Recent, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a spus că în România nu există un fenomen al nașterilor în rândul adolescentelor, deși suntem pe primul loc în Uniunea Europeană – peste 600 de minore, între 12 și 13 ani, ajung anual să fie mame. Dar nu este un fenomen, sunt doar „cazuri punctuale, probabil numeroase, care însă nu au în spate o cauză legată de absența educației sexuale în școală”, mai spune Vasile Bănescu.

Purtătorul de cuvânt a găsit principalul motiv pentru statisticile astea îngrijorătoare: „apartenența la o anumită etnie”, urmat de fete abuzate sexual, care au abandonat școala sau care trăiesc fără părinții plecați în străinătate. Toate categoriile astea ajung „bineînțeles într-o derivă morală” și rămân gravide. Oricum, educația sexuală n-are nicio legătură cu nimic, conform purtătorului de cuvânt. Fetele (băieții sunt scutiți) ar trebui să-și ia singure informațiile de pe internet, dar cum trăiesc într-un mediu rural, nu prea au acces la „informația virtuală”. Deci, de ce le-ar ajuta școala cu ceva?

Între timp, două ONG-uri – E-Romnja și Centrul Filia – au depus astăzi o sesizare la CNCD pentru „declarațiile discriminatorii” lui Bănescu. Să vedem dacă și în cazul ăsta Consiliul va face ceva.

Cu declarația asta halucinantă în minte, am vrut să-ți arăt însă că mai există profesori și părinți care înțeleg că educația sexuală e necesară tuturor copiilor, indiferent de mediile din care ei provin. La prima mea oră de educație sexuală, în fața acestor copii de 8-12 ani, m-am simțit ca la un interviu unde am primit cele mai neașteptate întrebări. Creativitatea copiilor nu are limite.

Am fost emoționată probabil mai mult decât ei, dar am acceptat să merg și dintr-un motiv egoist. M-am gândit cum a fost educația sexuală pe care eu am primit-o în adolescență și mi-am dat seama că, dacă eu și alții ca mine n-am avut parte de așa ceva, a venit timpul ca asta să se schimbe pentru noile generații.

Pentru a crea o punte de legătură între mine și copii și pentru a-i încuraja să îmi dezvăluie și ei, la rândul lor, curiozitățile, am început să le povestesc experiența mea din copilărie referitoare la curiozitatea perfect naturală de a ne cunoaște. A urmat apoi din partea lor un val de temeri care le tulburau imaginația. I-am ajutat cu explicații pentru fiecare dintre ele.

Cum a fost educația sexuală pentru mine

Țin minte și acum că eram la grădiniță și bănuiam eu ca există o diferență între fete și baieți, dar nu știam care e. Știam doar ca e ceva de rău, dacă întreb. Plutea un val de ostilitate din partea adulților legat de organele genitale, de parcă zona respectivă nici nu exista.

Cum curiozitatea nu îmi dădea pace, m-am gândit să apelez la Monica, o prietenă foarte simpatică de la grădiniță. Am întrebat-o pe ea „ce au băieții diferit de fete?” O consideram „autoritate în domeniu”, ea având un frate.

În înțelepciunea și seninătatea ei de la cinci ani, a luat o bucată de cretă și mi-a desenat pe asfalt ceva monstruos. Ceva mare, grotesc, înspăimântător. Am fugit spre casa plângând cu lacrimi de crocodil și am rămas mulți ani cu senzația că bărbații sunt ființe înspăimantătoare dacă pot avea astfel de organe. Dacă eram informată corect, cu siguranță eram scutită de drame și frământări inutile. Adevărul și normalizarea unor astfel de lucruri firești eliberează.

Câteva sfaturi din experiența recentă pentru părinții care vor să își informeze corect copilul

Cea mai utilă și apreciată abordare este dialogul. Poți să te ajuți de un manual de educație sexuală pe care să-l răsfoiești împreună cu fata sau băiatul tău. Încurajează-i să te întrebe orice, fiindcă nu există întrebări greșite din partea lor. Ai încredere că influența ta este benefică, în comparație cu ce poate afla din surse externe și, poate chiar, îndoielnice. Educația sexuală și de relație se poate face și în familie.

Fă subiectul interesant, pozitiv, vesel și leagă-l de iubire, devotament, respect. Conversațiile naturale legate de sexualitate pot crea o legătură emoțională puternică între părinte și copil, iar asta poate deschide și alt tip de încredere și de comunicare între voi.

---

---

Cine se opune cu înverșunare educației sexuale

Dacă nu știi deja, există un proiect de lege inițiat de fostul deputat PSD, Ninel Peia, care voia să-i bage la închisoare (între 3 luni și 2 ani) pe profesorii care fac educație sexuală în școli, fără acordul părinților. Legea asta a trecut de Senat și urmează să fie votată în Camera Deputaților.

