La începutul lunii, ministerul japonez al apărării a produs un desen animat de 20 de minute ca parte dintr-o campanie de relaţii publice care să explice publicului larg cum funţionează armata ţării. Deşi pare ciudat, e logic, dacă te gândeşti că armata japoneză este într-o situaţie unică în lume: ţara nu are voie să aibă armată.
În loc de armată, Japonia are Forţele de Autoapărare Japoneze (JSDF). Practic, deşi au toate utilităţile unei armate reale, inclusiv o forţă aeriană puternică şi forţe navale respectabile, JSDF au o interdicţie constituţională să acţioneze în teritorii străine şi este considerată o unitate de poliţie, chit că are pregătire militară.
Videos by VICE
Articolul 9 din constituţia japoneză, care a fost alcătuită de americani după al doilea Război Mondial, spune clar că poporul va renunţa la război şi la folosirea forţelor militare, chiar şi la ameninţările cu forţa, „pentru totdeauna”. Dar, în 1950, la doar trei ani de la ratificarea Constituţiei, s-au retras forţele americane din Japonia ca să lupte în Războiul din Coreea şi au lăsat arhipelagul nipon fără mijloace de apărare de invazie, aşa c-au format la repezeală o Poliţie Naţională din rezervişti, cu ajutorul echipamentului lăsat în urmă de americani. Până în 1954, rezerviştii au evoluat în JSDF.
Deşi articolul 9 interzice forţele militare, toate ţările au acceptat că Japonia are dreptul să-şi apere teritoriile, dar nu fără controverse. Cum însăşi existenţa JSDF este considerată neconstituţională de unele partide japoneze, liderilor care susţin organizaţia le-a fost imposibil să obţină cele două treimi din majoritatea parlamentară de care au nevoie ca să schimbe constituţia şi să elimine limitările impuse forţelor de apărare.
Acesta a fost obiectivul Partidului Liberal Democrat condus de premierul Shinzo Abe. În iulie, statul a reinterpretat acel articol ca să ofere „apărare colectivă” şi să le permită forţelor sale să ajute statele aliate care sunt atacate, în situaţii care ar putea pune în pericol bunăstarea Japoniei. Criticii din opoziţie spun că această interpretare este nedemocratică. Drept răspuns la aceste presiuni, Abe a jurat că nu va folosi cuvântul „militar” când vorbeşte de forţele de apărare nipone.
În timp ce forţele interne din Japonia încearcă să amâne expansiunea JDSF, nivelul de securitate regională devine din ce în ce mai grav. Forţele armate chineze sunt într-o continuă expansiune şi au din ce în ce mai mult pretenţii teritoriale în Marea Chinei de Sud, în timp ce guvernul haotic din Coreea de Nord se chinuie să demareze un program nuclear. Cum pot japonezii să justifice creşterea armatei lor ca să se confrunte cu aceste ameninţări?
Una din abordări a fost să transforme imaginea JSDF în ceva drăgălaş. Pe bune.
Şi aşa ajungem la desenul ăsta scos de Ministerul Apărării nipon. Vedeta animaţiei este o pasăre numită Bo-Emon care explică scopul JSDF în faţa a trei copii ale căror tată este pilot de avion F-15 pentru Forţele Aeriene de Autoapărare. Pasărea le explică copiilor că JSDF are obiectivul să alunge agresorii şi să garanteze stabilitatea globală, nu să invadeze alte ţări. Desenul se termină cu o scenă în care tatăl copiilor zboară cu F-15 înspre două aparate de zbor nemarcate care seamănă cu avioanele Su-35, nişte interceptoare ruseşti avansate pe care vor să le cumpere chinezii.
În prezent, JSDF se foloseşte de aceste desene ca să înglobeze stilul moe, un tip de artă în care (de obicei) apar personaje feminine drăgălaşe, care prinde mult în lumea animaţiei şi a benzilor desenate japoneze. JSDF s-a folosit de curentul moe şi-n 2011, când al Patrulea Regiment de Elicoptere Antitanc a pictat unul din elicopeterele lor de asalt AH-1S Cobra cu imaginea unei fetiţe numită Aoi-chan. După un an, Aoi-chan avea trei surori, fiecare cu elicopterul ei de asalt. Surorile au avut atât de mult succes pe plan local, încât femeile care fac parte din echipa de piloţi a regimentului s-au îmbrăcat ca ele la festivalurile aviatice şi la alte evenimente de PR.
