Publicitate
Chestii

Un licean român îți explică tot ce trebuie să facă profesorii ca să câștige respectul elevilor

Sfaturile astea chiar ar putea să-i ajute pe profesori să aibă altă relație cu elevii lor.

de Adrian Crișan
24 Noiembrie 2016, 10:39am

Cine a zis că la ore nu poate fi și așa? Fotografie de Fabrice Florin via Flickr

O să încep cu un clișeu. Știu că ați mai auzit asta de o grămadă de ori: sunteți formatori, creatori, modelatori. V-ați săturat, poate, să vi se atribuie titlul ăsta și să vi se paseze responsabilitatea pentru toate generațiile dubioase care ies de pe băncile liceului sau poate e chiar invers și vă place să auziți asta. Oricum, aveți un rol important în viața noastră. Aproape cel mai important, după ăia șapte ani d-acasă.

Toată lumea crede că, atunci când vine vorba despre un profesor, în discuție intră doar materia pe care o predă proful respectiv, dar e vorba de mult mai mult decât atât. Petrecem patru ani cu voi și fie că ne dorim sau nu, deveniți exemple pentru noi. Din toate punctele de vedere.

Cu siguranță că noi, elevii, nu suntem perfecți. Nici măcar pe departe. Dar sunt și unii dintre noi care vă respectă și, cel puțin pentru ei, ar merita să continuați lupta cu absolut totul și să purtați cu mândrie titlul de exemple, în primul rând, și apoi de profesori.

Din partea mea, un simplu elev, aveți aici o scurtă listă cu acele lucruri mici pe care le-ați putea face ca să fiți ceea ce îmi doresc și eu să fiți: acești oameni pe care îi respectăm și care care ne ajută să evoluăm.

Citește și: Cum să-ți scapi copilul de toceala comunistă din școala românească

Nu mai încercați să fiți altceva decât oameni în relația cu elevii

Dacă nu ne-ați forța, probabil că am avea cu toții o viață mai ușoară. Fotografie via Pixabay

De foarte multe ori am văzut profesori care încearcă să pară altcineva. Încercați să vă construiți o imagine de atotștiutori și să vă așezați pe un tron, undeva cu mult deasupra bieților muritori și din cauza asta sunteți prea rigizi. Reveniți-vă! Sunteți oameni la fel ca noi și știm asta. Nu vrem să învățăm de la filosofi greci, vrem să învățăm de la niște oameni de treabă. Vorbiți sincer și direct cu noi!

Nu zic că ar trebui să fiți tovarăși cu noi și că ar trebui să spargem semințe împreună. Normal că trebuie să existe respect din ambele părți și o anumită limită care nu trebuie depășită. Dar cred, doar cred, că dacă ați putea să vă arătați adevărata față atunci ne-ar fi cu mult mai ușor să vă înțelegem și să vă acordăm mai mult interes.

Deși sunt la profil uman, aveam un profesor care preda o materie de real și învățam la ora lui mai mult decât la altele, doar pentru că era un om mișto. Am rămas cu o grămadă de chestii legate de materia lui, plus multe altele din bagajul lui de cunoștințe generale.

Încercați să nu vă mai prefaceți că știți totul. Promit că nu ne supărăm

Vreau să pot să pun întrebări fără să mi se dea în cap. Fotografie de Fabrice Florin via Flickr

Și eu și colegii mei înțelegem că e imposibil ca un om să cunoască absolut totul, să dețină adevărul suprem. Chiar dacă este profesor. Tocmai d-aia nu ne va deranja dacă sunt întrebări la care nu puteți răspunde. Dar, decât să ocoliți răspunsul sau să ne faceți să ne simțim prost că am pus o întrebare, nu mai bine încercăm să-l căutăm împreună? Eu cred că a învăța împreună cu cineva e mult mai plăcut și mai interesant decât să înveți de la cineva.

Credeți-mă, sunt o grămadă de lucruri legate de o lecție predată care nu intră în programă, dar de care suntem curioși și vrem să le aflăm împreună. Nu e mai uman și mai sincer ca un profesor să spună: „Nu știu răspunsul acum, dar vă promit că până la ora viitoare aflăm"?

Țineți pasul cu tehnologia și renunțați la hărțile cu URSS

Știu că erau chestii faine și în comunism, dar trăim într-o realitate digitalizată. Fotografie via Wikimedia Commons

Iar o să zic un clișeu: trăim în secolul vitezei, știți și voi, dar sunt încă mulți profesori care refuză vehement să încerce o apropiere de elevii lor prin intermediul tehnologiei. Și nu mă refer acum să stăm împreună pe Facebook (deși nu ar fi chiar cea mai proastă idee), însă puțin mai mult interes pentru latura asta nu ar strica. Din contră!

Un elev o să fie mult mai interesant să învețe dacă profesorul se folosește de imagini proiectate, de animații, eventual de niște video-uri explicative, documentare sau ceva joculețe interactive care ne vor capta pe loc atenția. Asta nu înseamnă că fugim de carte, înseamnă să nu mai negați prezentul în care trăim. Cât de atrăgătoare credeți că ni se par orele alea în care proful stă și dictează, iar noi scriem ca roboțeii fără să ne rămână nimic în minte? Știți că sunt clase la care încă se învață după hărți rupte sau vechi, din perioada comunistă, hărți pe care încă mai apar fosta Iugoslavie sau URSS? Și nu, nu sunt la orele de istorie.