Pe lângă parlamentarii care consideră că ar fi binevenită o astfel de lege, voci puternice din BOR se opun vehement educației sexuale, considerând că asta înseamnă să faci cursuri de kamasutra. Sunt oameni care, în 2018, confundă educația sexuală cu practica și desfrânarea sexuală.

Lucrurile nu stau deloc așa și am văzut asta din proprie experiență. Am vorbit cu copiii aceștia de 8-12 ani despre devotament, iubire, consimțământ, cum să reacționăm când cineva încearcă să ne invadeze spațiul intim, cum să reacționăm în cazul unui eventual abuz, care sunt schimbările prin care trece corpul la pubertate, cum să își respecte și să își protejeze corpul etc.

Toate informațiile au fost spuse într-un ton pozitiv, fără a-i speria sau a-i îngrijora și am încercat să înlătur temerile și rușinea pe care o simțeau vizavi de corpul și emoțiile lor.

În lipsa unor informații corecte, copiii își imaginează tot felul de lucruri legate de relații, pubertate, schimbări hormonale etc. Imaginația lor bogată distorsionează adesea realitatea și poate fi o sursă de angoasă pentru ei.

Nicio întrebare venită de la copii nu e greșită

Am încercat să demontez miturile descrise de ei și i-am asigurat că ceea ce li se întâmplă este firesc și natural precum respiratul și că urmează cea mai fericită perioada din viața lor, chiar dacă schimbarea ne poate speria uneori.

Am primit o avalanșă de întrebări și de răspunsuri foarte haioase:

„Pe copii îi aduce barza cu GPS-ul”;

„Organul genital feminin se numește rândunică”;

„Mie îmi place o fată și îmi bate inima tare când o văd, dar nu știu de ce, nu pot sa vorbesc în prezența ei”;

„E bine să ne spălăm pe corp să nu poluăm mediul”;

„Mie nu îmi place pubertatea pentru că o să apară firele albe de păr și va trebui să mă vopsesc. prefer să rămân așa, se poate?”;

„Când o mămică are gemeni, procesul e același?”;

„Ce mănâncă o mama pentru a-i crește un copil în stomac?” etc.

Curiozitatea sexuală este normală pentru dezvoltarea lor sănătoasă și începe între 3 și 5 ani. Ei își ating propriile corpuri pentru a se cunoaște și se întreabă „de unde vin copiii”? La vârsta asta e bine să dai răspunsuri simple, fără detalii despre contactul sexual.

Trebuie să te adaptezi vârstei copiilor

Vârsta potrivita pentru a le vorbi copiilor despre educație sexuală este atunci când pun ei întrebări. A le interzice să discute deschis înseamnă că-i obligi ca ei să-și caute singuri informații care pot fi din surse eronate.

Curiozitățile încep să difere odată cu vârsta. După opt ani este bine sa fie informați despre menstruație, transformari la nivel corporal, îngrijire/igiena personală, transformări sexuale, transformări emoționale etc.

Copiii au mult mai puține prejudecăți

La orele de educație sexuală încerc să nu le spun copiilor prea mult, prea devreme, înainte ca ei să fie interesați sau pregătiți să înțeleagă. De aceea lucrez foarte bine dacă mă adaptez la întrebările pe care ei le pun.

Cei de 12 ani m-au întrebat: „Există relații între un băiat și un alt băiat sau între o fată și altă fată?” Le-am explicat că ele există și dacă două persoane de același gen se iubesc, iar pe noi nu ne afectează cu nimic, e bine să le respectăm relația. Odată ce le-am răspuns la întrebare au sărit la alt subiect, fără nicio prejudecată, cu inocența intactă, doar un pic mai informați.

Există educatori și părinți în România care vor educație sexuală

La acest after-school există o directoare extraordinară care a asistat la ore și a avut câteva completări utile de făcut, tocmai fiindcă are relații strânse cu elevii. Cu astfel de persoane implicate, educația este pe mâini bune și astfel de școli sunt exemple că se poate și în România.

Este demonstrat că în țările în care se face educație sexuală în școli există cel mai mic număr de adolescente care rămân însărcinate. Noi suntem pe primul loc numărul de copii-fete care ajungă părinți sau care fac întreruperi de sarcină. Acești părinți care au vrut educație sexuală pentru copiii lor sunt deschizători de drumuri și îți demonstrează că atunci când adulții se unesc pentru binele copiilor, pot produce o schimbare și pot fi un exemplu pentru alți părinți.

https://www.facebook.com/viceromania/