Quantcast
Arta contemporană devine mai dubioasă pe zi ce trece

Clăteşte-ţi ochii cu galeria asta plină de capete de peşti, sculpturi de cocalari supraponderali şi cranii aurii corcite cu unicorni.

Corespondenta noastră româncă din Italia, Kristinn Kis, a mers săptămâna asta la târgul de artă din Bologna unde a fotografiat nişte expoziţii de artă contemporană, atât de dubioase încât n-am putut să nu facem mişto de ele.

După articolul ăsta nu voi mai scrie niciodată despre bâlciuri de artă contemporană. Sunt adevărate maratoane pentru care-ţi trebuie super condiţie fizică şi psihică. Am înghiţit în sec de când am ajuns şi-am văzut că trebuie să parcurg patru pavilioane legate între ele printr-un coridor nesfârşit cu expoziţiile plasate după cum voia fiecare artist. Am luat cu voie bună la rând fiecare stand şi am discutat cu fiecare artist în timp ce făceam poze. Din păcate cu toţii simţeau nevoia să mă încarce cu albume şi reclame, aşa că atunci când am ajuns la standul numărul 32, deja aveam 15 cataloage şi 202 pliante. Evident, abia mai puteam merge.

Calitatea artei o lua în jos cu fiecare stand, aşa c-am luat o pauză lângă un tablou imens stil deviantart, până am observat o cruce plină de machete de avioane, care mi s-a părut bestială. Era expusă de galeria Poggiali e forconi, care are filială și la mine-n oraș, așa că m-am întrebat cine naiba m-a pus să dau bani pe benzină ca să fiu frapată de-un obiect pe care îl găseam la doi paşi de casă?

Ultimul pavilion era dedicat generaţiei tinere, dar eu mă simţeam ca-n Războiul stelelor, fără stele. M-am întânit cu nişte tipe de la siteul de artă thepoolnewyorkcity. Expuneau un artist a cărui artă consta în vaze de flori şi borcane ca la Ikea, înghesuite una în alta pe raft. Tipul se dădea mare de parcă el ar fi pus coada la prună.

Povestea se termină cu o instalaţie impozantă cu litere din plexiglas umplute pe jumătate cu petrol, pentru a forma fraza care îmi pulsa în minte de când pusesem piciorul în Bologna: FUCK YOU!

Peştele de la cap se împute, dar capu’ la peşte e artă.

Aici artistul a încercat să apeleze la pedofilul, zoolofilul şi scatofilul din fiecare dintre noi.

Un fel de Cuba Libre sexual, pentru cine-i tare-n buturugă.

Ai luat vreodată pastile, cu alcool etilic şi cu zeamă de canal? Dacă nu, cam aşa ar fi tripul tău.

Asta e pentru toţi cei care mâncau cerneală şi pastă corectoare şi visau să aibă o piatră ca animal de casă.

Un fel de paralelă între românul şi olandezul stereotipic. Ghiciţi care-i care.

Cumpăram jucării de genul ăsta din Piaţa Crângaşi înainte s-o închidă în termopane.

Un tip cu gluga îi mănâncă faţa uneia, pentru că ea l-a decapitat pe fra-su şi i-a cusut o minge de fotbal pe gât. Ce nu-i de înţeles?

În cămine sunt de trei ori mai mari.

Un fel de origami cu chiloţei.

Inimi de porc putrezite. Poţi să vezi acelaşi lucru gratis în hala Matache, în postul Paştelui.

Şirul lui Fibonacci într-un triungi. Wow ce original, tipa probabil are Codul lui Da Vinci în ediţia de lux.

Un craniu cu corn. Un unicraniu sau un cranicorn.

Pentru amicul vostru ipohondru care şi-ar lamina şi mâncarea dacă ar putea digera plastic.

Bufniţe pătate, pe un fundal de pete. Genial.

Asta probabil era buda de serviciu, care avea gloryhole.

Biciul cu leduri îţi luminează spatele ca nasul lui Rudolph.

Nu-i frumos să tragi cu ochiul. Nici să faci artă din asta.

Oglindă, oglinjoară, ce am tras eu pe nară?

Ăsta probabil a uitat că se înscrisese la expoziţie şi a încropit ceva transgresiv cu obiecte de prin casă.