Citește și: Ce nu te-au învățat la școală despre droguri

Un mic sfat de la un om încă mic: dacă decideți să o luați pe calea tehnologiei, depășiți faza powerpoint și încercați ceva mai ușor și mai interesant. Recomand prezi.com. Ar fi genial să văd un profesor care să facă acest pas.

Și mai mult: dacă aveți nevoie de ajutor pe partea de tehnologie, de ce nu ne întrebați pe noi? E și asta o formă de a arăta că ne apreciați pentru ceva ce noi putem da la schimb.

Nu trebuie să folosiți violența ca să ne băgați în cap materia

Ilustrație de Cei Willis, via Shed a Tear for Britain's Messed Up Boarding School Kids

Se perpetuează, în continuare, gândirea comunistă că profesorul știe mereu mai bine. Doar că sunt multe cazuri în care profesorul habar n-are să se impună. Nu prin vorbă bună și înțelegere. Știu că nu vă place să recunoașteți, dar există printre voi destui care cred că o palmă, un tras de urechi sau o agresiune verbală vor face ca informația să intre mai rapid în mintea elevului. Nu știu dacă ați avut exemple pozitive unde asta a funcționat, dar astăzi, în 2016, nu are decât un efect ultranegativ.

Citește și: Am fost să văd cum e prima zi de școală în pușcărie

Tot ce faceți e să sădiți în noi ură și o scârbă profundă pentru materia voastră și apoi vă întrebați de ce nu vă învățăm lecțiile sau de ce ni se pare mai interesant să stăm în beci cu mecanicul școlii decât să venim la oră... Poate pentru că mecanicul nu ne lovește?

Sunt de acord că e nevoie de disciplină, dar niciodată nu am considerat palma ca fiind soluția. Cum nici arătătorul învățătoarei nu a fost niciodată o soluție, deși mulți au considerat că „doamna" făcea legea cu el. Fiți modelul nostru, nu gardienii pușcăriei!

Nu suntem doar niște nume-n catalog, avem și noi idei și pasiuni. Încercați să ne cunoașteți!

Ar fi tare ca, uneori, să ne încurajeze profii să ne urmăm visurile. Fotografie via Pixabay

În momentul ăsta, cred că interesul pentru o materie e generat (aproape exclusiv) de profesor. De modul în care predă, de cât de interesant sau plictisitor e el sau ea și, în special, de relația pe care o are cu elevii.

Suntem în jur de 25 de elevi într-o clasă: în unele clase sunt 20, în altele, cum e a mea, suntem 34. Și toți suntem diferiți. E posibil să avem anumite interese comune, dar per total suntem diferiți. Și modul perfect de a-ți construi o relație bună cu elevul e să faci eforturi să îl cunoști. Mă refer aici la mai mult decât clasicul „ce vrei să faci după liceu?". Încercați să aflați care sunt pasiunile noastre, să ne ascultați puțin ideile.

Citește și: Cărțile scrise de pușcăriașii români îți arată că degeaba mergi la școală

Și, dacă nu e timp ca fiecare profesor să-și cunoască în detaliu fiecare elev din cei 34, poate o idee bună este ca, din când în când, să încercați să aveți dezbateri la ore. Să-i încurajați pe elevi să vorbească despre o temă propusă, să-și susțină ideile cu argumente și opinii critice.

E nevoie doar de puțin interes din partea voastră să ne stârniți interesul nostru. Ca un cerc vicios, doar că de bine.

Eu, de exemplu, sunt interesat de politică. Îmi place să o urmăresc și să discut despre când am ocazia. Mă simt foarte bine să știu că unii profesori cunosc asta despre și, din când în când, mă mai întreabă: „Adi, ai auzit de X?" sau „Ce părere ai de Y?" sau când îmi zic „Citește cartea Z când ai timp că mi se pare că ți-ar plăcea".

Ar fi genial dacă ne-ați încuraja „să colorăm" și în afara pătratului

Ce vreau să zic este că avem nevoie să fim încurajați de profii noștri și în zona de informal. Să ne mai împingă profesorii și către lucruri care ne-ajută să gândim în afara pătratului sau cercului de la școală.

Am făcut parte și am coordonat un club de dezbateri academice și îți zic că un profesor care să ne susțină era mană cerească. Ajută foarte mult să știi că sunt profesori cărora le pasă și îi încurajează pe copii să se dezvolte și în alte moduri decât cel formal, prin intermediul școlii.

Sprijiniți-ne inițiativele și încurajați-ne să devenim oameni mai buni.

Știu că am scris aici o scurtă listă destinată profesorilor și mulți vor spune că cei care ar trebui să se schimbe, de fapt, sunt elevii. Că elevii nu mai învață, că suntem obraznici și dezinteresați. Unii sigur sunt, la fel cum sunt profesori buni și răi.

Dar ca mai mereu în viață, adevărul stă undeva la mijloc: și profesorii, și elevii ar trebui să facă pași către un sistem educațional mai bun. Pentru ambele părți. Educația și viitorul n-ar exista nici fără elevi, nici fără voi, profesorii. Și poate că lista asta este un început pentru o mică schimbare.

În ceea ce privește lista de lucruri pe care ar trebui să le facă un elev, ea este, de fapt, mult mai lungă și prea dificil de conceput. Deocamdată.

Citește și alte chestii despre școala din România:
Un licean îți spune de ce școala din România suge viața din tine
Ghidul VICE de supraviețuire în școală
Cât de nașpa era să faci școala în România comunistă, în ciuda a ceea ce zic nostalgicii

Tagged:
opinie
Vice Blog
Noten
Liceum
Educatie
profesori
Bacalaureat
presiune
sistem de invatamant
toceala