Familia Obama se bucură de soare în Tetiaroa, un atol de corali izolat situat la nord de Tahiti, în Polinezia franceză. Conform ziarului Washington Post, Barack își va scrie memoriile acolo, pentru că, așa cum vrea președintele Trump să credem, e greu să lucrezi în Washington, DC.
Dar Tetiaroa nu e orice fel de destinație. Astăzi, reprezintă punctul culminant al turismului ecologic pentru vedete – practic, e un paradis pentru oamenii faimoși cărora le pasă de mediu.
La fel ca tot restul Polineziei franceze, Tetiaroa a fost marcată de secole de colonialism. Locuitorii ei băștinași au fost exploratori polinezieni care au descoperit arhipelagul în anul 200 e.n. Atolul era sanctuarul preferat al dinastiei pomare, o familie care a condus regatul Tahiti între 1788 și 1880. În 1979, căpitanul James Cook a trecut pe lângă atol la bordul corabiei HMS endeavour. Iar în 1880, Franța susține că a anexat legal Tahiti ca teritoriu de peste mări. În orice caz, mulți cetățeni indigeni din Polinezia franceză argumentează că tratatele de utilizare a teritoriului din secolul XIX n-au fost respectate.
Cum se vede Tetiaroa din satelit.
Tetiaroa a trecut în alte mâini în 1967, când Marlon Brando a cumpărat atolul minuscul de la un descendent al lui Johnston Walter Williams, fost consul al Regatului Unit. Brando s-a îndrăgostit de insulă după ce a filmat în Tahiti Mutiny on the Bounty și s-a îndrăgostit de a treia lui soție, actrița Tarita Teri'ipaia în vârstă de 19 ani. A plătit 270 000 de dolari pentru teritoriul de patru mii de kilometri pătrați. După moartea actorului, în 2004, atolul a devenit proprietatea Polineziei franceze. În hotelurile din zonă locuiesc, printre oaspeți, cetățeni francezi și câțiva dintre nepoții lui Brando din căsătoria cu Teri'ipaia. O vilă cu două dormitoare costă 6500 de dolari pe noapte, plus taxe.
„Dacă ar fi să se întâmple ce îmi doresc eu", a zis Brando, „aș vrea ca Tetiaroa să rămână veșnic un loc care să le amintească tahitienilor cine sunt și cine erau cu câteva secole în urmă."
Citește și: Insula unde îți poți înșela liniștit nevasta
Și astfel, ca mulți coloniști dinaintea lui, Brando a încercat să transforme Tetiaroa în propria lui versiune de paradis. A construit un nou sat, un aeroport și centre de cercetare științifică. Împreună cu hotelierul Richard Bailey, Brando a creat cadrul primei stațiuni fără emisii de carbon. Totul e alimentat cu energie solară, iar apa consumată e utilizată pentru irigații. Piesa de rezistență e un sistem de aer condiționat în valoare de 6,5 milioane de dolari care răcorește oaspeții cu apă de mare și nu folosește deloc electricitate.
Atolul a avut parte de mulți oaspeți distinși printre care Leonardo DiCaprio, robert De Niro, Quincy Jones și, de curând, familia Obama. Conform celor care au fost acolo, condițiile sunt modeste pentru o stațiune de lux; e un loc în care vedetele pot duce o viață simplă ca oamenii obișnuiți.
În 2015, societatea non profit Tetiaroa, care se ocupă de eforturile de conservare din zonă, a primit finanțări de la societatea Leonardo DiCaprio în valoare de 15 milioane de dolari. Actorul a vizitat stațiunea ca să se inspire pentru propria lui insulă eco pe care vrea s-o amenajeze în Belize.
Unul dintre bungalow-urile lui Brando.
Tetiaroa are prieteni suspuși, dar asta n-o face imună la schimbările climatice. Polinezia franceză va avea în mod sigur de suferit din cauza emisiilor de gaze de seră. Arhipelagul e vulnerabil la creșterea nivelului oceanului, la acidificarea apei oceanului și înmulțirea furtunilor tropicale.
Și atolul preferat al lui Brando are probleme. Speciile de animale invazive precum șobolanii și furnicile pun în pericol restul faunei, cum ar fi fregatele. Recifurile din Tetiaroa s-ar putea să fie primele care dispar din cauza schimbărilor climatice – acidificarea apei oceanului le distruge coralilor abilitatea de a-și construi exoschelete sănătoase. Invaziile de țânțari sunt atât de periculoase încât guvernul local și cel francez, alături de Societatea Tetiaroa au finanțat cercetări în valoare de 300 000 de dolari pentru a le controla.
Citește și: Insula petrecerii din Ibiza
Eco-turismul e complicat. Amprenta de carbon a e chiar nesemnificativă (și constituie optzeci de procente din venitul anual al Polineziei franceze), așa că dacă bogații pot face hotelurile mai eco, ăsta e un lucru bun.
Dar industria e, din păcate, colonialistă. Pentru fiecare turist ecologist există câte o persoană care vrea s-o ardă primitiv într-o căsuță de lux în copac. Brando credea că tahitienii pot învăța lumea cum să ducă o viață fericită și echilibrată. Dar pe mine mă depășește de ce e treaba lor să ne învețe pe noi secretul fericirii.
Traducere: Oana Maria Zaharia