Astăzi, din New York City până în Nigeria și Noua Zeelandă, lucrătorii din restaurantele fast food fac grevă și protestează pentru salarii mai mari și condiții de muncă mai bune. E o acțiune globală fără precedent în această industrie.
Lucrătorii de pe tot globul s-au unit într-o campanie care vrea să promoveze cererile specifice ale lucrătorilor din fiecare țară, decizia americană de creștere a platei pe oră la 15 dolari și dreptul muncitorilor de a înființa sindicate fără teama de urmări negative.
Videos by VICE
„E cea mai mare grevă a restaurantelor fast food din istoria Americii, din istoria lumii”, a spus Kendall Fells, director de organizare la Fast Food Forward, grupul new-yorkez din spatele campaniei. „Industria fast food-ului se dezvoltă cel mai rapid dintre toate industriile din țară, dar în același timp oferă cele mai prost plătite joburi, cu diferențe imense între salariul lucrătorilor și cel al executivilor. În ce fel de țară trăim, în care acestea sunt singurele locuri de muncă disponibile pentru copiii noștri?”
Marșurile și protestele sit-in vor avea loc în 33 de țări și 150 de orașe – iar lista crește în fiecare zi, au spus organizatorii. Acțiunea a ajuns și în țări ca Africa și Asia de Sud-Est, pe lângă Europa și America.
În Statele Unite, mii de angajați ai fast food-urilor vor face grevă în St. Louis, Kansas City, Milwaukee, Oakland, Detroit, Chicago, Los Angeles și New York City și alte orașe – și vor cere dublarea salariului de la cel actual de 7,25 de dolari, care e salariul minim pe economie.
Fotografie de Martin Abegglen
Greviștii și protestatarii se confruntă cu o industrie cu profituri de 200 de miliarde de dolari pe an și ținta lor sunt lanțurile de fast food printre care se numără McDonald’s, Burger King, Wendy’s și KFC.
Niciunul dintre aceste lanțuri de restaurante nu au vrut să comenteze situația în afară de McDonald’s care și-a lăudat angajații.
„Nu e potrivit să comentăm despre activități care nu au avut încă loc”, a spus într-un e-mail un purtător de cuvânt de la McDonald’s. „Respectăm dreptul tuturor la opinie, dar restaurantele noastre rămân deschise în fiecare zi datorită angajaților noștri dedicați care ne servesc clienții.”
„E o discuție importantă care ar trebui să ia în considerare natura foarte competitivă a industriilor care angajează lucrători cu salarii minime pe economie, cât și consumatorii și miile de mici întreprinzători care dețin și operează restaurante McDonald’s”, a scris purtătoarea de cuvânt și a adăugat că „80 de procente dintre restaurantele de pe glob sunt proprietatea unor oameni de afaceri, care sunt angajatori independenți și respectă legile locale și federale.”
Fotografie de Annette Bernhardt
Istoria unei mișcări
Mișcarea angajaților din fast food-uri s-a născut în New York acum mai puțin de doi ani, când câteva sute de muncitori din treizeci de francize din tot orașul au intrat în grevă – o mișcare curajoasă într-o industrie fără sindicate muncitorești.
„În noiembrie 2012, 200 de muncitori au hotărât că s-au săturat să fie plătiți prost, tratați fără respect, să lucreze după un program neregulat, așa că au intrat în grevă”, a spus Fells. „Toată lumea le spunea că sunt nebuni, că o să fie concediați. Iar oamenilor li se părea că 15 dolari e o sumă ridicolă și că muncitorii din fast food-uri n-o vor obține niciodată.”
Pe vremea aceea, mulți clienți presupuneau că angajații de la McDonald’s erau niște liceeni care lucrau câteva ore pe săptămână ca să-și cumpere o pereche nouă de adidași, a adăugat el. „Dar de fapt erau adulți care încercau să-și întrețină familia, să plătească facturile și chiria, ca noi toți, doar că încercau să se descurce cu 7,25 de dolari pe oră”, a spus Fells.
La o zi după grevă, muncitorii s-au reîntors la locurile de muncă însoțiți de funcționarii locali, activiști și suporteri din comunitate. La un restaurant Wendy’s din Brooklyn, o tânără care participase la grevă a fost anunțată că e concediată în momentul în care a intrat pe ușă.
