenta socială, Aurora Măgură, nu vrea să vorbească cu mine despre candidatura ei, îmi spune doar că motivul candidaturii ei sunt cetățenii care i-au cerut asta.

„Nu vă supărați pe mine, să înceapă campania electorală și după aceea. Sunt funcționar public".

Iar viceprimarul, care nu e azi la primărie, a declarat presei că își va depune candidatura pentru că primarul actual a promis lucruri pe care nu le-a făcut.

Până și poștașul comunei a candidat, la alegerile de acum patru ani.

„În comuna asta se votează omul, nu partidul," îmi spune poștașul, care preferă să nu-i dau numele. În schimb, îmi spune că e fals ce se mai aude (zvonuri alimentate și de o declarație a primarului la televiziune), că s-ar închide Primăria o lună din cauza numărului mare de angajați care candidează.

„Sunt 18 candidați. De ce să se închidă? Se deleagă responsabilitățile, nu plecăm cu toții acasă, e o prostie asta", spune el.

Poștașul îl acuză pe primar că e iute la mânie, că urlă la angajați sau stă pe margine și se hlizește când doi angajați se ceartă, în loc să îi împace.

Despre capre, jigodism și reparații morale

Această fotografie este superbă și nu mai are nevoie de nicio explicație

Dar, iată, intră primarul. Nu e foarte înalt, dar nici foarte scund, mai degrabă rotund, cămașa gălbuie în carouri abia îi cuprinde burta. Are gesturi repezi și, spre deosebire de soția sa, îi place să vorbească.

„Știți, doamnă, acum opt ani eu am trecut printr-o traumă care m-a afectat foarte mult...", începe el. Dar telefonul îi sună, mijește ochii la ecranul telefonului mic și negru și răspunde, lăsându-se pe spate în fotoliul din imitație de piele. „Da, domnu', da', rezolvăm, da". Din discuție reiese că i se cer detalii despre un proiect început și nefinalizat, din lipsa de fonduri: „Fir-ar a dreacului de politică, m-a blestemat Dumnezeu în viață, mai bine îmi vedeam de mine!", îi spune edilul interlocutorului, căruia i se plânge că a ieșit recent din spital pentru că i-a crescut periculos tensiunea.

Constantin Șerban, 53 de ani, e pe finalul celui de-al treilea mandat în Popești. A condus Popeștiul între 2000 și 2008, pauză între 2008 și 2012, și apoi iar între 2012 și 2016.

Primarul Constantin Șerban e fan Dinamo, aici e însă mândru de un trofeu mai vechi al Luncăvățului, echipa oficială a comunei

În traseul lui politic, a avut mai multe opriri, ca mulți edili de la sat. A început cu PNȚCD, apoi a trecut la PNL, iar acum e la UNPR. Trauma despre care vorbește a fost pierderea alegerior, în 2008.

„Am plecat cu gust amar, am zis că nu mai revin niciodată", spune el. „Dar mie îmi place să lupt, îmi plac bătăliile".

A pierdut la mustață, spune el, pentru că l-ar fi furat la voturi (deși el era primarul în funcție) și pentru că avea trei sute de capre.

„Au zis la oameni că am luat islazurile pentru capre. Eu am o vorbă a mea: dacă aveam o doză de jigodie, eram ministru. În politică trebuie să ai o doză de jigodism", îmi spune primarul.

Bun, dar soția candidează sau nu? După minute bune de divagații și după ce repet întrebarea, îmi răspunde așa: „Se analizează. Eu am zis ca o reparație morală. Așa voi face, dacă se consideră". Sunt, recunosc, în ceață totală. Plusez: „De ce vreți ca soția să candideze? Cum v-ar ajuta candidatura ei?".

Cutia în care locuitorii din Popești ar trebui să-și verse plângerile e plină de gunoaie, arsă și ruginită

Primarul face o pauză lungă, se foiește în scaun, își trece mâna prin păr și mai încearcă un răspuns:

„Ea este o femeie care e de 16 ani aici în primărie și a făcut ASE București, nu e venită așa, cu pluta. Am zis așa, eu sunt mai direct. Am zis să mă duc la om, să zic: «Știu că dumneata ai ceva cu mine, nu mă votezi pe mine, ia vezi, o poți vota pe nevastă-mea?». Nu știu dacă iau decizia asta. Inițial, am făcut-o înainte de 1 aprilie. Dar, după aceea, analizând, am zis să vedem balanța contracandidaților mei. Să vedem ce zic ei? Ca principiu".

Și dacă va candida, ce va scrie pe afișele electorale ale soției? „N-am o gândire pe chestia asta. Poate să scrie «Voi continua proiectele soțului»", spune el.

Comuna cu stadion cu nocturnă, dar fără canalizare

Stâlpii gardului stadionului de o sută de mii de euro din comună sunt vopsiți în roșu, galben și albastru. "Păi, nu așa e normal?", spune edilul

Între timp, primarul a devenit tot mai deranjat de insistențele mele legate de candidatura soției, așa că propun o plimbare la baza sportivă a comunei, pe care o laudă prin ziarele vâlcene ca fiind cea mai modernă din județ.

