Pătratul Roșu · Podcast

De ce sadismul are un rol mai important în sex decât crezi

Ce rol joacă durerea în timpul sexului? De ce unii oameni găsesc plăcere în ea? Și, totodată, de ce unele femei au fantezii cu viol? O ocazie bună să primești niște răspunsuri competente.
Dana  Alecu
Bucharest, RO
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO
sadism in sex, placere fantezii, patratul rosu
Există persoane cărora le produce o imensă plăcere fie să provoace durere cuiva, fie s-o simtă. Foto: Masha Raymers / Pexels

Pătratul Roșu e un podcast bilunar despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

Dacă ar fi să descrii sexualitatea pe scurt, ce cuvinte ai folosi? Poate te ajută unul singur: spectru. Sexualitatea e ca un spectru. Sau există un spectru al ei. Și în ideea asta nu există doar un anumit fel de-a o experimenta, ci există acele feluri care-ți priesc și plac. Firesc, cum acum e vorba de cum se manifestă sexualitatea, nu putea lipsi o discuție despre sadism și această componentă extrem de importantă în viețile multora. 

Publicitate

De la Vlad Burtăverde, invitat pentru acest episod din podcastul Pătratul Roșu, am aflat că sadismul este în noi toți. Sigur, se manifestă diferit, dar are legătură direct cu climaxul sexual. Iar un capitol important aici e cel cunoscut după acronim: BDSM. Poate chiar înainte să-ți începi viața sexuală afli despre așa ceva și că există persoane cărora le produce o imensă plăcere fie să provoace durere cuiva, fie s-o simtă. Sunt însă mult mai multe de aflat, inclusiv pe ce puncte sensibile apasă activitatea asta sexuală și dacă se reduce totul doar la durere. Pe scurt, nu, nu-i doar despre durere.

Vlad este conferențiar la Facultatea de Psihologie, Universitatea București, și fondator al Asociației de Personalitate și Psihologie Evoluționistă. În discuția cu el am pornit de la curiozități general valabile despre plăcere, dominare sau submisie, și am ajuns să înțelegem cum se manifestă sadismul în viața sexuală și de ce cel mai probabil aveai o perspectivă greșită despre toată treaba asta. Dă-i play, citește fragmentul din discuția noastră și bucură-te că n-a trecut ziua fără să afli ceva nou.

Rolul BDSM în sexualitate și cum adică durere când vorbim de plăcere

Pătratul Roșu: De ce se îmbină durerea fizică, acolo unde prezintă un grad mai ridicat de toleranță, cu plăcerea sexuală? Sau nu sunt corelate cele două și doar pentru că le vedem în același context presupunem că sunt corelate?
Vlad Burtăverde:
Sunt corelate într-o proporție mică, există o îmbinare. Readucem în actualitate discuția cu orgasmul, adică senzația de eliberare care conține și elemente din zona agresivă ne duce cu gândul că ceva între sex și agresivitate e inseparabil. Dar plăcerea resimțită, starea de gratificare, de obicei în zona asta de sadism vine din zona psihologică, emoțională. Nu e o plăcere fizică.

Atunci să schimbăm. De ce la masochism ar prezenta un grad ridicat de toleranță la durere și de ce asta i-ar spori plăcerea sexuală?
Trăirea durerii respective duce la plăcere, dar e tot semnificația mentală pe care el o dă durerii. Dacă o persoană care zi de zi practică masochismul sexual ar fi într-o stare de mindfulness, de meditație și îl ciupește sau îl înțeapă o albină, țipă de durere și nu-i place. Nu-i place durerea. N-o să zică: „Ah, ce bine, m-a înțepat albina asta!”. 

Publicitate

Reacția senzorială, percepția nemodulată la nivel cerebral de către stimulul exterior care produce durerea – albină, lovitură, că-i cineva – prima dată e natura organismului de autoconservare. E o amenințare. Nu mă simt bine. Dar în context sexual lucrurile în mintea lui deja se schimbă. E un alt mindset acolo. Și-atunci, intrând într-un alt mindset, durerea îi provoacă satisfacție în primul rând la nivel emoțional.

E interesant că zici asta cu mindsetul. Un ascultător a întrebat de ce au multe fete rape fantasy?
Da, sunt dovezi că până la 30 – 40 la sută din femei, cel puțin în țările dezvoltate, raportează fantezii în care sunt violate. Aici sunt mai multe teorii. Sunt unele de tip socio-psihanalitic care ne spun că este o manifestare a naturii fizice inferioare a femeii. „Fizice inferioare”, nu în sens să discriminăm, ci de forță. 

