Cât de perfidă e metoda loverboy pe care a folosit-o și Andrew Tate în racolarea victimelor

„Nu există să ai fete care lucrează pentru tine și pe care nu le-ai fu*ut. E imposibil. Trebuie să le fu*i și ele trebuie să te iubească. E esențial pentru afacere. Altfel, femeile n-au loialitate. Femeile sunt șerpi. Trebuie să fie îndrăgostite de tine, ceea ce înseamnă că trebuie să le fu*i. Dacă nu o fu*i tu, o fu*e altcineva și cealaltă persoană cu care se fu*e o să aibă control asupra minții ei.”

Asta e logica Andrew Tate într-unul din clipurile prin care învață bărbați cum să exploateze femei în timp ce pretinde că-i învață să fie liberi.  

Falusul ca șarpe hipnotizat, în cuvintele lui Andrew Tate, e de fapt misoginism, sexism și instigare la violență împotriva femeilor. Însă cuvintele lui arată și cum funcționează metoda loverboy și de ce fel de comportament trebuie să te ferești.

Din fericire însă, pentru moment frații Tate rămân în arest preventiv pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și viol. În dimineața de 25 ianuarie au fost duși la DIICOT pentru a participa la perchezițiile informatice, adică a calculatoarelor, telefoanelor și camerelor pe care investigatorii le-au confiscat din casa acestora.

Conform procurorilor, fraţii Tristan și Andrew Tate racolau tinere sub pretextul iubirii, după care le duceau într-o casă din judeţul Ilfov, unde ulterior le obligau să producă clipuri video care erau postate apoi pe site-uri pentru adulţi – adică le exploatau. DIICOT a instituit sechestru pe averea fraţilor, respectiv pe 10 imobile case şi terenuri şi pe 15 mașini de lux.

Deși de dimineață declara pentru presă că dosarul împotriva lor „este gol”, pe Andrew Tate pare că l-au emoționat noile prietenii cu gândacii din arest și a scris o poezie pe care a trimis-o pe mail: „vă voi trimite lecțiile mele zilnice din detenția nedreaptă / încearcă să mă doboare / aruncat într-o celulă fără lumină”. Mă întreb dacă vede asemănarea paradoxală dintre el și victimele traficului de persoane care ajung închise împotriva propriei voințe. 

Metoda loverboy e una dintre practicile folosite pentru a atrage fete în rețele de trafic de persoane. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane spune că ăsta e modul prin care traficanții de persoane se folosesc de atașamentul emoțional al unei femei pentru a o exploata. În clipul de mai jos vezi cum definește Agenția Împotriva Traficului de Persoane metoda asta de racolare.

Ce va face un om care caută să traficheze o altă persoană? Va căuta persoane vulnerabile, care provin din medii defavorizate, care nu au un cămin stabil și care au goluri emoționale masive. Abuzatorul îi va declara iubire nemărginită victimei, îi va face promisiuni câte-n lună și-n stele, îi va promite un trai de vis și mai ales o siguranță emoțională pe care victima nu o are în viața ei.

Omul acesta se va erija treptat în sprijinul și partenerul absolut al fetei prin tehnici de manipulare în timp ce-i promite vise comune în care să creadă. Astfel, îi câștigă încrederea, atașamentul și loialitatea. Practic îi arată un comportament afectiv excesiv, îi creează iluzia unui viitor comun – cum ar fi o familie, îi face cadouri impresionate ca să-i arate că are cu ce susține toate aceste presupuse idealuri.

Treptat, victima ajunge să se simtă dependentă față de persoana care o exploatează, iar lucrurile devin și mai complicate odată ce intervine și violența fizică sau chiar mutatul într-o țară străină. 

Conform dosarelor de trafic de persoane din România, există două elemente cheie în abordările așa numiților „iubiți de carieră” – „loverboys”: câștigarea iubirii persoanei exploatate și pretinderea că exploatarea lor nu va fi de lungă durată, ci doar cât „cuplul” să strângă suficienți bani pentru idealurile lor romantice.  