„În foarte puțin timp, mulțimea de treizeci de persoane care o însoțea a crescut la 125 și într-o oră și-a primit jobul înapoi”, a spus Fells. „Asta a dat tonul campaniei”.
Așa s-a născut mișcarea angajaților la fast food.
Videoclipul de mai jos îi arată pe muncitori și pe suporterii lor protestând în fața unui restaurant Wendy’s din Manhattan în aprilie 2013. Marșuri similare au avut loc în toată țara în lunile următoare.
Până în primăvară, mișcarea se extinsese – în special pe rețelele sociale – în șase alte orașe americane. Până în vară, numărul orașelor a ajuns la 60 și până în decembrie 2013, marșurile angajaților la fast food au explodat în 130 de orașe.
În primăvara aceasta, angajații au început să dea în judecată restaurante McDonald’s din California, Michigan și New York –și au promis să continue procesele.
Cum mișcarea a devenit tot mai îndrăzneață, a atras atenția restului lumii.
„Alți angajați din diverse domenii nu mai văzuseră niciodată angajați de la fast food în grevă. Toți au început să-și întrebe sindicatele: Ce putem face să susținem și noi campania?”
Astfel a luat naștere evenimentul global de astăzi.
Foto via Flickr
Angajați ai restaurantelor fast food, uniți-vă
Ziua de acțiune e coordonată de Fast Food Forward, cât și de Sindicatul Internațional al Angajaților din Servicii Publice, de Sindicatul Internațional pentru Hoteluri, Agricultură, Restaurante, Catering, Tutun (IUF) – care reprezintă aproximativ 12 milioane de angajați din 126 de țări. Angajați din zeci de țări s-au întâlnit la un eveniment de organizare care a avut loc în New York săptămâna trecută.
„De ceva vreme coordonăm acțiuni transnaționale, ca reacție la natura transnațională a multor corporații de acest gen. Așa am dat peste campania americanăLuptă pentru 15“, a spus Massimo Frattini, coordonator internațional la IUF. „Așa că ne unim forțele pe tot globul pentru a cere condiții de muncă mai bune. Vom avea acțiuni în solidaritate cu angajații americani”.
Angajații americani nu sunt singurii care cer un salariu mai mare – și lucrătorii din fast food-urile din Noua Zeelandă luptă pentru asta, în timp ce angajații din Marea Britanie cer dreptul de a-și înființa sindicate.
„Campania s-a întins în toată lumea – oamenii nu vor doar salarii mai mari, ci și dreptul de a-și înființa sindicate pentru a-și apăra drepturile fără să fie concediați”, a spus Frattini. „Și nu va fi doar o zi, va fi o luptă lungă la nivel național și internațional.”
Dacă scopul principal e obținerea unor salarii mai mari și a unui nivel ridicat de respect la locul de muncă, fiecare sindicat național are propriul set de cereri în funcție de legile fiecărei țări.
„Am avut un delegat danez în New York care ne-a spus „noi avem dreptul să înființăm sindicate, câștigăm 21 de dolari pe oră așa că am fost șocat când am auzit că angajații de aici, colegii mei, se chinuie să obțină abia 15 dolari pe oră!”, a spus Frattini. „Desigur, Danemarca reprezintă o extremă la capătul pozitiv, în alte părți ale lumii e mult mai complicat, nu există niciun fel de negociere.”
La celălalt capăt se află țările asiatice și America, pentru că legislația lor nu le permite angajaților să aibă sindicate.
În New York, viața e prea scumpă ca cineva să poată trăi cu un salariu ca al angajaților din fast food-uri. Iar ei nu sunt singurii care suferă. Inițiatorii campaniei încearcă să-i convingă pe toți angajații din industriile prost plătite să-și ceară drepturile.
„Nu e vorba doar de angajațiidin fast food-uri sau despre Walmart”, a spus Fells. „Dacă vrem să repunem economia Americii pe picioare, atunci trebuie să băgăm bani în buzunarele oamenilor care cheltuie bani și care au salarii minuscule.”
Traducere: Oana Maria Zaharia