Noi ca oameni am evoluat până în urmă cu puțin timp câștigându-ne existența aproape exclusiv pe cale fizică, prin skill-uri fizice. Au fost cele mai importante, adaptarea noastră la mediu, și implicit bărbații au fost percepuți mai capabili. Până în urmă cu puțin timp, nu vedeam femeie președinte, în poziții de conducere, femeie cu dreptul la vot etc. Și-atunci se consideră că prin fanteziile sexuale este eliberată această frustrare emoțională – această inferioritate percepută inconștient – pe care altfel n-ar putea să o elibereze.

Publicitate

Ce se întâmplă în fantezia sexuală cu viol?
O femeie care are o gratificare sexuală că este violată, dar numai când își imaginează asta, care-i tema? „Sunt lipsită de putere.” Dar în alt context social eu nu pot să spun asta, să manifest această frustrare, nu pot să vorbesc cu soțul meu despre asta. Nu pot să vorbesc cu copiii mei despre faptul că mă percep inferioară fizic. Până să existe drepturi egale. Și atunci se consideră că e pur și simplu un mecanism de apărare care permite descărcarea unei astfel de frustrări cu emoția aferentă foarte puternică. 

În sexualitate emoția e foarte puternică. Și-atunci o fantezie cu tematică de umilire, inferioritate, permite trăirea acestui sentiment pe care altfel mintea te-ar face să te simți prost că-l ai. Dar tu nu poți să scapi de el altfel – ca femeie – poate dacă faci psihoterapie, care nu exista până acum o sută de ani. Mintea „alegea” să se simtă „bine” gândindu-se la această inferioritate.

Este una dintre cele mai cunoscute explicații. Alte teorii sunt din zona cultura pop-masculină.

Ele ce spun?
Bărbații „sunt cei care sunt puternici, domină, sunt cei care au avut funcții de conducere de-a lungul timpului”, și-atunci ca să poți să fii lângă un bărbat trebuie să fii submisivă ca femeie, că altfel – raportându-ne la timespan-ul istoric destul de îndelungat – până în urmă cu să zicem un secol rar se putea vorbi de un cuplu în care fiecare la căsătorie spunea: „Măi, omule, noi suntem egali, noaptea, copilul când se trezește facem cu rândul” și tot ce se întâmplă acum într-un cuplu civilizat, educat etc. 

Publicitate

Femeia era supusă bărbatului și-atunci fantezia sexuală de tip viol era tot ca un fel de coping ca să-și accepte mai mult condiția pe care nu putea să o schimbe. Ar mai fi și alte teorii, dar alea sunt mai ciudate și nu le găsesc mare sens.

De ce?
Sunt unele care spun de fapt că persoanele care au astfel de fantezii sexuale din zona violului sunt cele care au fost abuzate în copilărie. Nu neapărat viol. E valabil și la băieți, într-o proporție mai mică. 

În cazul fetelor abuzate, prin retrăirea scenei ăleia mintea caută o situație în care să pot să mă simt în control. Că dacă mi s-a întâmplat asta în scara blocului, a fost oribil, mi-a distrus componenta emoțională, mi-a trebuit ani de zile, niciodată n-o să pot să mă refac sută la sută emoțional. Dar dacă I fantasize about it e într-un mediu de control, cumva mintea vede de fiecare dată că nu se întâmplă nimic. Îți dă o falsă percepție de siguranță. Dar aici sunt discuții destul de mixte, controversate, cu privire la validitatea explicației. Nu că n-ar fi studii care să susțină asta, ci că până la 40 la sută din femei au fantezii cu viol contrazice datele, că nu sunt 40 la sută din femei care au fost abuzate sexual. Și-atunci și acolo e mai mult decât asta. Dar e posibil să fie și asta.

Pentru multe nuanțe ale sexualității, pare foarte eficientă explicația asta cu „ceva din copilărie a stârnit ceva în viața mea adultă”. Și-aici ieșim cu totul din sfera sadism sau fantezii cu violuri, dar foarte des văd trimiterea asta la ceva din copilărie, perioada aia până în 10 ani. Freud a dat naștere la ipotezele astea că ceva din copilărie te distruge ca adult?
Majoritatea viziunilor lui Freud s-au dovedit a fi greșit explicate de el, dar ce a rămas e veridicitatea manierei de formare a identității personale, a personalității fiecăruia dintre noi. Personalitatea se structurează dintr-o perspectivă psihosexuală până pe la opt – nouă ani. Și atunci cam asta e bătut în cuie. Dintr-o perspectivă psihosexuală după aia nu se mai fac achiziții, doar în plan social, de integrare socială. Dar în planul de cum funcționez eu cu mine, că asta înseamnă psihosexual – lumea mea interioară și cum mă raportez la realitate – până pe la opt – nouă ani e cam gata. De asta ne tot ducem în copilărie, iar dacă sunt probleme înseamnă că ele au apărut până la vârsta respectivă.

Poți urmări Pătratul Roșu pentru și mai multe informații și explicații la dilemele tale pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.