Loredana Urzică-Mirea e directorul executiv al Asociației eLiberare și lucrează împotriva traficului de persoane, cunoscut și drept sclavie modernă. Loredana are 33 de ani, de zece ani lucrează în domeniul social, iar pe ultimii patru i-a petrecut alături de eLiberare.

„Aproape 70 la sută dintre traficanți sau cei care recrutează fete sunt din cercul apropiaților. Și aici nu vorbim doar de familie sau rude, ci de zona de prieteni, de abordări timp de câteva luni ca apoi să-și ducă planul la îndeplinire.” După această etapă, urmează cea de îndrăgostire și câștigarea încrederii. „Noi spunem că exploatarea începe cu visul unei vieți mai bune”, subliniază ea. 

Tindem să credem că aceste lucruri se întâmplă doar persoanelor care provin din medii extrem de vulnerabile și sărace, însă Loredana amintește că, deși asta se întâmplă în majoritatea cazurilor, sunt și fete cu un background emoțional vulnerabil care pot fi atrase în capcanele traficanților. De exemplu, dacă persoana exploatată provine dintr-un mediu în care a fost abuzată verbal, fizic și cu atât mai mult sexual, ea este mult mai predispusă racolării. 

„În acest context, băieții vin și încep să apese fix pe acele vulnerabilități pe care fata deja le avea, dacă de exemplu a fost abandonată de părinți atunci băiatul vine pe partea de atașament și îi spune cum el va fi mereu acolo pentru ea, că nu o va părăsi niciodată, că el este singurul care-i dă atenție, toată această pleiadă de argumente astfel încât fata să prindă încredere deplină față de el.”

După aceasta, abuzatorul va trece la următoarea etapă: promite un vis comun în schimbul exploatării. Dacă vrea să profite de victimă în țară, îi poate spune că e nevoie să facă aceste lucruri pentru a-și putea face o casă împreună sau o familie. La fel de bine poate interveni și scenariul în care apare străinătatea în peisaj, iar victimei i se poate propune să plece pentru a strânge suficienți bani ca să-și facă un rost acasă.

Ăsta e un scenariu clasic, zice Loredana. „Multe dintre aceste fete primesc inele, cereri în căsătorie, rochii, genți scumpe, obiecte care să le facă să se atașeze de persoana respectivă.” Iar în prezent din ce în ce mai multe racolări au loc online și ea amintește cazuri în care victima a părăsit țara la invitația abuzatorului fără ca măcar să-l fi cunoscut vreodată față în față.

În ceea ce privește exploatarea prin videochat, de altfel și afacerea care l-a făcut milionar pe Andrew Tate, merge mână în mână cu traficul de persoane. 

Organizația Internațională a Muncii, informează în raportul publicat în 2022, că exploatarea sexuală comercială include implicarea forțată în producția de materiale sexuale, sau chiar de abuzuri sexuale, inclusiv în noile forme de exploatare sexuală comercială pe internet. Aceasta include, de asemenea, toate formele de exploatare sexuală comercială a copiilor.

Estimările globale pentru 2021 arată că aproximativ 6,3 milioane de persoane se află în situații de exploatare sexuală comercială forțată în fiecare zi. Dintre acestea, 1,7 milioane sunt copii. Genul persoanelor este un factor determinant – aproape patru din cinci persoane prinse în capcana exploatării comerciale forțate sunt femei.

Informațiile din alte surse subliniază legătura strânsă dintre exploatarea sexuală comercială forțată și traficul de persoane. Potrivit Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), jumătate din toate cazurile de trafic identificate și raportate organizației în 2018 au implicat traficul de persoane în scopul exploatării sexuale comerciale.

După cum o arată Counter-Trafficking Data Collaborative (CTDC), victimele traficate în scopul exploatării sexuale raportează abuzul psihologic drept cel mai frecvent mijloc prin care traficanții le controlează. Urmează limitarea libertății de mișcare și amenințările făcute împotriva lor sau a celor dragi.

În cazul videochatului, persoanele exploatate sunt mai întâi atrase prin promisiunea banilor, acoperirea legală pentru că această meserie e permisă în România, prin promisiunea confidențialității (că imaginile nu vor putea fi văzute în România) etc.

