Economie · Bani

America e locul perfect pentru evaziune fiscală

Săptămâna trecută, New York Times a publicat cea mai stufoasă investigație despre istoria financiară a lui Trump. Nu doar că a spulberat mitul cum că președintele ar fi împrumutat un singur milion de dolari de la tatăl lui, Fred, pe care i l-ar fi dat înapoi cu dobândă, ci a arătat cum tatăl și fiul au trișat sistematic plata taxelor.

Deși Times a publicat un articol imens, iată versiunea condensată, în cazul în care ești genul de persoană TL;DR: Trump era deja milionar la vârsta de opt ani, parțial pentru că taică-său i-a transferat bani în cont sau l-a făcut proprietar pe diverse clădiri. Familia lui a folosit un fond de trusturi fals și o companie falsă numită All Country Building Supply & Maintenance ca să transfere peste un miliard de dolari în conturile copiilor. (Trumpii au tendința să scadă sau să crească valoarea proprietăților în funcție de nevoile lor, totul cu scopul să plătească taxe cât mai mici la stat.)

Videos by VICE

Povestea despre elitele care joacă după propriile reguli e una veche, care a ieșit la lumină cel mai mult în 2016, când a fost făcut public cazul Panama Papers. Aceste documente ne-au arătat cum bogații lumii își îndeasă averile în companii de fațadă create de o firmă de avocatură ajunsă faimoasă, Mossack Fonseca, și îi lasă pe restul de 99% de amărâți să plătească niște taxe enorme. În anul următor, a urmat cazul Paradise Papers, care a implicat peste 120 de politicieni din întreaga lume, toți dornici să evite plata taxelor.

Dar articolul din Times și documentele pe care s-a bazat sugerează că cea mai bună metodă de a evita plata taxelor nu sunt conturile offshore, ci evaziunea fiscală domestică printr-o serie de strategii, cu speranța că nu te va prinde guvernul. Conversațiile cu avocații și experții sugerează că aceste conturi offshore sunt o problemă imensă de care guvernele ar trebui să se ocupe intens; și să nu uităm că numele lui Trump era presărat peste tot în Panama Papers. Dar și evaziunea fiscală directă, care nu implică destinații tropicale, afectează incredibil sistemul de taxe.

„E nevoie de mai multe cercetări ca să putem stabili care dintre probleme e mai mare, dar, dacă vorbim despre numărul de persoane implicate, există mai mulți evazioniști fiscali chiar sub nasul americanilor decât în insule tropicale”, mi-a zis Bridget Crawford, expertă în taxe la Universitatea de Drept Pace.

Crawford, care se descrie ca „avocat liberal de stânga tipic” și care consiliază familii bogate de 25 de ani – deși urăște s-o recunoască – a zis că lucrurile expuse de investigația Times sunt la ordinea zilei pentru elitele țării.

„De exemplu, noțiunea de a face parteneriat cu propriii copii e răspândită printre familiile bogate. Toți transferă averile în conturile copiilor, așa fac ei afacerile imobiliare”, a zis ea.

Mai șocant a fost că și-au dăruit proprietăți sistematic și că au inventat compania All County, probabil cea mai zguduitoare revelație din investigație. Crawford a sugerat că Trumpii au scăpat basma curată din toate astea pentru că serviciul american de taxe nu are echipamentul necesar ca să prindă fiecare infractor. Bogații știu și profită de asta.

„Bogații spun că joacă la loteria taxelor când fac astfel de lucruri”, a zis ea.

Și probabil că n-o să se schimbe nimic prea curând. După creșterea popularității partidului conservator, serviciile de taxe vor deveni o entitate și mai politizată, mai ales că republicanii precum Ted Cruz cer abolirea lor. Iar în luna februarie, Trump l-a numit director al agenției pe avocatul Charles Rettig – o mișcare despre care DCReport a zis că e „ca și cum l-ai pune pe El Chapo director la serviciile anti-drog”, pentru că tipul a apărat în tribunale o grămadă de bogați care au făcut fix ca familia Trump.

Dar cum se compară profiturile elitelor care au evitat taxele prin conturi offshore cu cele ale familiei Trump dezvăluite în investigația Times? Conform Fiscului american, între 2008 și 2010, bugetul american a avut o gaură de 265 de miliarde de dolari din cauza evaziunilor fiscale. Iar cantitatea totală de averi ascunse – legal sau prin alte modalități – atât de indivizi, cât și de afaceri offshore, e estimată la trilioane de dolari în lumea întreagă.

„Practic, America e un paradis fiscal pentru mulți bogați”, mi-a zis Alex Cobham, directorul Tax Justice Network. „America folosește cele mai puține instituții financiare elvețiene, de exemplu, pentru că e ușor să-ți ascunzi banii în diverse state americane. Și, în timp ce instituțiile financiare elvețiene trebuie să raporteze informații către Fiscul american, o companie anonimă din Delaware sau Wyoming poate rezolva problema simplu pentru un cetățean american, fără să iasă din țară niciun ban.”

Între timp, Donald Trump e exemplul perfect pentru ce studiază Brooke Harrington de zece ani. Profesorul de la Școala de Business din Copenhaga și autorul cărții Capital without Borders: Welath Management and the One Percent mi-a zis că termenul de „offshore” nu a apărut în investigația Times doar pentru e mai greu să faci astfel de scheme de când firmele care controlează capitalul au făcut mai dificil transferul unor cantități mari de bani. Pe vremea lui Fred Trump, în anii 60-70, oamenii nu aveau voie să meargă în vacanțe în străinătate cu sume mari de bani la ei.

Tot în perioada aceea, dosarele erau din hârtie și nu era totul computerizat, deci era mai dificil pentru autorități să detecteze tipare care să trezească suspiciuni de fraudă. Dar în zilele noastre controalele sunt mai superficiale. Deși America a reușit să oblige banca elvețiană UBS, acum câțiva ani, să dezvăluie cazuri de fraudă comise de clienți americani, nu se poate baza ca alte bănci din străinătate să monitorizeze eficient activitățile ilegale ale clienților lor.

Totuși, Harrington a insistat că e o dihotomie falsă când încerci să separi evaziunile fiscale domestice de cele internaționale. Cele două se întrepătrund, a argumentat ea. Și Trump, și Putin, fac aceleași scheme pentru a-și ascunde averea.

„Singurul lucru pe care l-a învățat vreodată Trump de la taică-său și la care se pricepe e să fraudeze. Că business e clar că n-a învățat. Într-o zi, cineva va scrie o carte despre imensitatea fraudelor internaționale comise de Trump și o să ne cadă falca tuturor. Nici măcar n-am ajuns la vârful aisbergului”, a zis Harrington.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

https://www.facebook.com/viceromania/