Îmi ia cel puțin o oră să postez un story pe Instagram când ies în oraș. Iau în considerare toate detaliile, inclusiv cine ar putea să-l vadă. Oare ar trebui să postez ce am mâncat la cină? Selfie-ul ăsta e cool sau e penal? Mă obosesc toate întrebările astea, dar csf, creierul meu de milenial s-a obișnuit să-mi curatorieze toată viața, ca în revistele pe care le citeam în copilărie. Asta face toată lumea pe Instagram oricum. Toți ne controlăm imaginea pe cât putem. Dar mi-am dat seama că îmi e dor de vremurile când exista Hi5 și mă logam o oră pe zi ca să postez tot felul de fotografii penale, după care mă întorceam la realitate. Pe atunci, intram pe internet ca să-mi împărtășesc viața cu alții, nu ca s-o trăiesc acolo.
Așa că mi-am instalat BeReal.
Videos by VICE
BeReal, aplicația franțuzească de social media creată de fostul angajat GoPro Alexis Barreyat, a fost lansată în 2020, dar a devenit populară printre prietenii mei abia în ultima lună. În iulie, a fost instalată de cel puțin douăzeci de milioane de ori. În prezent, e cea mai populară aplicație gratuită de pe iPhone și AppStore și e iubită mai ales de Gen Z. E efectiv o aplicație anti-instagram: Toți utilizatorii (sau cel puțin cei aflați în același fus orar) primesc simultan o notificare prin care aplicația le cere să posteze o fotografie într-un moment oarecare al zilei. Au doar două minute să facă fotografia, deci nu au timp să o supraanalizeze. Surprinde imagini cu camera din față și cea din spate a telefonului, fără opțiuni de filtre. De obicei ies selfie-uri dubioase sau peisaje înclinate care dispar în ziua următoare. Aplicația îți promite că „n-o să te facă să pierzi timpul” și „n-o să te facă faimos”.
Unii spun că e plictisitoare. Și da, chiar este. De când am descărcat aplicația, săptămâna trecută, niciodată nu am stat să planific următoarea postare. Ba chiar uit că am aplicația până când primesc notificarea „It’s Time to BeReal”.
Nimeni nu-mi poate vedea fotografiile din trecut pentru că nu ai nimic pe profil, ai doar amintiri care sunt disponibile doar pentru tine. Deocamdată am la amintiri o postare cu camera mea și un sfert din față. O altă fotografie veche e cu ecranul laptopului pe care aveam un articol despre un sandviș, suprapus pe un selfie cu mine în tricoul în care am dormit cu o noapte înainte.
Am făcut fotografiile astea în cele 2 minute pe care le-am avut la dispoziție și nici nu m-am obosit să le dau descrieri. Am verificat totuși bine imaginile, înainte să postez, pentru că am citit că unii au dat de bucluc la job din cauză că au postat informații prea confidențiale din greșeală.
În timp ce scriam articolul ăsta, pe la ora 5 după-amiaza, am primit notificare de la aplicație să încarc fotografia zilei. Mi-am binecuvântat prietenii cu o nouă fotografie cu tastatura. Pozele pe care le văd la prietenii mei sunt foarte banale – podeaua unei săli de forță, un automat de cafea, un pat. Practic, ai ocazia să vezi cum își petrec oamenii ziua pe bune și care e vibe-ul fiecăruia.
Mi-a luat treizeci de secunde ca să văd postările prietenilor mei ieri. Și ori de câte ori am dat refresh, n-a mai apărut nimic altceva. Pagina pare abandonată. Iar acesta e cel mai mare avantaj al aplicației, sincer. Scroll-ul cu limite de pe BeReal e ca o detoxifiere mentală pentru creierul meu de milenial.
M-am învățat să intru pe aplicație doar o dată pe zi, ca să văd ce fac prietenii mei, și nu odată la fiecare 15 minute ca să văd ce s-a mai întâmplat nou. În plus, a fost foarte relaxant pentru sănătatea mea mintală să nu mai gândesc până la ultimul detaliu fiecare postare.
Nu cred, totuși, că o să scap de porcăriile pe care mi le-a băgat în cap Instagram de-a lungul timpului. Încă am aplicația și îmi place, nu zic nu. Iar cinica din mine crede că și BeReal o să devină mai puțin autentic cât de curând. În scurt timp, vor apărea reguli nescrise pentru ce e acceptabil de postat și ce nu și totul o să se schimbe dacă își fac cont pe aplicație și vedetele. Dar deocamdată, îmi place maxim plictiseala de acolo.