După ce trece perioada, apare șantajul, cum ar fi că le arată prietenilor, familiei, partenerilor imaginile. Ulterior apar și elementele de constrângere și chiar de forță fizică. „Sunt multe cazuri în care le-au obligat pe fete să facă videochat în casă, nu le-au dat drumul, nu le dădeau câștigurile, cardurile erau pe numele bărbaților și ei câștigau”, adaugă Loredana.

Pe lângă metoda loverboy, există și femei în rețele de trafic.

Ele joacă rolul de recrutor și merg către alte fete sau femei și le povestesc cât de bine le merge, cât de mulți bani câștigă, că-și primesc partea, că nu există violență, că toate lucrurile sunt okay. Aceasta este metoda prietenei sau a modelului matern. Loredana spune că sunt cazuri în care fetele traficate au ajuns în rețeaua de traficanți datorită contextului de supraviețuire în care s-au aflat. 

După cum intuiești deja, rețelele sociale ca Instagram sau TikTok sunt o pepinieră de racolare. În aceeași oală însă pot intra și alte tipuri de platforme, cum ar fi Discord. Traficanții își adaptează constant metodele de căutare și racolare, iar aceste cazuri se vor tot înmulți prin diversificarea și popularizarea tehnologiei.

Loredana subliniază că ei targetează victimele pe baza felului în care interacționează online. „O persoană care are un cerc al siguranței – familie, prieteni – care știe să ceară ajutorul nu va fi neapărat targetată. [...] presupune prea mult efort din partea unui traficant.” Tocmai de aceea e esențial ca părinții să știe cum să abordeze astfel de lucruri cu copiii lor, în special adolescenți.

Din studiul eLiberare, care urmează să fie lansat în februarie, a reieșit că părinții sunt mai degrabă preocupați de numărul de ore pe care copiii îl petrec în fața dispozitivelor pentru că le strică ochii sau că ar putea să le utilizeze cardurile pe jocuri. Sunt însă prea puțin interesați de tipul de conținut consumat de tineri pe platformele utilizate.

E însă necesar ca părintele să vorbească cu copilul despre toate aceste pericole: dacă îi scrie un necunoscut, dacă îi cere imagini într-un anumit fel, să fie atenți dacă cineva cere favoruri sau îi șantajează. Toate aceste scenarii trebuie discutate cu copiii, astfel încât în momentul în care ei vor fi expuși să știe cum să reacționeze.

„Adulții trebuie să știe cum să se comporte. În primul rând să nu minimizeze ceea ce s-a întâmplat, să-i creadă pe cuvânt când cineva raportează orice fel de abuz în zona asta, fie că cineva le-a cerut o poză, fie că au fost abuzați sau hărțuiți sexual.”

Totodată, ea subliniază că persoana care observă sau suspectează un asemenea caz este obligată să raporteze poliției. „E esențial să raportezi prima dată la poliție. Dacă persoana respectivă este victima traficului și știm asta, ea poate să aibă acces la servicii specializate pe zona de trafic. Atât timp cât știm de cazuri, ele pot primi sprijin. E foarte important să știe că aceste lucruri nu trebuie minimizate pentru că asta aduce cu sine foarte multe traume care sunt apoi păstrate ani de zile.”

Victimele pot fi identificate proactiv și de alte persoane, nu doar de polițiști. De exemplu, medicii de la urgențe. 

Experiența de muncă i-a arătat că, în general, victimele exploatării sunt lăsate singure la manichiură și la medic. Ceea ce înseamnă că dacă o femeie victimă a traficului de persoane ajunge la UPU pentru probleme ginecologice e esențial ca medicul să știe la ce detalii să fie atent astfel încât să poată raporta astfel de situații.

Același principiu se aplică și asistenților sociali, cu atât mai mult pentru că niște victime ușor de racolat sunt copiii care provin din sistemul de protecție specială.

Sunt însă vizați și profesorii. „Multe abuzuri se întâmplă în școală, iar școala nu este pregătită neapărat să discute despre abuzuri sexuale. Pasul de la abuz sexual la exploatare este unul foarte mic. Comunitatea ar trebuie să se activeze și să nu mai considere normale anumite comportamente doar pentru că trăim sub această mentalitate că «nu e treaba noastră, nu ne băgăm». Ar trebui să ne intre în reflex să raportăm astfel de cazuri și orice fel de suspiciune.” 

