Am explorat poliamorul cu nişte tocilari excitaţi

Poliamor, substantiv: practica sau stilul de viață ce implică a fi deschis către relații emoționale intime simultane cu doi sau mai mulți indivizi, privită ca alternativă la monogamie, mai ales în termeni de fidelitate sexuală; implicarea în mai multe relații sexuale cu acordul tuturor partenerilor.

În ciuda faptului că sunt într-o relație la distanță în care nici eu și nici partenerul meu nu ținem la monogamie, am ezitat să mă împrietenesc cu comunitatea oficială poliamoristică din Londra. Teoria mea e că întâlnirile poli se fac de fapt doar pentru sex. Dar până la urmă, a câștigat curiozitatea. Așa că, sâmbăta trecută, am fost la Polyday, la Dragon Hall, în Covent Garden, așteptându-mă să dau peste cei mai mari ciudați din viața mea. Cumva am avut dreptate.

Rezumatul evenimentului:

Participanți: peste 150

Bărbați cu codiță: 34

Participanți care purtau pălărioare de pirați în miniatură: 2

Incidente: 2

Posibili vrăjitori: 5

Erau acolo exact genul de chestii la care mă așteptam – femei mature în corsete gotice și cu cizme de vrăjitoare, bărbați cu numele Waterfall, frizuri punk. Prăjiturele vegane, fără gluten, ecologice și bio. Colegii mei de apartament care mă însoțeau din curiozitate (chef de futut, aș zice eu) au fost imediat invitați să joace un joc de-a călătoria în timp într-o cameră de chill-out aflată chiar lângă băile unisex.

Dragon Hall era super aglomerată. Fiecare cameră dădea pe dinafară de cupluri de trei persoane (triade), de părinți cool cu relații deschise veniți împreună cu copiii lor sau de tineri gay în căutare de prieteni/iubiți.

Polyday organizase multe workshopuri cum ar fi „Poly and Kink”, „Probleme cu Media” (ciudat) și tot felul de ateliere creative, după cum ne demonstrează și tipul de mai sus. În orice caz, activitatea mea preferată a fost ceva intitulat „Dans post-romantic”, care implica improvizație de contact și în timpul căruia îți rostogoleai corpul în mod non-senzual peste partener și peste podea în diverse poziții. Era activitatea neoficială a zilei la Polyday.

Unora chiar le plăcea la nebunie. De exemplu, mie. Cu toții ar trebui să ne rostogolim pe podea cu oameni necunoscuți cât mai des.

Regula oficială la Polyday e să respecți nivelul de confort al fiecăruia și să nu atingi pe nimeni dacă nu ți-e partener sau nu ați stabilit asta în prealabil. După unul sau două workshopuri, am prins curaj și am modelat și eu ceva din plastilină.

Deci, premisa de bază a poliamorului e că e posibil și în regulă să iubești sau să fii atras de mai mult de o persoană în același timp și că, prin grijă și multă comunicare, e posibil să ai două (sau zece, doar o viață avem!) relații fericite și armonioase în același timp. Așa că, evident, toată lumea prezentă la eveniment a luat niște plastilină și a modelat „policule”, reprezentări ale relațiilor romantice/sexuale din viețile lor.

Asta a fost a mea:

Trebuie să recunosc, am adăugat niște biluțe în plus ca să mă pot integra în atmosferă. Eu și cu iubitul meu suntem biluțele roșii. Cea albastră e un prieten super mișto de-al nostru și celelalte sunt niște băieți cu accent mișto cu care mi-ar plăcea să mă sărut. Eram presată de situație, așa că am mințit, da. Uite ce imense erau policulele altora:

Acest balaur a fost construit cu veselie de un tip pe nume Jamie, care părea să se fi autodeclarat Casanova-ul lumii poliamoroase. Când lumea a început să-și explice propria policulă, s-a constatat că Jamie făcea parte din mai multe, deci era conectat cu foarte mulți oameni din camera aia. Una dintre iubitele sale mi l-a descris ca fiind „un izvor nesecat de energie și dragoste. Cu o rezervă nelimitată de erecții.”

