Am vrut să mănânc sănătos pe bani puțini și asta aproape mi-a distrus viața

Ilustrație de Wren McDonald

În afară de chirie, dau majoritatea banilor pe consumabile. Prânzuri pe care mi le-am cumpărat pentru că mi-a fost prea lene să-mi fac un sendviș dimineața, beri băute după muncă, pachete de țigări. Nu cred că am o situație neobișnuită, ci doar una nefericită. Bineînțeles că mi-ar plăcea să cheltui banii pe vacanțe sau să-i investesc în ceva. Dar în loc să fac asta, bag în mine lucruri gustoase sau care-mi alterează starea ca să uit de banalitatea vieții de zi cu zi.

Când eram lefteră în facultate, visam la o situație financiară care să-mi permită să mănânc o shaorma oricând aveam chef. Încă nu mi se pare un vis stupid: creierul îți funcționează mai bine când nu ești nevoit să te gândești tot timpul cum să faci rost de mâncare. Dar problema e că partea asta animalică a creierului tău, cea care se ocupă de mâncare, e egoistă și tâmpită și vrea să te îndopi cu hamburgeri scumpi și să iei taxiuri tot timpul în loc să-ți plătești împrumuturile.

Alternativa tradițională la mâncare scumpă, pe care o cunoaște orice student, e să mănânci supă cu tăieței la plic gătită pe plită până ți se face rău și îi rogi pe părinți să-ți mai trimită niște bani. Dar trebuie să mai existe o soluție de mijloc între moartea cauzată de glutamat de sodiu și falimentul cauzat de lăcomie. Am vrut un regim care să fie ieftin fără să mă omoare cu zile. Așa că am hotărât să încerc un experiment: să mănânc ieftin, dar să reușesc să obțin toți nutrienții necesari. Am testat două metode. Prima a implicat o înlocuire futuristă a meselor, iar a doua un fel de terci.

Înlocuirea meselor

Primul lucru pe care l-am făcut în căutarea mâncării perfecte a fost s-o contactez pe nutriționista Laura Cipullo, care mi-a spus că planul meu nu e deloc bun. Mi-a zis că nu poți obține toți nutrienții de care ai nevoie dacă mănânci aceeași mâncare mereu.

Recomandările ei erau total opuse față de ideea mea de a înlocui mesele cu produse precum Soylent, care promite să le ofere consumatorilor toți nutrienții de care au nevoie, fără ca aceștia să mai piardă timpul cu gătitul și cu mestecatul. Cine are timp de asta în ziua de azi?

„Ar fi o opțiune bună într-o situație de criză, de exemplu, pentru hrănirea trupelor trimise la război. Dar cum ai obține antioxidanții din fructe și legume și celelalte substanțe cu proprietăți anticancerigene?”, mi-a zis ea.

Dar eu nu-mi făceam griji despre cancer. Voiam să fac asta pe o perioadă scurtă de timp ca să văd ce se întâmplă. Dacă aș fi comandat Soylent, toate mesele mele ar fi fost lichide și nu eram pregătit pentru acest stil de viață. Așa că am comandat zece MealSquares cu treizeci de dolari.

MealSquares, pentru cei neinițiați, sunt niște „mese de patru sute de calorii, complete din punct de vedere nutrițional”, care vin sub forma unor cuburi foarte dense și incredibil de uscate, ca niște cărămizi. Unii colegi din biroul VICE le mănâncă des, dar eu n-am idee cum fac asta. am încercat, dar corpul meu le respingea. Falca nu voia să mestece. Am ajuns să tai cubul în bucățele și să le înghit, până când m-am întrebat: Ce dracu‘ fac aici? În ce m-am transformat?

După o zi, m-am prins că MealSquares conțineau bucățele de ciocolată și am încercat să le culeg. Deja simțeam un pumn în stomac de câte ori simțeam un miros de pizza sau de patiserie. Am trecut pe lângă o pizzerie și mi-a venit să plâng. Cipullo mă avertizase de treaba asta și îmi zisese că e necesar să mănânc mâncare variată nu doar din motive nutriționale, ci și ca să-mi păstrez sănătatea mintală.

„Mâncăm din motive psihologice și comportamentale”, a zis ea. „Există cercetări care au dezvăluit că modul în care corpul uman reacționează la o masă depinde de nivelul de stres. Dacă ești stresat și nu-ți place masa, o să o digeri altfel. ”

Terciul

Pentru asta, am rugat-o pe Cipullo să-mi recomande o masă completă din punct de vedere nutrițional, dar din ingrediente super ieftine. Nu prea mi-a plăcut răspunsul ei: mi-a zis să sotez niște spanac sau varză kale în ulei de măsline, să-l amestec cu orez și să adaug ton la conservă.

Dar după două zile de mâncat MealSquares, eram disperată să încerc orice altceva. Mi-am mâncat creația ca un lup hămesit, fix invers de cum mâncam cuburile alea nutriționale, pe care îmi lua atâta timp să le consum încât nu reușeam să obțin destule calorii într-o zi cât să funcționez.

Citește și: Bărbatul care nu vrea să mai mănânce niciodată

În ziua următoare, mi-am făcut iar amestecul cu bucurie. Îmi plăcea noua invenție alimentară, chiar dacă mi s-a părut incredibil de similară cu o rețetă pentru animale pe care am găsit-o pe net. Când m-am întors acasă în seara aceea, am adăugat niște sos rusesc cu smântână la terci și l-am amestecat până s-a transformat într-o pastă delicioasă. După asta, am mai mâncat încă două porții și am adormit fericită.

Fericirea n-a durat mult. În ziua următoare, starea mi s-a înrăutățit. Am făcut o versiune de mic dejun a amestecului și am înlocuit tonul cu un ou ochi. Cam în punctul ăsta am observat că aveam brațele amorțite și mă mișcam greu. La birou, mă uitam la tot ce mâncau colegii mei ca un obsedat. Numai când vedeam un coleg că înmoaie un cartof prăjit într-un sos, mă lua amețeala.

Vineri s-au făcut cinci zile de experiment și simțeam că merg ca pe sub apă. Regimul monoton îmi dăduse o stare ca de mahmureală, deși nu băusem nimic. Eram așa de amețită că mă temeam că o să leșin. În dimineața următoare, m-am simțit și mai rău.

Mi-am amintit că Cipullo îmi zisese că trupul meu va digera altfel mâncarea dacă sunt stresată. I-am cerut detalii.

Mi-a răspuns că atunci când mănânci stresat, ai șanse mai mari ca bacteriile să plece din intestin în alte părți ale corpului. A insistat că nu e atât de rău precum sună, dar tot m-am speriat.

Știu doar că în sâmbăta aceea, când eram în oraș cu o prietenă, am simțit deodată o nevoie atât de mare de a vomita, cum n-am mai simțit niciodată. Și am vomitat de multe ori în viața mea. Am scăpat cafeaua din mână, m-am aruncat într-un taxi și am încercat să rezist până acasă. N-a fost deloc ușor.

Câți bani am cheltuit pe mâncare în săptămâna respectivă? Zece dolari. Nici nu vreau să mă gândesc cât m-a costat taxiul.

Urmărește-o pe Allie Conti pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre nutriție pe VICE:
Bărbatul care supraviețuiește fără un strop de apă
Mâncarea românească e ca atunci când un înger îţi urinează pe limbă
Veganii nu sunt deloc niște snobi
Cum m-au convins veganii din Centrul Vechi să mănânc numai carne