O situație cu atât mai relevantă având în vedere că pe teritoriul României au rămas mii de mame refugiate ucrainence alături de copiii lor, iar, conform experienței lor, riscul de exploatare pentru aceste persoane este în creștere. Mai mult, a apărut o analiză OSCE care arată că numărul de căutări de material pornografic cu femei ucrainence a crescut cu 600 la sută de la începutul războiului.

Loredana subliniază că nu putem vorbi de trafic de persoane sau de exploatare în online dacă nu ne gândim la câtă cerere este. 

România este una dintre țările cu cele mai multe persoane exploatate, conform datelor prezentate de Eurostat. Mai exact, în UE au fost înregistrate 15 victime ale traficului de persoane la un milion de locuitori, o scădere față de 17 în 2019. În 2020, cele mai ridicate rate din UE au fost observate în Olanda, Austria și România. 

Ba mai mult, în 2022 40,7 la sută dintre victimele înregistrate proveneau din țara raportoare, 17,3 la sută din alte țări ale UE și 42,0 la sută din țări din afara UE. Bulgaria, Estonia, Ungaria, România, Slovacia, Croația, Slovacia, Croația și Lituania au raportat în cea mai mare parte victime din propriile țări. 

Mai mult de jumătate dintre victimele înregistrate erau exploatate sexual, restul pentru muncă și prelevare de organe.

Conform raportului ANITP din 2021, nouă din zece victime au fost femei și patru din cinci victime au fost exploatate sexual. Iar ponderea victimelor de sex feminin în totalul populației victimelor înregistrate în 2021 a ajuns la 88 la sută (444 victime). Mai mult de jumătate sunt sub 18 ani. 

Totodată, în rândul femeilor victime, predomină obligarea la practicarea de servicii sexuale (82 la sută), acestea fiind obligate la practicarea prostituției (în special în locuințe private sau prostituție stradală) sau la producerea sau distribuirea de materiale cu caracter sexual explicit. Ponderile prezentate în raport trebuie tratate cu scepticism, pentru că, potrivit Loredanei și a datelor Organizației Internaționale a Muncii, la nivel mondial se identifică doar 0,33 la sută din victimele exploatării.

Totuși, deși încă suntem în urmă cu multe proceduri, există evoluție. Din punct de vedere al legislației, au tot fost actualizări, s-au mărit pedepsele, faptele legate de trafic și cele conexe nu mai sunt prescriptibile, adică nu mai poate să treacă un număr de ani și să nu mai judeci fapta. 

În plus, au intrat în vigoare noi amendamente pentru Codul Penal conform cărora se elimină „prescripția pentru infracțiunile legate de trafic de persoane și care acordă, astfel, timp suplimentar autorităților pentru a trimite în judecată autorii acestor tipuri de infracțiuni”. Guvernul a mai adoptat proceduri pentru identificarea victimelor în rândul solicitanților de azil și al migranților și pentru referirea respectivelor victime către entitățile care le pot acorda asistență. 

Problema principală rămâne identificare victimelor pe care statul nu o face suficient, iar când o face nu are neapărat un sistem de sprijin (acces la terapie sau la servicii medicale) suficient dezvoltat, astfel încât persoanele respective să urmeze calea legală, să dea în judecată traficantul.  

„Când vorbim de victime minore să avem acel sistem de sprijin astfel încât persoanele respective să poată să povestească ceea ce li s-a întâmplat într-un mediu sigur, să fie intervievate doar o singură dată, să aibă sprijin, să nu fie stigmatizate etc. Din punctul meu de vedere, vorbim de lacune foarte mari în partea de implementare.” Loredana conchide cu mențiunea că au fost foarte multe cazuri de copii care au venit și au denunțat astfel de fapte de pornografie infantilă, similare și infracțiunilor de trafic de persoane, iar victimele au fost fie convinse de proprii părinți să-și retragă plângerea, fie de sistem în sine.