Din ce în ce mai mulți români întorc spatele religiei părinților lor fără să se uite înapoi. Nu ajută nici faptul că zilele astea auzi tot mai des cum familia trebuie protejată – dar numai dacă nu cumva ești gay. Atunci, ghinion, Biserica îți dă un șut în fund, ție și familiei tale. Să fii LGBT în Europa de Est poate fi destul de nasol. Să fii creștin și LGBT, și mai și.
Știu, când te gândești la cultura gay, te gândești la petreceri bestiale și seri pretențioase de spoken poetry. Pentru mulți însă, pe lângă asta, înseamnă post, spovedit și mers la biserică, Iar oamenii ăștia nu sunt dispuși să renunțe la credința lor, în ciuda celor mai bune eforturi ale popilor. Am fost la al zecelea Forum al Creștinilor LGBT din Europa de Est, ce a avut loc la București, pentru că eram curios câtă iubire creștină găsește cineva care caută răspunsuri în casa Domnului.
Videos by VICE
Eu nu sunt credincios. Dar oamenii ăștia, care sunt mai creștini decât mulți pupători de moaște de pe aici, mi-au dat o lecție de ce înseamnă cu adevărat credința.
Olga, 37 de ani, heterosexuală susținătoare creștină a LGBT, Estonia
VICE: De ce susții drepturile LGBT, ca și creștină heterosexuală?
Olga: E foarte dureros pentru mine. Cred că e nedrept și cred că noi, ca și creștini, trebuie să facem ceva. Uite, vreau să-ți spun o întâmplare din biserica mea. Unei tipe gay i s-a refuzat împărtășania. Dacă în timpul spovedaniei îi spui preotului că ai o familie netradițională, adesea se întâmplă lucrul ăsta. Deși restul oamenilor au mers mai departe să se împărtășească, înainte, s-au oprit în fața ei și au luat-o în brațe. Iar când s-au întors, au luat-o în brațe din nou. Toți putem face astfel de mici acte de bunătate, în bisericile noastre. Cred că e responsabilitatea noastră, ca și creștini.
Ți se pare că se schimbă ceva?
Dacă suntem o biserică vie, atunci schimbarea e firească. Altfel vom muri. Cred că va mai dura vreo 50 de ani. Dar sper să mă înșel.
Tatjana, 31 de ani, Rusia, lesbiană
VICE: Cum le-ai explica altor creștini, ca și creștină, că poți să fii creștină și lesbiană?
Tatjana: Îmi amintesc că am purtat discuția asta cu o fata din biserică, odată. Mi-a spus: „Știi ce, am venit aici, și m-am simțit acasă. Am simțit că nu mai am nimic de căutat. Sunt aici, sunt cu Dumnezeu, iar asta e casa mea – cu frații și surorile mele”.
Ceea ce mi-a descris e ceea ce am simțit și eu când m-am îndrăgostit de o femeie. Pentru mine, ăla a fost apogeul unei călătorii lungi, foarte lungi și dureroase.
Citește și: Cele mai ciudate reacții pe care le-au primit părinții gay de la heterosexuali
Toți pe lumea asta, am avut câte o experiență dureroasă, care s-a sfârșit atunci când am realizat ceva semnificativ despre noi. Știi momentul ăla când spui, gata, am găsit ce căutam. E dincolo de cuvinte. Nimic nu poate distruge asta. Nimic nu poate schimba asta.
E Dumnezeu homofob?
Homosexualitatea există nu numai în rândul oamenilor, ci și în rândul animalelor. Dar homofobia există doar între oameni. Dumnezeu nu poate să fie homofob – cum nu poate să fie nici antisemit, sau sexist, sau ce vrei tu. Dumnezeu nu poate să urască pe nimeni. Când merg la biserică, mă simt acasă. În fața Lui, mă simt acceptată, așa cum sunt.
Cum reacționează prietenii tăi gay când le zici că ești creștină?
Pentru mulți, credința e ceva pentru oamenii needucați care au nevoie să se agațe de iluzii pentru că nu pot să înțeleagă altfel lumea. Așa că mulți sunt puțin derutați când le spun că sunt credincioasă. Dar, tocmai noi, care știm cum e să fim discriminați, nu ar trebui să discriminăm la rândul nostru.
