Au trecut 100 de zile de la căderea lui Mahammed Morsi

Parcă abia ieri armata egipteană a decis să scape de președintele Morsi și să omoare mai mult de 1000 de susținători de-ai săi în același timp, când de fapt vinerea trecută s-au împlinit 100 de zile de la a doua revoluție a țării. Au murit și au fost arestați mai mulți oameni decât în timpul lui Mubarak, după revoluția din 2011. Totuși foarte mulţi încă susţin forțele armate și conducătorul lor (și conducătorul țării de facto), Generalul Abdul.

Din fericire nu au fost uciși atât de mulți oameni în timpul weekend-ului aniversar. Alianța Islamică împotriva Puciului, care cere reinstaurarea lui Morsi, plănuise niște demonstrații la o scară mare în Piața Tahrir, dar după spusele purtătorilor lor de cuvânt, le-a anulat pentru a evita vărsărea de sânge. Pare o mișcare înțeleaptă din partea alianței, dacă ai în vedere că, pe șase octombrie, forțele de securitate le-au împușcat zeci de camarazi, după ce protestatarii islamici au atacat serbarea dedicată celei de-a 40-a aniversări a Războiului dintre arabi și israelieni din 1973.

Nu sunt convins că această abstinență de la violență va dura. Într-o declarație de presă Alianța își rezervă dreptul să „protesteze în toate piețele, inclusiv în Tahrir”, în timp ce un purtător de cuvânt mi-a spus că morțile recente „au avut scopul de a ne stimula să mergem mai departe spre eliberarea țării de sub dictatura militară”.

Acest sentiment îl au și alți susținători ai lui Morsi și ai Frăției Musulmane, care sunt pregătiți să moară pentru cauza lui. „Guvernul crede că dacă ucide și arestează protestatarii, noi vom tăcea și vom sta acasă”, spune Ibrahim Ahmed, un tânăr de 19 ani, student la Universitatea Americană din Cairo, care s-a implicat în aceasta mișcare după căderea lui Morsi. „Dar lucrurile s-au schimbat. Opresiunea nu face decât să lase loc la mai multe proteste și furie; atâta timp cât opresiunea crește, protestele nu vor înceta niciodată”.

Când vine vorba de cei care sprijină Guvernul, numărul morților le-a accentuat ideea că susținătorii lui Morsi sunt niște teroriști trădători. Mulți vor ca mișcarea anti-coup să fie eradicată, la fel de mult cum gruprea vrea să continue protestele. Ashraf Mohamed Naguib, care a studiat în Statele Unite, este CEO-ul Global Trade Matter. El descrie Frăția Musulmană ca o „organizație fascist-teroristă” și spune că susține orice acțiune care ar determina oprirea activității sale: „Sprijinim armata, la fel cum sprijinim poliția, să se folosească nu doar de forță brută, ci de un asalt ca la Waco, adică forță brută în stil texan împotriva oricărui terorist care încearcă să cucerească țara asta”.

Pentru a păstra modelul extrem de naționalist de guvernare, Guvernul susținut de armată îi consideră pe opozanți anti-egipteni. Chiar înainte de sărbătorirea Yom Kippur-ului, autoritățile au amenințat că orice protestatari care vor întrerupe festivitățile vor fi tratați ca și spioni străini. În acest sens, în timpul sărbătorii din Tahrir de weekend-ul trecut, mulți au refuzat să îi considere pe membrii Alianței împotriva Puciului, compatrioți. „95% dintre egipteni vor fi în piețe, susținând armata”, spune unul dintre participanți.

Nu că s-ar fi întrerupt în vreun fel sentimentul de petrecere din piață. Avionele și-au făcut traseul obișnuit în aplauzele mulțimii, a fost muzică live și oamenii au cumpărat postere și șnururi cu poza lui Sisi, precum și măști cu fața lui; totul s-a desfășurat sub stricta urmărire a poliției și armatei.

La câțiva kilometri distanță, protestatarii care mărșăluiaiu sub steagul Alianței împotriva Puciului, au fost așteptați pe rutele spre Tahrir, de polițiști și soldați care aruncau cu gaze lacrimogene și trăgeau în ei. Cel puțin 51 au murit. În piață, se trăgea cu artificii și se cântau cântece patriotice în timp ce fum negru se ridica din centrul Cairoului și o mulțime de ambulanțe mergeau după răniți.