Comuna are două echipe de fotbal – una oficială, Luncavățul, și una sprijinită de o firmă locală, Experții. Luncavățul a avut acum două zile un meci, când a luat bătaie cu 2-1 de la echipa din Brezoi. Iar acum câteva săptămâni a luat bătaie cu 6-2 de la echipa din Băbeni.

Stadionul e la marginea comunei, lângă școală. Lipite de zidul școlii, niște foste băi fără acoperiș sunt acum în proces de a fi transformate în vestiare pentru fotbaliști.

Stadionul are suprafață sintetică, și va fi și nocturnă, îmi spune, mândru, primarul. Investiția se ridică la vreo o sută de mii de euro, spune edilul. Nu toți sătenii sunt la fel de încântați ca primarul când vine vorba de stadion. Doar jumătate din comună are canalizare, restul încă mai folosesc WC-urile din spatele casei.

„Nu poți să-i mulțumești pe toți, ce să faci?", spune edilul.

Aflu adevăratul motiv pentru care își împinge soția să candideze

Politica se discută cel mai bine la un pahar de suc și o gustare cu salam, măsline și roșii

E greu să fii primar într-o comună cu oameni așa încăpățânați. Mai ales, acum, când e presiunea așa mare de la centru, cu UNPR-ul decapitat după ce șeful Gabriel Oprea și mâna sa dreaptă, Nicolae Onțanu, sunt cercetați penal pentru fapte de corupție.

„Dă-o dracu' de viață....Eu zic că dacă ai un milioan de euro, îți ajunge și ție, și la familia ta, mai multe generații. Când aud de 15 milioane, de 30 de milioane, mi se pare mie cam prea de tot" îmi spune primarul pe drumul înapoi spre sat.

Apoi, mai târziu, la o măslină și un pahar de suc de Fanta de struguri pe terasa casei sale, primarul îmi împărtășește și soluția lui pentru corupția din țară:

„Cel mai bine ar fi să vină regele. Dar nu regii ăștia care sunt acum, cu prințesa și cu ăia. Câteodată sunt și eu visător. Aș alege un rege. Aș face așa o chestie, aș comanda o firmă, nu americană, ci una japoneză, că sunt mai corecți. Și firma asta să facă un studiu să caute o familie și să spună familia cutare, din nu știu ce zonă, au fost cei mai serioși oameni din România de-a lungul timpului. Și din familia aia să provină un rege. Și atunci s-ar termina această mascaradă".

Profit de momentul de sinceritate și mai arunc o întrebare despre candidatura soției. Aflu, astfel, că motivul ar fi, de fapt, unul foarte pragmatic: la sat, fiecare vot contează. Și, având în vedere că la alegerile din 2008 a pierdut alegerile la mustață, edilul din Popești s-a gândit așa: fiecare secție de votare are o comisie formată din reprezentanți ai partidelor celor care candidează. Iar într-un sat în care locuri de muncă nu există, cei 200 de lei primiți pentru ziua alegerilor de un membru în comisie nu sunt de colo.

Dar, mai bine, uite, te lămurește chiar declarația lui:

„Dacă eu candidez de la UNPR, e partid parlamentar, am voie om în secție de votare. Deci patru, că sunt patru secții de votare. Și soția va candida de la PSR (n.r. Partidul Social Românesc, înființat de Mircea Geoană după plecarea din PSD), să zicem, și atunci mai vin cu patru. Am potolit opt familii".

Iar verbul „a potoli" este folosit aici de primar cu sensul ăsta: „Dacă îi numesc în secțiile de votare, ei și familiile lor mă vor vota pe mine".

Concluzie: „Cea mai mare curvă e politica"

La cârciuma din sat, nea Costel și nea Mitică au și bune, și rele, de spus despre primar. Concluzia, este, însă, una singură: mai bine era pe vremea lui Ceaușescu

Unii săteni din Popești au aflat de la televizor despre candidatura soției primarului. Alții au fost sunați de rude de la oraș. De exemplu, pe nea Costel, care acum stă în fața unui pahar de vodcă la cârciuma din sat, l-a sunat cumnatul.

„«Băăă, te-am văzut la televizor», mi-a zis cumnată-miu. «Du-te, mă, dracu', d-acilea! Unde dracu' m-ai văzut tu pă mine la televizor?». «Nu, mă, pe tine, direct, am văzut aia cu soția primarului care candidează»".

Nea Costel, fost angajat la Uzinele Govora, nu prea știe ce să creadă. „Ce, n-are voie, că e soția? Are. Dar nu știu ce să zic, io știu?".

Intervine însă nea Mitică, venit la magazin să ia un borcan de muștar, pretext perfect pentru un pahar de coniac. „Io votez cu Rowena," spune el, și râde, ironic. Pe măsură ce alcoolul din pahare dispare, discuția curge, inevitabil, spre comunism. Două declamații ale lui nea Mitică merită menționate și pot ține loc de concluzii:

Unu: „Pe vremea lui Ceaușescu tot prostu' avea de muncă".
Doi: „Cea mai mare curvă e politica".
Sfârșit.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre primari:
Primari români cu pantalonii în vine: enciclopedia aventurilor sexuale ale edililor
Cum a plagiat primarul sectorului 2 articolele unor ONG-uri
Am fost la ședința de buget de la Primăria Sectorului 5, ca să văd pe ce se duc banii tăi