Elena, 30 de ani, România, asexuală
VICE: E destul de greu să fii LGBT. Mă gândesc că e și mai greu să fii LGBT și creștină. Te deranjează retorica Bisericii?
Elena: M-a îndepărtat foarte mult. De când e toată mizeria asta cu Coaliția pentru Familie, se vorbește despre persoane LGBT ca și cum nu ar fi oameni. La slujba de Înviere, atunci când se strângeau încă semnături pentru Coaliție, preotul a ținut un discurs homofob. Mi-a venit să plec în secunda aia. M-am simțit extrem de rănită. Nu știu cum să-ți zic – era o slujbă pentru toată lumea. Hristos a înviat pentru toată lumea. Și dintr-o dată, preotul mă excludea și pe mine, și pe mulți oameni pe care-i iubesc.
Știu că Levitic e de obicei folosit ca pretext.
În Levitic sunt foarte multe reguli pe care nu le ia nimeni în serios astăzi – cum ar fi să nu ai haine făcute din două fibre diferite. Cine poartă astăzi tricouri de bumbac și lycra, încalcă una dintre regulile din Levitic. Cine mănâncă porc, iarăși. Era un cod de puritate pentru preoții leviți, în perioada antică, care nu mai poate fi aplicat astăzi. E absurd să individualizăm fix acel pasaj din toată cartea și să zicem după ăsta ne ținem și murim cu el, când pe celelalte nu le mai respectăm.
E Dumnezeu homofob?
Foarte multe persoane LGBT s-au rugat să nu fie gay. Ar fi un Dumnezeu foarte crud dacă i-ar crea pe oameni așa, fără să le dea niciun fel de alegere, ca apoi să-i pedepsească și să zică că sunt greșiți. Dacă Dumnezeu ar fi așa, eu aș prefera să fiu atee.
Victor, 29 de ani, Romania, gay
VICE: Poți să fii creștin și gay? E vreo contradicție?
Victor: Cu siguranță. Sunt unul dintre ei. După absolvirea teologiei, ca să mă pot accepta, am avut nevoie de o perioadă în care să dau la o parte tot ce a fost legat de Biserica. Dar am realizat că e nedrept față de mine. Atât identitatea mea religioasă, spirituală, cât și identitatea mea sexuală, fac parte din cine sunt eu. Dacă aș nega vreuna dintre cele două, ar însemna să mă neg pe mine însumi.
Ți se pare că se schimbă Biserica?
La nivel mondial, discursul Bisericii s-a schimbat. Liderii religioși au realizat că să ignore sau să condamne persoanele LGBT însemna, de fapt, să ignore o bună parte din cei pe care ar trebui să-i păstorească. Și-ar nega astfel menirea. Așa se face că au luat naștere comunitățile incluzive în cadrul marilor biserici – ortodoxe, catolice, baptiste, penticostale, episcopaliene.
Citește și: Am vorbit cu persoane rome LGBT despre cum este să fii dublu discriminat în România
În România nu știu de un astfel de loc. Există totuși persoane din interiorul Bisericii, heterosexuali, creștini, care merg la biserică, dar în același timp, nu sunt homofobi. Sunt destul de mulți, numai că nu le-a dat nimeni o voce.
Cum reacționează oamenii din comunitatea LGBT când le spui că ești creștin?
Sunt persoane care nu pot să înțeleagă cum poți să rămâi în continuare religios, atașat unor valori, când instituția care instrumentalizează valorile aste, e, în principal, împotriva ta. Dar sunt și oameni care înțeleg foarte bine conceptul de libertate religioasă, fără să le așeze în opoziție, ori să te pună să alegi între cele două.
Axel, 49 de ani, Germania, gay
VICE: Ești un popă gay. Cum ai ajuns să faci treaba asta?
Axel: Eram încă în facultate, studiam să devin pastor. Voiam să fiu cel mai mare teolog de la Karl Barth încoace. Dar mi-a fost destul de clar că s-ar putea să nu am un loc în Biserică, dacă sunt sincer și deschis despre orientarea mea sexuală.