Ca parte a spiritului xenofob al autorităților, presa internațională este considerată adesea de partea Frăției Musulmane. Puțini au încredere în ea. „Indiferent dacă a fost BBC sau CNN sau orice altă sursă media străină, [reportajele de după căderea lui Morsi] ne-au arătat eșecul, lipsa de profesionalism și de etică jurnalistică, spunând povești care erau ficțiune în trei sferturi din dăți”, spune Naguib. Dar lucrurile sunt infinit mai rele pentru membrii din mass-media locală care sunt acuzați de reportaje părtinitoare. În ultimele trei luni, cinci jurnaliști au murit, mulți au fost răniți și numărătoare a fost întreruptă.

Armata a jurat să-și continue drumul spre democrație, un plan care până acum a reușit să suspende Constituția și să îl numească președinte interimar pe liderul Curții Constituționale, Adly Mansour. Prim-Ministrul interimar, Hazem al-Beblawi, a spus că toți cei care vor susține acest traseu vor fi incluși în procesul politic, însă, în afară de Partidul Salafist Nour, puțini sunt incluși. Până acum, Guvernul și-a impus ca și țel, susținerea alegerilor prezidențiale în 2014, cu toate că Statele Unite a solicitat recent un progres mai rapid.

În consecință, dorința ca Sisi să preua conducerea crește. Văzut de mulți ca un erou care a salvat țara de la teroriști periculoși, portretul Ministrului Apărării este acum vizibil sub formă de poster, pe panouri și chiar și pe torturi, în tot Egiptul. Sisi declarase înainte că nu vrea să candideze, dar acum dă răspunsuri obscure la această întrebare în interviurile recente din presa locală.

Conform observatorilor, viitorul Egiptului pare să fie unul întunecat: „Ultimele trei luni sunt o mișcare care se îndreaptă spre ceva care seamănă din ce în ce mai mult cu o dictatură”, spune Maha Azzam, o asociată a programului condus de Royal Institute of International Affairs’ Middle East and North Africa. „Am văzut din ce în ce mai multe interdicții, a oricărui tip de protest politic, a Frăției Musulmane, a dreptului la libera asociere, a mass mediei libere și a participării la viața politică la un nivel cât se poate de elementar”.

Ciocnirile dintre protestatarii pro-Morsi și poliție din 6 octombrie. Foto: Mosa’ab Elshamy

Ea adaugă că mulți dintre opozanții Guvernului, incapabili să răspundă pe cale politică, își vor pierde speranța în protestul pașnic și vor recurge la forță. Ahmed împărtășește aceleași temeri. “Nu sunt optimist în ceea ce privește viitorul Egiptului”, spune el. “Noi [mișcarea anti-coup] devenim din ce în ce mai divizați și protestatarii vor deveni din ce în ce mai violenți având în vedere că unica soluție rămasă este muniția vie”.

În alte părți, susținătorii lui Morsi au început să îi atace pe creștinii copți. O revoltă uriașă se dezvoltă deja în regiunea Sinai. Unde militanți jihadiști au ucis peste 100 de membrii ai securității într-o serie de atacuri. Răspunsul armatei a fost unul brutal.

Aceleași grupuri țintesc deja spre Cairo de asemenea; militanții islamici și-au asumat responsabilitatea pentru tentativa de asasinat din septembrie a Ministrului de Interne, Mohamed Ibrahim, precum și pentru un atac RPG recent asupra unui centru de comunicare prin satelir din suburbia Maadi. Azzam crede că lucrurile se vor agrava: „O să fie grupuri care se vor obliga să confrunte armata prin forță. Dacă au această abilitate [să lovească în Cairo și în alte părți], o vor face. Lucrurile se vor înrăutăți.”

Având în vedere modul în care decurg lucrurile, chiar și cei mai apolitici dintre egipteni vor avea de suferit. Fără un Guvern stabil și fără garanția securității, economia va continua să se deterioreze. Inflația a transformat deja prețul mâncării într-unul usturător și lira egipteană continuă să scadă în comparație cu dolarul. Banii care vin din statele din Golf permit Guvernului să evite o criză imediată, dar lucrurile sunt departe de Egiptul cu o dezvoltare durabilă, care se dorea după căderea lui Mubarak.

Revoluția din 2011 a cerut pâine, libertate și justiție socială. Dacă armata eșuează să satisfacă cel puțin prima cerință, este posibil să își piardă susținătorii și să trebuiască să își reconsidere poziția. Momentan, susținerea sa rămâne una solidă, în timp ce opozanții săi sunt din ce în ce mai determinați să recurgă la violență. Egiptul este mai împărțit decât a fost vreodată.

Traducere: Bianca Stanea

Citește și:
Jurnaliștii din Cairo sunt hărțuiți de spioni și bătăuși
Faceți cunoștință cu primul și singurul ghid turistic gay din Orientul Mijlociu arab
Egipt după Morsi cu Gigi Ibrahim