Există un interval de timp, în fiecare zi, când toți oamenii care lucrează simt că nu mai pot, fizic și psihic, să continue. Mă refer la ultima oră de chin, înainte să pleci acasă. Momentul ăla când te uiți constant la cum trec secundele, de parcă ai putea să schimbi legile fizicii, dacă te scremi destul de tare.

Statistic vorbind, atunci au loc cele mai multe căderi nervoase la locul de muncă. E o statistică inventată de mine, dar o spun din experiență. Și eu am dat cu pumnu-n QWERTY și am văzut destui oameni maturi care au clacat.

Din fericire, încă nu am dat cu monitorul pe geam și nici nu am adormit cu nările lipite de prelungitorul de sub birou. Și asta pentru că sunt un adept fanatic al terapiei prin muzică.

Unii strâng dintr-un balon plin cu orez, alții bagă pe gât destulă cafea cât pentru șapte preinfarcte. Alții, ascultă muzică. Eu prefer punk-ul, pentru că genul ăla merge oricând.

Am fost curios să aflu ce muzică ascultă și alți sărmani, ca mine, care trudesc în fiecare zi. M-am pus să dau telefoane și să discut cu aproximativ 40 de persoane. Așa am aflat că există o droaie de piese care fac ultima oră la lucru mult mai suportabilă:

Ceva care o să te facă să crezi că îndosarierea unor hârtii e la fel de importantă ca salvatul unei prințese din temnița balaurului cu șapte capete. Un fel de Smaug în variantă românească. Chestia asta chiar funcționează. Mai ales atunci când ți-a pierit tot cheful și vrei să o ștergi acasă. Și, până la urmă, ce căcat de viață e asta pentru tine, cel mai mare rege din regatul corporatist?

Când ești cu nervii la pământ, cel mai bine merge o piesă care o să te facă să 1. râzi și 2. să-ți amintești cât de imbecil ai fost că ascultai așa ceva în tinerețe. Ei bine, muzica românească e plină de astfel de șlagăre. Te destinzi instant. Să fim serioși, cine poate să fie supărat sau nervos când aude că Suzana a plecat cu banana lui Mihai Trăistariu?

Suferința e întotdeauna mai ușor de suportat dacă e în comun. E bine să asculți ceva care o să te facă să nu te simți singur. Că, da, frate, te-ai săturat de bullshitul ăsta și vrei să o tai acasă să te uiți la ultimul episod din ce vrei tu. În categoria asta intră și alte clasice, ca asta, care e și preferata mea. Dar orice piesă în care auzi o muzicuță merge. Sau doar o chitară, fără niciun alt instrument, peste care cineva murmură chestii despre cât de grea e viața.

Scooter merită o categorie proprie, pentru că e absolut extraordinar ce fac. Un om care strigă primul lucru care-i vine în cap, peste un beat care ar revigora și un faraon înmormântat sub o piramidă acum mii de ani. Piesa asta începe cu blondul strigând „Good Morning!". Ce vrei mai mult? E ultima oră și maniacul ăsta îți spune că doar acum începe show-ul. Nu ai cum să-l ignori, e fuckin H.P. Baxxter. Întotdeauna să ai încredere în oamenii care au doi de X în nume.

Asta funcționează și pentru tine, pentru că e mega haios, și pentru colegii tăi. Care au nevoie de ajutorul tău. Cu toate că nu ți-au cerut asta, și doar pentru că strigă „Închide naibii muzica aia satanistă, că nu ești la mă-ta acasă!", asta nu înseamnă că nu se bucură de alegerea ta. Ce vor ei de fapt să spună e, „Mulțumesc, m-ai făcut să mă gândesc și la altceva decât la rapoartele astea, ești cel mai tare om din lume!". Învață să citești printre rânduri.