Atunci am auzit despre Biserica Metropolitană. „Cât de dubios”, m-am gândit atunci. Am vrut însă să încerc, așa, să văd ce iese. M-am mutat în Marea Britanie și am mai studiat acolo încă doi ani. Apoi, am fost hirotonit și în 2000 am primit o parohie în Stuttgart. De 17 ani încoace, sunt „pastorul ăla gay din Stuttgart”. Habar n-am dacă o să vedem o schimbare în Biserică. Dar cred că întrebarea e ce facem noi – și aici e răspunderea mea, să-i ajut pe cei de lângă mine. Dacă îmi iese, atunci sunt împăcat și cred că m-am descurcat binișor.
Poți să fii creștin și gay?
Sigur că poți. Întrebarea e cum îți trăiești existența creștină. Fiecare are drumul lui în viață. Dar toți avem aceleași întrebări – de unde venim, de ce suferim, încotro ne îndreptăm, ce e iubirea, cum să avem o viață împlinită. Sexualitatea e un dar de la Dumnezeu. Nu există niciun motiv pentru care să nu te bucuri de asta, în mod responsabil.
Ești la curent cu inițiativa Coaliției pentru Familie din România?
E vorba despre cine are puterea și dreptul să dicteze ce e bine și ce nu. Nu e vorba despre familie. Biserica simte că își pierde puterea, într-o lume din ce în ce mai seculară. De asta le e frică. Vezi același lucru peste tot în Europa, nu numai în România.
Anastasia, 38 ani, Ucraina, femeie transgender
VICE: Cum e să fii creștină, și transgender?
Anastasia: În general, reacția Bisericii e negativă. După tranziție, am simțit nevoia să fiu botezată în fața lui Dumnezeu din nou, ca femeie. Am fost peste tot și m-au refuzat. Am fost și la Biserica luterană, unde sunt mai deschiși. Aici am reușit.
Cum te afectează retorica Bisericii?
În Ucraina, Biserica susține mai multe grupuri ultra radicale. Anul trecut, au atacat participanții la Pride, în Lviv. Toate activitățile au fost anulate.
Se schimbă Biserica?
Lucrurile se înrăutățesc. Ucraina nu a ratificat încă Convenția de la Istanbul, cu privirea la violența domestică. A existat un proiect de lege – dar Biserica a reacționat imediat și a reușit să amâne cu un an dezbaterea în parlament, pe motiv că distruge valorile familiei tradiționale.
În fiecare săptămână mai auzi de câte un preot care a făcut sex cu lucrători sexuali, care are tot felul de afaceri pe care Biserica le condamnă – într-un cuvânt, au un dublu standard.
Cum le explici altor creștini că e ok să fii creștină și transgender?
Sunt sinceră – nu știu exact cum să le explic. Pot numai să le spun că sunt mulții oameni ca mine care vor să meargă la Biserică, dar nu merg de frică.
Artem, 29 de ani, Rusia, gay
VICE: De ce te deranjeaza homofobia Bisericii?
Artem: Aș putea să înșir o grămadă de motive pentru care cred că nu e ok, dar prima chestie ar fi faptul ca Biserica are o influență incredibilă asupra vieții de zi cu zi, care depăsește cu mult comunitatea religioasă din care faci parte. Totuși, Rusia e un stat secular. Biserica nu ar trebui să abuzeze de puterea ei.
Cum reacționează alți tipi gayi când le spui că ești creștin?
Majoritatea se uită puțin dubios la mine. De exemplu, am organizat mai multe proiecții de film și discuții despre religie și sexualitate. Creștinii puneau întrebări și voiau să înțeleagă mai mult, dar unii aveau un discurs agresiv față de religie. E dificil să încerci să le împaci pe amândouă.
Cum le-ai spus alor tăi că ești gay?
Familia mea nu e religioasă. Eu l-am descoperit pe Hristos de unul singur – am citit Biblia. Odată, un tip mi-a trimis un cadou. Scria pe el „Te iubesc, Anton”. Așa că și-au dat seama că sunt gay, fără să le spun eu. Dar nu au nicio problemă cu asta.
Citește și alte articole despre comunitatea LGBT:
Cât de grea e viața pentru copiii care cresc în familii queer
Fotografii cu activiștii LGBT din Japonia care luptă pentru drepturi și vizibilitate
