Am vorbit cu românul care a păcălit internetul că maneaua lui Adi Minune a fost un hit comunist

Pentru părinții tăi Cenaclul Flacăra a fost ce-i azi Untold, dar complet altfel. În orice caz, un festival care să-i facă să uite de griul comunist în care trăiau. Ce-ai spune dacă ți-aș zice că în acel maiestuos loc al creației a apărut și gigantul hit „Așa sunt zilele mele”? Probabil m-ai acuza că mint și n-ai greși cu mult. 

Când am scris textul cu Wordle am profitat de ocazie ca să vorbesc cu Ovidiu Sîrb despre alt hit dat din munca lui întregului internet. E vorba de punerea manelei „Așa sunt zilele mele” într-un cadru special, de șlagăr pe care l-ai fi putut lejer auzi din gura lui Hrușcă la Cenaclul Flacăra. 

Adevărul adevărat e că celebra „Așa sunt zilele mele” a fost introdusă în cultura pop de nimeni altul decât Adrian Minune. Adevărul paralel e că ea s-a născut în focurile creației de-acum aproape jumătate de secol. Ovidiu Sîrb a făcut scenariul ăsta posibil timp de trei minute jumătate, cât durează melodia pe care a pus-o pe YouTube într-o vară făr’ de pandemie, făr’ de grijile de-acum - adică în iulie 2019.

Dă-i play și urechile tale vor fi martore unui mix eclectic – versuri de manea pe muzică folk. Și pentru câteva minute chiar vei trăi focurile creației de la Flacăra. Sau cel puțin așa cred, că n-am prins vremea aia, abia mă apropii de aniversarea sfertului de veac. „Vocea din videoclip este a mea. Sunt pasionat de muzică și chitară, așa că într-o zi mi-am luat instrumentul muzical și am înregistrat piesa într-o oră”, a povestit Ovidiu pentru VICE.

Deși melodia e însoțită de o poză cu Florin Pittiș și Victor Socaciu, figuri proeminente ale Cenaclului Flacăra, niciunul nu este menționat, nici n-ar avea de ce. Conform lui Ovidiu, acest anonimat face parte din farmecul melodiei. „E destul de vag încât să nu conteze cine ar fi fost”, explică el. „În momentul în care te duci în direcția unui artist anume, poate să zică cineva că nu cânta pe vremea aia sau că nu cânta la chitară. În lipsa unui nume cert, orice e posibil – un artist necunoscut pe-atunci, redescoperit din negura timpului.”

Ziua publicării pamfletului a coincis cu sezonul festivalurilor caniculare, când grijile principale erau dacă mai există cazare la Untold și cum se ajunge cel mai rapid la Cluj. Deloc întâmplător, pentru că în vara aia deliciul autohton al lui Adi Minune a răsunat din toți decibelii boxelor la Neversea și Electric Castle.

Dacă pe litoral DJ-ul Salvatore Ganacci a fost răsplătit cu ropote de aplauze din partea publicului, rapperul estonian Tommy Cash nu a primit același feedback. După ce omul a pus „Așa sunt zilele mele” la Electric Castle, organizatorii i-au mulțumit pentru show într-o postare pasiv-agresivă pe Facebook și l-au anunțat că a fost ultimul său concert în cadrul festivalului. Scăndăluțul a arătat încă o dată ipocrizia românilor.

Cash a declarat atunci pentru VICE că oricum „nu voi mai cânta niciodată la Electric Castle, până când promoterii nu se vor autoeduca să fie buni cu persoanele mai puțin norocoase și nu se vor opri din a înjosi oamenii pentru gustul lor muzical sau backgroundul cultural”.

„Cam de aici a pornit ideea”, mi-a povestit Ovidiu. „Mă gândeam să fac o glumiță pe internet, un fel de what if dacă la festivalurile de folk ca Poarta Sărutului s-ar cânta melodia asta. Dar nicio idee nu e amuzantă până nu o pui în practică”, a adăugat el. La o zi după lansare, clipul fusese văzut deja de 40 de mii de oameni. Numărul de vizualizări s-a triplat în prima lună, după care a intrat în negura timpului pentru că sezonul festivalurilor își făcuse ieșirea, iar lumea a dat uitării faptul că versurile de jale nu se adăpostesc doar la lăutari. 

Până acum câteva luni, când existența melodiei folk a fost dezgropată în cadrul emisiunii Fiță cu Adiță, unde însuși Minune a dezvăluit că celebrul său hit s-a născut sub lumina fenomenului patriotic Cenaclul Flacăra. Dacă a dat-o la cacealma sau nu, asta doar puterea divină și Adi Minune știu. Cert e că dezbaterea cu pricina a propulsat melodia interpretată de Ovidiu la aprope 250 de mii de views.

Ovidiu crede că, în momentul în care ești interpret și cumperi melodiile pe care le cânți, nu te interesează neapărat originea lor, cum poate fi explicată „amnezia” lui Adi Minune. „De aceea ai putea să crezi că e o melodie mult mai veche, deși nu cred că a mai fost cântată de cineva înainte de el.”

Cam ăsta e singurul motiv care ar împinge pe cineva să creadă că hitul oriental, care a supraviețuit testul timpului de la CD la Spotify, este de fapt o baladă șaptezecistă. În rest, se poate observa cu ochiul liber că pamfletul pe ritmuri folclorice este o satiră de la A la Z. Nu neapărat datorită introducerii sale în categoria de jocuri pe YouTube de către autor, și nici grație inversării literelor C și F. 

„Ai mei s-au ţinut de mână pentru prima oară pe melodia asta, pe fostul Ion Oblemenco” și „Mergeam cu școala la Cenaclul Flacăra la Sala Polivalentă, mare a fost surpriza să văd și o grupă de la gradinița PCR -ului, unde cântau Adi M. și L. Guta” sunt doar două exemple din perlele care au inundat secțiunea de comentarii. „Comentariile au fost cea mai mare răsplată pentru melodie”, a subliniat Ovidiu. „Majoritatea m-au uns la suflet. Au jucat și ele în pamflet.”

Ca orice melodie buclucașă care ajunge virală, caterinca a fost și ea însoțită de backlash. Andrei Păunescu, fiul fondatorului Flacăra, s-a agitat puțin la vremea respectivă și a ținut să nege vehement într-o postare pe Facebook posibilitatea ca vreun debutant anonim să fi interpretat melodia. Alții au luat-o personal și au afirmat că este o batjocură la adresa delirului ideologic al Cenaclului – cum e posibil ca generația în blugi să fi ascultat pe lângă melodiile despre frumusețile României și romanțe despre necaz?  

Ovidiu e mai tranșant: „Dacă există persoane care să creadă așa ceva, fără să vadă prin straturile de umor de acolo, salutări și acestora. Cred că e destul de nesubtil ca să nu poți să vezi că e un pamflet și o satiră”, a conchis el.

În orice caz, bijuteria asta de subtext în formă de rapsodie nu e nici prostituție muzicală, nici o bășcălie lipsită de sare și piper. În schimb reușește, spre deliciul internauților, să combine două elemente bine închegate în cultura noastră – versurile pe sistem și folclorul românesc. Așadar, nu-ți rămâne decât să aștepți cu sufletul la gură versiunea reggaeton semnată de Salam pe Valsul nr. 7 a lui Chopin.