Cum arată o petrecere într-un tren în mișcare, printre neoane psihedelice și muzică beton

Dintre toate locurile unde ai putea să faci un party, trenul e clar în top cele mai cool. Și totuși se mișcă. Bine, dacă nu e un tren românesc. Noroc că Desperados n-a făcut party-ul ăsta mișto de care urmează să-ți povestesc pe ruta Pașcani – Târgu Jiu, că naiba ne lua acolo, ci la Varșovia.

Dar hai că articolul ăsta nu este despre teme feroviare, ci despre cum arată o petrecere dată într-un tren, așa cum vezi în filme. Și care e dovada clară că chestiile alea care circulă pe Facebook că nu contează destinația, ci călătoria, se aplică la fix.

Partea și mai tare? Trenul în sine era un instrument muzical! Pe bune, chestiile se întâmplau în funcție de ce făcea trenul. Exact, trackul e unul unic, nimic din ce-ai auzit pentru că, nu-i așa, nu se întâmplă prea des ca trenul să fie marele generator de beat-uri.

Înainte de party-ul propriu-zis, organizatorii de la Desperados au insistat să ne ducă într-un loc foarte cool: Neon Museum, acest așa-zis muzeu care adună firme luminoase de toate felurile și care arată psihedelic de bine.

Acolo i-am văzut și pe colegii de party, cum ziceam, mai hipsteri ca noi, cu blănuri, animal printuri și frizuri ciudate, veniți de prin Berlin, Israel sau chiar Egipt. Noi arătam vag normal spre banal, nimic cu paiete sau animal print, dar poate data viitoare.

Așaaaaaa, trenul. Tare a fost să-l așteptăm. Gloata asta colorată și machiată, și pictată, și pusă pe distracție într-o gară, seara, țipa la fiecare tren care trecea crezând că e al nostru. E ăsta? Poate ăsta? Nici ăsta? Au trecut vreo patru. Mi-i și imaginez pe bieții călători care nu înțelegeau de ce niște hipsteri excentrici îi întâmpină cu urale. Așa a fost și la coborâre, când oamenii de pe peron nu prea pricepau cine-s ăia și de ce coboară dintr-un tren care arăta ca o navă spațială.

Că fix așa arăta: a navă spațială. Lumini, neoane, jocuri de culori în interior, Desperados după Desperados (Despe, cum îl alintau organizatorii), muzică și party.

Și să nu apăsăm sau, de fapt, să apăsăm butonașele colorate din tren. Mulțimea cu gura căscată schimba, de fapt, tempo-ul și influența sunetul care se auzea de la Mount Kimbie.

Mount Kimbie mixau la cap de vagon și ceva mai tare ca asta nu există. Și nu băgau așa, aiurea, ci-n deplină concordanță cu mișcările trenului și cu atmosfera de călătorie interstelară, că tot au găsit ăștia șapte planete noi acum, care erau acolo, dar noi habar n-aveam.

Ambiental de-a dreptul, mai ales că oamenii de la Despe făcuseră chestii și pe margine, adică au pus lumini în jurul liniei, de aveai impresia că intri prin tot felul de tuneluri spre alte dimensiuni. Ai văzut, presupun, măcar o parte din filmele la modă în care acțiunea se petrece în spațiu – că e romanță, că-s cartofi, că-i filosofie – deja avem o viață galactică direct de pe canapea.

În fine, Mount Kimbie au sunat excelent și ne-au învârtit prin toate galaxiile nedescoperite încă. Nu degeaba pentru ei s-a inventat termenul de post-dubstep. Dacă nu mă crezi, mai uită-te o dată la filmul ăsta cu ce s-a întâmplat la Varșovia.

„Consumă Desperados responsabil!"

Viteza trenului schimbă beat-ul, senzorii de pe roți schimbă efectele, luminile se aprind în funcție de mișcare, te prinzi de-un mâner și aia influențează sound-ul. Și toate chestiile astea, de la triggere mici la triggere mari, s-au topit așa ca într-un vortex muzical unde boșii pe galaxie erau Mount Kimbie, că știau ei ce să facă cu toate astea.

Tre' să fii bun rău să te descurci cu un instrument muzical de mărimea unui tren și cu toate semnalele trase de publicul care nu mai știa pe unde să danseze de cât de pompați erau oamenii.

Totul a sunat demențial, trenul, luminile, șinele, muzica, un fusion de stări și culori. Dovada reușitei acestui experiment a fost înregistrarea unei variante live a piesei Synthi, al cărei tempo a fost infuențat pe loc, de mulțime. Crowdsourcing muzical de avangardă, contribuția publicului la actul artistic, improv, spune-i cum vrei. Important e că a fost mișto.

Release Your Inner Tequila, alright - nu degeaba e ăsta numele campaniei Desperados din care a făcut parte și experimentul din Varșovia. Pentru că o astfel de combinație de muzică atmosferică, tehnologie și distracție chiar te face să eliberezi party animal-ul din tine. Într-un mod aproape psihedelic.

Mi-a plăcut de Desperados că au dat-o pe experimente muzicale, pe party-uri alternative și pe treburi neconvenționale, când eu îi asociam mai mult cu mare, soare și nisip care-mi intră în frapieră.