Surorile au fost retrase în 2013. Se pare că cineva de la conducere a decis c-a mers prea departe situaţia şi le-a eliminat. Oricum, ideea a prins în cadrul JSDF, mai ales între cei care se ocupă de recrutări. De exemplu, Sediul Cooperativ Regional JSDF din Tokushima a scos un poster de recrutare moe în fiecare an din 2010 încoace. Centrul Provincial de Recrutare din Okayama a anunţat o creştere de 20 la sută a numărului de voluntari din 2013, de când au scos cele trei mascute drăgălaşe. Alte centre regionale din jurul Japoniei le-au urmat exemplul.

Imagine via JSDF
Media reflectă cum o societate se percepe pe sine şi cum îşi percepe armata. Filmul The Green Berets al lui John Wayne ne oferă o imagine a ce credeau americanii c-o să facă în războiul din Vietnam. Dar filme precum Platoon şi Full Metal Jacket ne oferă imaginea a ce-au pătimit când au ajuns acolo.
În Japonia, filmul Godzilla din 1954 este considerat o metaforă pentru ororile prin care a trecut ţara sub atacurile cu bombă atomică de la finele celui de-al doilea Război Mondial. Este grăitor faptul că-n Godzilla armata este inutilă şi nu face decât să întărâte monstrul, care devine şi mai distrugător. În schimb, lumea este salvată de un savant şi de un copil mic. În 1970, mesajul a evoluat şi a devenit mai complex. Seria clasică de anime Space Battleship Yamato era despre o navă spaţială aflată într-o misiune disperată să salveze planeta de o rasă de extratereştrii blonzi, care se foloseau de bombe nucleare ca să înfrângă Pământul. Situaţia sinistră a lumii era simbolică pentru starea Japoniei la finele celui de-al doilea Război Mondial.
În ultima vreme, toate anime-urile în care apare armata japoniei au căpătat o tentă moe. JSDF apar în anime şi manga de la începuturele genului, dar dihotomia între „drăgălaş” şi „militar” este specifică japonezilor. În jurul lumii armata este prezentată ca un lucru cool, sexi şi periculos, dar japonezii merg pe altă abordare. Detaliile variază de la un serial la altul, dar trendurile sunt uşor de depistat. Fie că vorbim de fetiţe magice în fuste mini, cu motoare de avion legate de picioare, care se luptă cu extratereştri, precum în anime-ul Strike Witches din 2010 sau de adolescente care se plimbă cu tancuri de distracţie în serialul din 2012, Girl und Panzer, tema este aceiaşi. Tehnologia militară nu este ameninţătoare, este distractivă şi drăgălaşă!
În 2015, seria Kantai Collection aduce drăgălăşenia şi războiul împreună într-un mod impresionant de revizionist. Animeul, numit şi KanColle, arată „fetiţe-navă” care sunt reîncarnări ale navelor japoneze scufundate în al doilea Război Mondial. Doar că de data asta câştigă Marina Imperială Japoneză. Serialul se termină (SPOILER) cu protagonistele care câştigă Bătălia din Midway, lupta navală decisivă care a schimbat cursul războiului din Pacific în favoarea americanilor.
Abe a mai fost criticat, pentru că încearcă să reabiliteze eşecurile Japoniei din război şi să mărească puterea forţelor JSDF. Dar rădăcinile pacifismului japonez provin din lecţiile dure primite-n al doilea Război Mondial, aşa că lui Abe nu i-a fost uşor. Dar interesul ăsta în creştere penbtru militarism este un indicator puternic că regulile se schimbă.
În prezent, au loc discuţii ca să uşureze limitările impuse activităţii JSDF. Dacă Abe va fi în stare să capitalizeze asupra modului în care poporul nipon vede armata ca pe ceva drăguţ şi neameninţător, ar putea să ducă armata Japoniei departe de imaginea de agresor pe care au avut-o în trecut, spre una de apărători drăgălaşi ai păcii.
Urmăreşte-l pe Jonathan Gad pe Twitter: @jng2058
Foto via Flickr
Traducere: Mihai Popescu
Citeşte mai multe despre anime:
Convenţia Anime North este o utopie a tocilarilor
Pharell o dă pe anime în videoclipul pentru Jellyfish Eyes al lui Takashi Murakami
Chelneriţele anime nu mai vor să fie considerate curve
More
From VICE
-
Credit: Spotify -
Rich Fury/VF20/Getty Images for Vanity Fair -
Screenshot: Nintendo -
(Photo by Leonard Ortiz/MediaNews Group/Orange County Register via Getty Images)