Miercuri, Coreea de Nord a afirmat că a reuşit să testeze cu succes o bombă cu hidrogen. După cum se întâmplă cu majoritatea afirmaţiilor venite din partea guvernului nord-coreean, multă lume a fost de părere că laudele astea sunt exagerate.
La momentul exploziei, Institutul Geologic al Statelor Unite a detectat un cutremur de 5,1 grade pe scara Richter, lucru care susţine ipoteza unei explozii nucleare, dar una provocată mai degrabă de o bombă atomică, decât de una cu hidrogen, care este de câteva ori mai puternică. Phenianul a mai declarat că este capabil să micşoreze armele nucleare şi să le ataşeze pe rachete, ceea ce ar însemna că ar putea să le lanseze asupra inamicilor imperialişti din SUA. Evident, niciuna din afirmaţiile astea nu a fost verificată.
Videos by VICE
Cu toate astea, politicieni de peste tot din lume, inclusiv din China, cel mai puternic aliat al Coreei de Nord, au condamnat acţiunile regimului totalitarist. De exemplu, secretarul-general al Ministerului de Externe din Regatul Unit a declarat: „Dacă se confirmă că a avut loc, testul nuclear efectuat de Coreea de Nord reprezintă o violare a rezoluţiilor adoptate de Consiliul de Securitate al ONU. Condamn cu desăvârşire aceste demersuri.”
Am vorbit cu John Sweeney de la BBC Newsnight, care este şi autorul cărţii North Korea Undercover , despre ultimele declaraţii ale oficialilor nord-coreeni.
VICE: Pentru început, crezi că declarațiile oficialilor nord-coreeni legate de testele cu bomba cu hidrogen sunt adevărate?
John Sweeney: Da, pentru că americanii au înregistrat activitate seismică lângă zona unde ar fi avut loc testul. Nord-coreenii au devenit din ce în ce mai buni la producţia de bombe, iar chinezii i-au ajutat foarte mult pe partea economică. Se pare că regimul Kim Jong-un se foloseşte de banii ăia ca să dezvolte bomba atomică.
OK, să zicem că testul a fost un succes. Asta nu înseamnă că nord-coreenii sunt în stare să facă ceva cu bomba asta, nu?
Nu, treaba stă în felul următor: în prezent, e uşor să fabrici o bombă atomică sau o bombă cu hidrogen, dacă ai la dispoziţie câteva miliarde de dolari şi faci o prioritate din asta. Partea mai dificilă este să micşorezi bomba şi să o înstalezi pe o rachetă.
Crezi că nord-coreenii sunt capabili de aşa ceva?
Experţii sunt de părere că regimul nord-coreean nu a avansat cu cercetarea îndeajuns de mult încât să micşoreze bomba şi să o amplaseze pe o rachetă. Pe lângă asta, au mai avut şi teste eşuate cu rachete. Cea mai bună rachetă a lor abia a reuşit să treacă pe deasupra Japoniei şi s-a prăbuşit în Oceanul Pacific. Niciuna din rachetele lor nu s-a apropiat prea mult de Statele Unite. Există un grafic cu o rachetă nord-coreeană care loveşte Washington DC, dar e doar o glumă şi o să rămână o glumă.
Deci lumea rămâne un loc înfricoşător, dar nu chiar atât de înfricoşător.
Oficialii nord-coreeni exagerează excesiv de mult capacităţile rachetelor lor. Fac nişte declaraţii bombastice. Au, într-adevăr, o rachetă care poate zbura între 800 şi 1200 de kilometri. dar în niciun caz zeci de mii de kilometri, cât ar fi nevoie ca să ajungă în SUA.
Pai, dacă exagerează de fiecare dată, de ce ar trebui să îi luăm în serios de data asta?
Ar trebui să îi luăm în serios doar pe jumătate, pentru că poţi, de exemplu, să iei bomba aia şi să o montezi pe un vas şi să navighezi până într-un port şi să o detonezi acolo. Sigur, asta ar echivala cu o sinucidere pentru Coreea de Nord, iar eu nu cred că Kim Jong-un vrea să se sinucidă.