Spre deosebire de categoria aia de mai sus, metalele pentru pogo între sinapse se ascultă în privat, în căști. Te ajută să te calmezi, în mod paradoxal. S-a făcut și un studiu. Nu o să râzi de reacția celorlalți, dar nici nu o să le scoți ochii, într-un exces de furie adus de frustrările șefilor.

De preferat manelele alea despre cât de valoros ești tu în viață. Și beyond. Alea în care lăutarul tău preferat cântă despre cum tu ești Iisus 2.0 cu upgrade și expansion pack. În ediție deluxe. Sigur, le asculți la modul ironic, dar automat o să te facă să te simți mai bine. Pentru că nici o sută, nici o mie, nici întreaga Românie, nu te poate opri… Să termini spreadsheet-ul ăla din Excel.

După ce ai dat la butoane toată ziua, simți că îți pierzi identitatea. Ești, să folosesc un termen din lumea corporatistă, o resursă. N-ai mamă, n-ai tată, nu ești nimic mai mult decât un robot. Trebuie să bagi ceva, în care cineva plânge despre niște trăiri umane, ca să revii la stadiul de om. De fapt, merge orice mega siropos,.

În timpul documentării mele, am dat și peste oameni care chiar mai lucrează în ultima oră. După ce m-am spart de râs, și mi-am dat seama că nu glumesc, am aflat că cel mai bine merge ceva foarte light. Care nu te bagă-n priză, dar nici care te moleșește. Trebuie să fie undeva între. Pentru că nu te pui să bagi hardcore, și te pregătești să pleci.

Omul, în general, se simte mai bine când vede că cineva face ceva de căcat. E ca zicala aia, cu prinsul curajului când vezi proștii din jur. Asta funcționează cel mai bine dacă lucrezi într-un domeniu creativ. Când ești stors de idei, și nu mai vine nimic. Ascultă o piesă trendy, și o să realizezi că, „Plm, dacă ăștia fac bani cu jegul ăsta, eu o să fiu miliardar!". Bine, nu e chiar așa, și știi bine de ce. Dar tot e mai OK decât nimic.

Tot calvarul ăsta nu e degeaba. E ultima oră, singurul lucru la care te gândești e ce o să faci când ajungi acasă. Așteptarea merge mai bine cu ceva reggae, care te și calmează. Nu te poți enerva pe cineva, cât timp Bob Marley îți spune să iubești și țânțarii. Că au și ei un rost. Să-i fut în gură de insecte enervante.

Notă suplimentară a redactorului: Categoria asta m-a făcut să-mi dau seama că am mulți prieteni ecologiști.

Aparent, simfoniile îi ajută pe oameni să fie productivi. Pentru că, din nou, habar nu am de ce, dar oamenii încă mai lucrează la ultima oră. Niciodată nu o să înțeleg asta.

Astea se ascultă de obicei în ultima oră de lucru, în fiecare vineri. Pentru că te așteaptă weekend-ul. Marea evadare. Libertate. Viață de noapte. Tot tacâmul. Și cu toate că, probabil, nu o să mergi la un party în care se ascultă astfel de muzică, nimic nu te poate porni mai mult ca un EDM bun. E genul muzical care a promovat săritul în sus și în jos, ca stil de dans. Sari și tu de pe scaun și taie-o spre lift!

În ultima oră din ziua în care îți primești leafa. Atunci e și apogeul chinului, pentru că abia aștepți să arunci cu banii, cum aruncă galeriile echipelor de fotbal cu confetti. Trece mai ușor timpul când te gândești că acum ești bogat. Doar în mintea ta, desigur. Și merge și mai ușor, dacă asculți o piesă în care se vorbește doar despre opulență. Rap-ul nu duce lipsă de asta. Hai, e gata, du-te la bancomat, cum merge 50 Cent în club.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și alte texte despre viața la serviciu:
O femeie blocată într-o baie la birou a zgâriat peretele până a reușit să iasă
Cum să dai o labă la muncă
Cum să flirtezi la muncă, fără să fii penibil