FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Sunt plătit ca să mă masturbez, dar asta îmi distruge viața sexuală

Băncilor de spermă nu le pasă de plăcerea ta.

În prezent, tehnologia reproductivă schimbă pe zi ce trece modul în care facem copii. Există testicule artificiale, utere artificiale și se întrevede posibilitatea extrem de dubioasă a reproducerii uniparentale. Dar, deocamdată, în ciuda dezvoltării tehnologiei reproductive, încă ai nevoie de aceleași elemente de bază ca să creezi viață. Iar, pentru cuplurile care au nevoie de niște spermă, există tipi tineri, săraci și virili ca mine care-și dau drumul la banca de spermă.

Publicitate

Există un moment în viața fiecărui tânăr în care învață ce înseamnă să fii plătit ca să te masturbezi într-un păhărel. Inevitabil, tânărul respectiv o să facă aceeaşi glumiţa: „Ăştia mă plătesc să mă masturbez? Puteam să fiu milionar până acum!" urmată de un râs isteric.

După ce m-am mutat într-un oraș nou și aveam probleme cu banii, am fost ademenit de cântecul sirenelor despre masturbatul contra cost. Dar nu era chiar scenariul ideal, pe care mi-l imaginasem, în care intru, dau o labă și plec. Am rezistat doar vreo câteva luni procesului riguros al donării de spermă. Donarea de spermă e în creștere de la recesiunea din 2010, probabil pentru că oamenii o văd ca pe o cale rapidă să facă ceva bănuți. Dar ascultă sfatul meu și gândeşte-te de două ori înainte să te arunci în piscina spermatozoizilor congelaţi.

Poza de utilizatorul Flickr seeingimonkey

Vei fi judecat după aspectul fizic, starea de sănătate și preferințele sexuale

Cum băncile de spermă sunt afaceri ce urmăresc profitul, există limite pentru ce tip oameni pot accepta în programele lor ca donatori. Banca mea de spermă nu accepta decât bărbați cu studii superioare, peste 1,80 înălțime și fără istoric de boli în familie. Presupun că sunt niște clauze rezonabile. Dar uneori motivele pentru care un donator este considerat inadecvat sunt destul de arbitrare sau bazate pe prejudecăți. Recent, cea mai mare bancă de spermă din lume, Cryos International, a adoptat suspendarea donărilor din partea roșcaților, ceea ce pare bazat mai mult pe eugenia estetică, decât pe preocuparea generală pentru sănătatea şi inteligenţa bebeluşului. Apoi mai este și politica Administrației de Alimente și Medicamente care le interzice bărbaților homosexuali să doneze spermă, din cauza posibilitații îngrijorătoare ca aceștia să transmită HIV femeilor ce urmează să devină mame. Desigur, astfel de griji pot fi tratate într-o manieră mai puţin discriminatorie, cum ar fi, analize de sânge regulate la intervale de trei luni pentru donatori și înca una în momentul în care aceștia părăsesc programul, dar de-asta nu-s politician sau om de știință.

Citeşte şi: Cum se masturbează bărbații

Publicitate

Chiar și în cazul în care îndeplinești criteriile, tot nu te poți prezenta cu o diplomă și cu fișa medicală și să începi să ejaculezi la foc automat. Nu, dacă vrei să te bagi în domeniul ăsta, așteaptă-te mai întai la o lună de teste, apoi o ejaculare de probă, iar abia după vei afla dacă ești ce le trebuie. Până atunci n-o să vezi niciun sfanț.

Procesul meu de aplicație la banca din California de Sud a decurs cam așa: Am aplicat online și am primit un telefon a doua zi. Am stabilit o programare la clinică, ca să completez hârțogăriile, să mi se ia sânge și să-mi preleveze o mostră de ADN. Chestiile astea le-am făcut săptămâna ce a urmat, în cadrul programării stabilite. Apoi, mi-au făcut o altă programare la un doctor din afara clinicii pentru un control fizic complet. În următoarea săptămână, am făcut acest control, iar doctorul mi-a spus că totul totul este în regulă și că va contacta clinica ca să le comunice acest lucru. După câteva zile, am primit un telefon de la clinică în care eram anunțat că pot începe procesul de donare. A doua zi m-am dus să donez. După încă două săptămâni, am primit o sută de dolari pentru acea primă donare.