În cazul ăsta, de ce face atât tamtam în legătură cu asta?
Eu cred că regimul nord-coreean se foloseşte de programul său nuclear şi de declaraţiile astea ca să creeze o perdea de fum, ca să ascundă abuzurile asupra drepturilor omului. Cu cât ne preocupă mai mult ameninţarea nucleară a Coreei de Nord, cu atât ne gândim mai puţin la suferinţa oamenilor de rând de acolo. Trebuie să ne concentrăm mai puţin pe încordările astea de muşchi.
Ai folosit expresia „încordare de muşchi”, deci presupun că nu prea ar trebui să ne îngrijorăm pentru moment.
Ar trebui să fim îngrijoraţi pentru că un maniac are degetul pe butonul roşu.
Are sens. Cum rămâne cu puţinii aliaţi internaţionali pe care îi mai are Coreea de Nord? Ei cum se raportează la toată treaba asta?
În prezent, Coreea de Nord nu mai are decât un singur partener, China. Iar chinezii trebuie să fie foarte foarte atenţi la ce se întâmplă acolo. Pentru moment, Japonia nu deţine armament nuclear, dar dacă Coreea de Nord continuă să facă ameninţări, Japonia s-ar putea să înceapă şi ea un program nuclear, caz în care China va intra în stare de alertă. Există pericolul ca, în situaţia asta confuză, să asistăm la un scenariu asemănător cu cel din august 1914. Lucrurile nu stau deloc bine între China, Japonia şi alte state din Asia de sud-est.
Deci, în cel mai prost scenariu, declaraţiile Coreei de Nord, ar putea, să ducă la o inflamare pe toate fronturile?
Pericolul este că agitaţia cauzată de Coreea de Nord poate destabiliza întreaga regiune. S-ar putea, cum am spus, să forţeze Japonia să devină o putere nucleară. Nu e ceva de care să ne fie teamă, dar e un stres în plus. Coreea de Nord este unul dintre cele mai sinistre locuri de pe Pământ.
Din punctul de vedere al vieţii de zi cu zi?
Da. Compară Coreea de Nord cu părţile din Siria şi Irak care se află sub controlul ISIS în prezent. În 2003, după căderea lui Saddam, toată populaţia Irakului avea acces la antenele de satelit şi putea să urmărească presa internaţională. Până şi oamenii care trăiesc în Statul Islamic au o idee mai clară despre cum ar trebui să arate o democraţie. Nimeni din Coreea de Nord nu are habar despre ce credem noi despre regimul lor. Trăiesc în beznă. De asta sunt de părere că BBC ar trebui să îşi facă un post de radio care să trasmită în Coreea de Nord. Din câte am înţeles, se ocupă de asta în prezent.
Din experienţa ta în Coreea de Nord, cât de reală ţi se pare ameninţarea? Dacă ar dispune de tehnologiile necesare, chiar crezi că ar porni un război nuclear?
Când am fost acolo din partea BBC, retorica oficială era foarte furioasă. Guvernul nord-coreean ameninţa Statele Unite cu războiul nuclear. Dar erau nişte discrepanţe extraordinare între ce spuneau şi cum se comportau, în fapt. Am făcut selfie-uri cu colonelul aflat la conducerea efectivelor de lângă Zona Demilitarizată. Am inclus-o în cartea mea. În aceeaşi seară, însoţitorul nostru a cântat „My Way” de Frank Sinatra în timpul unei sesiuni de karaoke. Dacă eşti cu adevărat în război, nu faci de astea.
Traducere: Mihai Niță
Urmărește VICE pe Facebook .
Citește mai multe despre Coreea de Nord:
Ghidul VICE pentru Coreea de Nord
Coreea de Nord e gata să meargă la război împotriva Americii
Fotografii cu viața de zi cu zi din Coreea de Nord
Liderul Coreei de Nord vrea ca țara lui să aibă propriul fus orar