Ăsta nu e Jamie. E David, împreună cu policula lui. Policula lui David nu era așa de mare ca a lui Jamie. David n-a vrut să confirme sau să nege că e vrăjitor.

Trebuie să recunosc că modelajul din plastilină a avut o încărcătură sexuală destul de mare. Toată lumea râdea și se simțea bine, cu excepția unui domn de vârstă mijlocie îmbrăcat în șalvari, care m-a interogat o veșnicie despre natura încrederii și despre ce înseamnă să iubești ca scriitor. Și care, surpriză! Venise singur la întrunire. Nu insinuez nimic, zic și eu.

Până la urmă m-am săturat să tot dau din cap aprobator, așa că am aruncat și eu un citat din Antoine de Saint-Exupéry și am tulit-o. Esențialul nu se vede cu ochiul liber, fraierilor! Așaaa. În rest, toată lumea era chill și se distra. Am întrebat-o pe Sol (fata din fotografia de mai sus) dacă îi era greu să-și împartă timpul între cei trei iubiți și încă alți câțiva mai neoficiali: „Nu și dacă folosesc Google Calendar.” M-a spart.

Apoi s-a făcut noapte și a venit vremea ginului, la cae nu intenționasem să stau. Dar cum deja mă îmbătasem și-mi făcusem o grămadă de prieteni noi (dintre care niciunul nu s-a lăsat intervievat sau pozat. Halal prieteni!), m-am așezat pe podea și am povestit cu ei despre cum e să ai mai multe relații, să participi la orgii și despre cât de tocilari erau toți pe-acolo. Și asta e chestia: EI ȘTIU ASTA. Sunt perfect conștienți că sunt niște tocilari bleguți. (Așa se explică și de ce nu voiau să li se facă fotografii)

Un tip pe nume Dennis, care își tot săruta iubita în timp ce-și mângâia iubitul pe genunchi, mi-a spus că el crede că de obicei ciudații, veganii, goticii și alții de genul ăsta practică poliamorul pentru că deja au depășit oricum limitele normalității. „Dacă tot suntem considerați ciudați oricum, de ce să nu ne iubim liber așa cum vrem?” mi-a spus, după care a apărut Jamie și l-a îmbrățișat.

Ea e Lydia, și-a confecționat singură bluza. Formele desenate pe ea sunt simboluri poliamoroase.

În timpul petrecerii mi-am dat seama că tipii ăștia aveau dreptate. Ce dacă mulți dintre ei arată ca niște blegomani? Oricum au parte într-o săptămână de mai multă acțiune decât ai tu tot anul. Au o filosofie relaxată a vieții și dragostei și sunt mereu înconjurați de iubiți și prieteni.

În timp ce trupa cânta piese ca “The Masochism Tango” and „Hi, We’re You’re Kinky Neighbours”, iar băutura curgea, oamenii din jurul meu au început să se lipească unii de alții. Era ceva contagios în aer. M-am întrebat dacă nu cumva ar trebui să încerc și eu, și m-am uitat în jur după cei câțiva bărbați fără coadă sau pălărioară. M-am gândit să-i dau un pupic pe obraz unui bleguț fermecător pe nume Kevin, dar tocmai a apărut iubita lui Mitzi și, deși știam că ar fi fost în regulă, m-am temut că n-o să fac ceva bine și o să cauzez un incident poliamoros.

Pe la 12 noaptea ne-au dat afară și toți am ieșit pe străzi râzând, chicotind, schimbând numere de telefon, vorbind în Esperanto (???) și plănuind alte întâlniri. Atunci Kevin ne-a invitat pe mine și colega mea de apartament în oraș, împreună cu el și Mitzi.

Așa s-a încheiat Polyday. Gândiți-vă și voi să încercați așa ceva, ca să fie cât mai mulți oameni sexy în comunitatea asta drăguță.

Urmăriți-o pe Monica pe Twitter: @monicaheisey

Traducere: Oana Maria Zaharia