„Materialul de referință" e de căcat

Îmi place să cred că, până-n acest punct al vieţii, am asimilat bine maxima grecească ce spune „cunoaște-te pe tine însuți." Asta se aplică mai ales la lucrurile care mă excită. Am mai mulţi ani în care m-am masturbat, decât ani în care n-o făceam, deci dacă există vreo fantezie carnală îngropată printre circumvoluțiunile creierului meu, am satisfăcut-o deja. Din păcate, materialul oferit de clinică la care puteam să mă masturbez venea sub forma a două DVD-uri porno ce abia puteau fi numite hardcore. Erau mai mult niște capsule ale timpului, decât ceva care să te stimuleze s-o freci. Lentilele mânjite cu vaselină, muzica siropoasă şi vaginele și gemetele adăugate la post-producție erau toate în meniu. Sunt obișnuit să văd anusuri care-ţi fac cu ochiul, filmate cu camere RED la 4K rezoluție, deci gusturile mele rafinate date de pornografia online nu erau deloc satisfăcute.

Citeşte şi: Fetele ne-au povestit cum se masturbează

Publicitate

Înainte să încep donările, am aflat că prima bancă de spermă a fost fondată în 1952. Nu mă așteptam ca pornografia oferită de către banca mea să fie tot din aceeași eră. Dar bănuiesc că singura îndatorire a unei bănci de spermă e să țină pasul cu noutațile tehnologice în ceea ce privește criogenizarea și nu cu noile trenduri din domeniul facesittingului. De ce le-ar păsa să mă satisfacă? Dacă nu reuşesc să ma descurc, există alți lăbari ce mi-ar lua locul cu plăcere.

Poza de utilizatorul Flickr seeingimonkey

Să-ți dai laba într-un păhărel e destul de jenant

Masturbarea nu arată niciodată mișto, decât dacă ești un star porno. Ca bărbați, tindem să ne transformăm în maimuțe cocoșate și cu maxilarul încleștat imediat cum deschidem browserul pe incognito şi redevenim oameni abia după ce terminăm și ne simţim jenaţi. Laba în cabinetul unui doctor duce disconfortul latent al masturbării la un cu totul alt nivel.

Actul în sine a decurs după modelul clasic, din moment ce banca asta nu avea unul dintre dispozitivele alea șmechere chinezești de extras sperma. În loc să termin într-un șervețel, cum aș face în cazul unei labe recreaționale, a trebuit să poziționez păhărelul din spumă poliuretanică deasupra pulii cu gura în jos. Apoi, cu o mișcare ageră a mâinii ce ar impresiona și un barman veteran, am rotit paharul cu gura în sus înainte ca vreun mic Justin să poată scăpa, ajutat de gravitație.

Am lăsat păhărelul pe o tavă și am mers la o recepționistă foarte drăguță să semnez ceva. Ai crede că o angajată frumoasă te-ar ajuta cu ce treabă ai acolo, poate pe unii chiar i-a ajutat, dar pentru mine nu era decât o pereche în plus de ochi cu care să evit contactul, înainte să trec peste acea zi umilitoare.

Publicitate

Îți va inhiba viața sexuală

Secretul murdar despre care nimeni nu vrea să vorbească în această branșă a donatului de spermă este următorul: De multe ori ți se cere să faci minim o donare pe săptămână băncii tale. Dar dacă donezi spermă pentru că ai nevoie disperată de bani (cum aveam eu), atunci cel mai probabil o să încerci să profiți din plin de cele trei donări pe săptămână posibile. Pe când donam, mergeam lunea, miercurea și vinerea. Trebuia să las să treacă o zi după fiecare donare, pentru că trebuie să te abții de la ejaculare cel puțin 48 de ore ca să se acumuleze un număr suficient de spermatozoizi. Cu alte cuvinte: toate orgasmele mele aparţineau băncii de spermă.

