De ce tip de homofobie se lovește o lesbiană în România

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

De mai bine de un an și jumătate, de când încercăm să explicăm și să explorăm sexualitatea la Pătratul Roșu, nu de puține ori ne-am regăsit în situația de-a afla că și în comunitatea LGBTQ+ există homofobie, bifobie sau transfobie. Ia diverse forme și pornește de la lucruri un pic diferite decât la heterosexuali, dar există și e la fel de nocivă. În acest episod am discutat cu o tipă gay despre ce-a însemnat pentru ea tot parcursul, de când și-a dat seama că îi plac fetele până la a avea o relație și a se bucura de afecțiunea altei persoane fără să fie judecată.

Alexandra are 20 de ani, e din București, dar viața ei se derulează în prezent la Londra, unde studiază Fashion Styling and Production la University of the Arts London. Ea și-a făcut coming out-ul în adolescență, pe la 13 ani. S-a folosit de Tumblr și Youtube ca să afle prin ce trecea, mai ales că părinții n-au intervenit în niciun fel în procesul ei de redescoperire. 

În toți acești ani și-a dat însă seama că nu există o rețetă universală prin care să-i ajute pe ceilalți să înțeleagă ce înseamnă să fii o tipă queer, motiv pentru care au fost momente în care s-a lovit și de respingerea propriei comunități, pentru că nu arată ca o lesbiană „tipică”, conform stereotipurilor. Se machiază, e mai feminină, deci ușor de trecut ca tipă hetero. Însă ea e împăcată cu felul în care se simte și arată, de aceea a vorbit deschis în noul episod din podcastul Pătratul Roșu despre toate etapele prin care a trecut încă de la pubertate, relațiile ei, despre homofobia din societate, dar și din comunitatea din care face parte.

Pătratul Roșu: În România s-a întâmplat să se ia cineva de tine?
Alexandra: Doar verbal. Dar homofobia pe care o întâlnesc fetele queer e diferită de cea pe care o întâlnesc, de exemplu, bărbații gay. Există, bineînțeles, genul de comentarii că: „Nu, nu ești lesbiană. N-ai găsit bărbatul care trebuie.” Sau mi s-a râs în față dacă i-am spus unui bărbat că sunt lesbiană în momentul în care încerca să-mi facă avansuri într-un club sau într-un bar. 

Există și genul de bărbați care încearcă să ne facă să ne pupăm între noi, vor să se uite. Suntem foarte sexualizate și, până la urmă, cred că, pentru mulți bărbați, e doar o categorie de pe Pornhub să fii lesbiană și nu o identitate care există și nu îi implică pe ei. Genul ăsta de homofobie am întâlnit. 

De ce crezi că există ură în interiorul comunității, din moment ce oamenii ar trebui să fie mai înțelegători?
Universal, ca oameni, cred că întotdeauna există o reticență pentru lucruri pe care poate nu le înțelegi sau nu le-ai trăit personal. De acolo cred că există și bifobia în comunitatea LGBT. Lumea simte că propria lor identitate este amenințată de identitatea altcuiva, ceea ce, bineînțeles, nu e corect, dar în același timp nu pot să spun că există o rețetă universală pentru a schimba opinia pe care o au acești oameni. Ca în orice altă comunitate există tensiuni și gânduri negative față de alte persoane din aceeași comunitate.

O întrebare de la un ascultător are legătură cu fetele hetero puse să joace roluri de lesbiene sau bisexuale în filme porno. Ar putea dăuna comunității sau interpretării a ce înseamnă comunitatea în general?
Da, prin simplul fapt că noi, femeile queer, suntem foarte sexualizate din toate punctele de vedere. Multe fete nici nu vor să spună cuvântul ăsta, a căpătat o conotație aproape tabu. La cuvântul lesbiană majoritatea lumii se gândește instant la clipuri pornografice cu acest titlu. Sunt destul de nocive - au creat o imagine de ansamblu asupra unei comunități ca fiind aproape un fetiș, o fantezie, care e văzută prin prisma masculină. Și nu suntem luate în serios, nu suntem respectate din acest punct de vedere.

Hai să găsim un alt cuvânt, ce crezi că ar fi acceptat de majoritatea persoanelor?
Nu este vorba de găsirea unui alt termen, ci despre a lua înapoi termenul de lesbiană și a-l folosi ca o identitate validă ca oricare alta, care n-are legătură directă doar cu experiențele sexuale ale acelor persoane. D-aia și eu îl folosesc. Am observat că mai multe fete folosesc acum acest cuvânt și am început să mai scăpăm de acest tabu legat de termen. Și să arătăm că nu e doar o categorie pornografică. 

Tu cum te-ai descrie în cadrul comunității? Pentru că, apropo de etichete, știu că sunt multe în comunitate.
Da, eu folosesc mai mulți termeni, pentru că sunt destul de confortabilă cu toți. Îmi place queer, e un termen umbrelă care acoperă foarte mult și nu mă limitează cu nimic. Îmi place să folosesc lesbiană, am început să găsesc o mare mândrie în a mă identifica așa. Folosesc gay. Pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că-mi oferă libertate să-mi explorez identitatea. De acolo am și început să mă identific cu mai mulți termeni, nu doar cu unul. 

Dar mai sunt și ceilalți termeni ca tomboy, femme etc.. Știu că sunt folosiți și sunt destul de radicali. În comunitate fetele sunt cam rele între ele, nu?
Acești termeni sunt foarte buni pentru fetele care se încadrează în aceste categorii, dar cred că există și multe fete, ca și mine, care nu ne încadrăm neapărat în ele sau nu vrem să ne încadrăm. De aici cred că a pornit și această răutate, cum ai spus, pentru că multă lume are o preconcepție despre cum ar arăta o lesbiană sau cum ar trebui să se comporte, să fie o fată mai masculină sau să se prezinte fizic într-un anumit fel. Ceea ce nu e în niciun caz universal adevărat pentru fetele care sunt queer. 

În comunitatea din România te-ai simțit vreodată discriminată sau marginalizată?
Nu pot spune că m-am simțit discriminată, ci mai mult nevăzută. De foarte multe ori, chiar și fete queer au crezut că sunt straight, doar pentru că nu mă prezint stereotipic ca o lesbiană. Sau că port machiaj. De multe ori nu sunt văzută ca și cum ar fi o posibilitate să fiu lesbiană, ceea ce, bineînțeles, că nu e în favoarea mea. Dar am încercat să navighez cât de bine am putut prin a fi foarte deschisă și a-mi împărtăși mereu identitatea, mai ales cu alte fete. De exemplu, dacă sunt interesată de ele, încerc să fac un apropo sau aluzii la faptul că sunt gay. 

Dar de ce această fixație pe machiaj sau părul lung?
Aș putea să spun că e valabil mai mult în România față de Londra. În țară, în continuare, chiar și-n propria comunitate, există aceste preconcepții despre cum ar trebui să arate o lesbiană. Cred că multe fete apelează la a se prezenta mai masculin chiar dacă poate nu este în totalitate stilul lor, tocmai pentru a fi vizibile faptul că ele sunt queer. 

Acest interviu a fost editat pentru claritate și lungime.

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.