FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Am fost să văd ultimul zeu al rock-ului american din România

Povestea lui Elvis Romano e cea mai frumoasă poveste din istoria muzicii din România.
Ioana Epure
fotografii de Ioana Epure
Toate fotografiile de Ioana Epure

Anii '90 au fost o perioadă ciudată în România. Puteai să te îmbogățești peste noapte dintr-o vrăjeală la fel de rapid cum te trezeai că absolut toți banii munciți de tine la bancă dispăreau în brațele unui cocalar care a fugit cu ei din țară.

Era o perioadă în care toți ne uitam spre America, ca să ne scoată din mocirla corupților infecți, și încercam să le imităm exemplul în tot și toate. Mai ales când venea vorba de cultură. Așa am ajuns să avem o clonă a fermei din serialul Dallas în Slobozia, o clonă a emisiunilor americane din anii '80 la PRO TV și o clonă a lui Elvis în Maramureș.

Publicitate

Dintre toți, Elvis Romano este probabil cel mai frumos personaj pe care ni l-a dat cultura americană. Tudor Lakatos, după numele lui real, este un melanj între zeul rock'n'roll-ului, Elvis Presley, cultura lăutărească a românilor de etnie romă și muzica ușoară a României nouăzeciste și ceva influențe maghiare. Este probabil cel mai bun lucru pe care l-a dat Transilvania de la Școala Ardeleană și kurtoș încoace. Și, din câte știu, e singurul muzician trilingv, că orice melodie de-a lui oscilează între română, engleză și romani.

Citește și: Am vorbit despre sex, droguri și dezmăț în comunism cu rockeri din trupe vechi românești

Regele s-a coborât zilele astea din nordul țării la București și am fost să-l văd în Londophone împreună cu o combinație ciudată de fani ai lui de acum 20 de ani, hipsteri fascinați de cultura outernational și tot felul de alți oameni veniți să se bască în măreția ultimului zeu al rock-ului american din România. Ca mine.

Dacă n-ai auzit de Elvis Romano, e bine să știi că-i la fel de dinamic ca ăia de la Șatra Benz

Elvis Romano a cântat două ore și ceva și a epuizat două cămăși lucioase superbe de-a lungul concertului. Muzica lui te bagă într-o stare perpetuă de confuzie, că nu mai reușești să fii atent la schimbările de registru fine, pe care le face dintr-un minut în altul. Ți se pare că el urmează să cânte o variantă mai ritmată a melodiei „Cât îi Maramureșul" a Mariei Tănase, dar te trezești că se transformă în ceva gen „Can't help falling in love" a lui Presley. Apoi, fix când ai senzația că te-ai prins de melodie și bați din picior, omul transformă totul în ceva ușor lăutăresc în romani.

Publicitate

Citește și: Prăjeala superbă care l-a făcut pe Jimi Hendrix Dumnezeu

Melodiile au inclus și o variantă foarte frumoasă a lui Viva Las Vegas, cu strofele în trei limbi, sub numele Viva Constanța. Elvis ne-a explicat de câteva ori c-a văzut că-i comentează oamenii pe net să nu mai cânte în romani, că românii nu înțeleg și au impresia că-i înjură. Oamenii ăia-s cam proști, că unul din trei cuvinte scoase de Elvis în limba aia este „șucar", care înseamnă „frumos". Cine naibii înjură folosing cuvântul „frumos"?

Dar peste muzică este mișcarea scenică, un vortex de bâțâieli din șolduri și picioare stil Presley, cuplat cu good old fashioned lăutăreală. La fel cum ăia de la Șatra Benz te hipnotizează prin dinamica muzicii mai mult decât prin versuri, așa și Elvis te bagă în transa asta multiculturală.  Au și fost foarte multe pauze de explicații și povești între melodii, semn că Elvis dăduse un pic prea mult suflet pe scenă sau pur și simplu voia să împărtășească poveștile din spatele unora dintre melodii.

Una simpatică era legată de melodia lui Presley, Blue Suede Shoes, pe care Romano a adaptat-o ca Gypsy Shoes. Ne-a spus anecdote despre profesorii care nu știau să-i explice ce-i aia Blue Suede, dar ne-a și povestit de primii lui pantofi vopsiți cu spray de mașină. Era ca un stand up d-ăla de pe litoral, din anii România anilor 90, ca pe vremea când Vacanța Mare făceau umor bun.

Poate singurul lucru trist la Rege rămân auto-ironiile legate de faptul că este rom, care par un bagaj rămas de când trebuia să calmeze fițele și rasismul spectatorului român. Spunea că se făceau miștouri în care se zicea că bea rom.

Publicitate

Care e istoria acestui zeu al rockului?

Eu am o relație specială cu fenomenul care este Elvis Romano. Dintre alea zece amintiri care mi-au rămas din copilărie după bețiile din liceu, una e un reportaj de pe Pro sau Antena despre viața lui Elvis Romano de la începutul anilor 2000. Era de obicei prezentat chiar în același calup cu ferma aia Dallas din Slobozia, fix ca să-ți arate că e un mic fragment de America în România.

Prin 2006, deja apăruse în filmul regizorului Cristian Nemescu, Marilena de la P7, discutabil cel mai bun film românesc, pentru că-i lipsit de snobisme și nostalgii comuniste. Naibii, e un film românesc despre o prostituată telekinetică. În care apare Elvis Romano, cum să nu vrei să-l vezi?

Tot Nemescu a continuat să-i susțină faima lui Elvis Romano prin filmul California Dreaming, un film despre niște militari americani blocați într-un sat românesc. În ăsta Lakatos a primit și un nume pe măsura rolului, Nicky Valoare.

De atunci, faima lui Elvis explodează cam odată la doi ani. Vin străinii să facă documentare cu el, precum cel din clipul de mai sus, se duce la câteva emisiuni, dă niște concerte în marile orașe și pe urmă dispare misterios. Intră în viața ta ca un uragan cultural și se evaporă, dar niciodată destul de mult timp cât să uiți de el.

Povestea lui Elvis e una frumoasă, pentru că e una despre un om care putea să ajungă mult mai faimos decât este, dar a sacrificat totul pentru familie. Tipul a călătorit în jurul lumii cu talentul ăsta inedit de-al imita pe regele rock-ului și ar fi putut mai mult ca sigur să ajungă o vedetă măcar în România, dacă nu chiar în afara țării. Dar a preferat să rămână aici și să se ocupe de ai lui. Adevărul despre povestea lui s-a răspândit abia acum doi ani, când cei de la BBC s-au dus să-l documenteze în satul natal din Maramureș, unde s-a văzut cum Elvis are grijă de o armată de copii. Îi învață alfabetul, îi învață să cânte, practic e un om care chiar se preocupă să ajute comunitatea din care a venit. Și asta îl face mai mare decât multe alte vedete care trăiesc doar de dragul narcisismului.