Bine, de fapt, nu-i chiar adevărat. Aveam vreo câteva ore după fiecare donare în care să încerc să-nghesui niște sex. Aveam și toată vinerea, după donarea din ziua aceea, până sâmbăta, la amiază, când repornea cronometrul de 48 de ore pentru donarea de luni. Te-ai trezit vreodată excitat, cu chef de o partidă rapidă cu prietena ta înainte de lucru? Nașpa. Vrei să ţi-o freci noaptea ca să adormi mai ușor? Ghinion. Nimic n-ar fi mai nasol decât să-ți fuți numărul de spermatozoizi, să te duci să donezi, să ai valori scăzute și să nu mai primești cecul de o sută de dolari, ba chiar ieși şi în pierdere, din cauza combustibilului consumat prin traficul de căcat, din LA.

Poza de utilizatorul Flickr seeingimonkey

Devii tatăl indirect unui copil

Evident, ăsta e și scopul pentru care mergi la banca de spermă, ajuți alți oameni să iși îndeplinească visurile în ceea ce ține de reproducere. Totuși, e destul de ciudat să știi că laba ta tristă în păhărelul de spumă poliuretanică se poate transforma într-un bebeluș (sau, în unele cazuri, în mulți, mulți bebeluși). Oricât de rotund ai vrea să te dai, întotdeauna va exista curiozitatea aia sâcâitoare, dacă ai sau nu vreun plod undeva pe lume. Nu pot vorbi în numele politicilor altor bănci, dar banca mea nu îi comunică donatorului când și dacă sperma este folosită. E posibil să existe o duzină de mici Justini care bocesc pe undeva? Slabe șanse. Da-i probabil să fiu tatăl a unu-doi copii, pe care n-o să-i cunosc niciodată.

Citeşte şi: Tehnici ciudate de masturbare care ți-ar putea schimba viața

Publicitate

În afără de frica de necunoscut, apar și grijile practice legate de ideea c-o să fac copil. M-am asigurat înainte să donez, că nu va trebui să plătesc pensie alimentară, după nu știu câtă vreme. Renunţam la dreptul de a fi în viețile acestor copii ipotetici, dar legea era destul de neclară în ceea ce privea aspectul financiar al acestor chestii. Legile din California erau destul de specifice că nu voi primi vreo factură în poștă mai încolo, dar în alte state au fost cazuri în care donatorul a fost forțat să plătească pensie alimentară.

Poza de utilizatorul Flickr seeingimonkey

Te va face să te îndoiești de propria fertilitate

Cariera mea de donator de spermă s-a terminat brusc și fără pic de fast, exact ca donările mele. Într-o zi am primit un apel ce mă informa că „valorile mele sunt puțin ciudate." Ce însemna asta? Eram bolnav? Au găsit vreo boală ereditară în sperma mea? Am fost asigurat că voi fi anunțat în cazul în care vor găsi orice fel de problemă de sănătate, cât timp se ocupau de sperma mea la laborator. Au vrut, totuși, să-mi facă încă o analiză de sânge ca să vadă care era treaba.

După câteva zile, am mers la laborator pentru o donare neplătită și o analiză de sânge. Apoi, cam după o săptămână, am primit o scrisoare în poștă, în care eram anunțat că nu mai făceam parte din program. Nicio explicație. Doar un „numai bine și mersi de spermă." Cum sunt încă viu și sănătos până în ziua de azi, conform doctorului meu, pot presupune că problema pentru care am fost exclus din program a fost benignă, cum ar fi nivelul pH-ului sau vâscozitatea. Dar faptul că nu prea știu care a fost de fapt problema încă mă bântuie.

Oricare ar fi fost motivul, s-a dovedit cel mai mic rău. Complicățenia donării de spermă nu merită tot stresul și amorul pierdut, în ciuda câștigului financiar atrăgător pe care băncile de spermă ți-l flutură prin fața ochilor. Fiecare bărbat trebuie să-și croiască propria cale, dar sfatul meu este să sari peste handjob și să-ţi cauţi un job adevărat.

Traducere: Florin Popa

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre spermă:
Nu irosiţi sperma, nu ejaculaţi Am întrebat trei doctori cum îţi afectează drogurile sperma Iată ce se întâmplă când porţi un parfum cu miros de spermă