În jur de trei milioane de persoane au fugit din Ucraina pe măsură ce Rusia a invadat țara. Multe orașe au fost distruse, iar președintele rus Vladimir Putin a intensificat bombardamentele asupra orașelor mari precum Kyiv și a obligat și mai multe persoane să se refugieze în afara granițelor. Dar majoritatea bărbaților nu pot pleca.
Încă din prima săptămână de război, bărbaților cu vârste între 18 și 60 de ani li s-a interzis să plece din țară și li s-a impus să lupte pentru apărarea ei. Asta a însemnat că femeile și copiii au fost separați de partenerii, tații și frații lor și nu știu dacă îi vor mai vedea vreodată.
Videos by VICE
VICE World News a vorbit cu bărbații rămași în țară – unii vor să stea, alții și-ar dori să plece.
Dmitriy Koloah, 34 de ani
Situația din Ucraina e nasoală. Unele orașe sunt sub asediu, altele total distruse. Nici măcar regiunile care erau sigure înainte nu mai sunt în siguranță. Oamenii s-au obișnuit cu războiul și au dezvoltat mecanisme de coping.
Acum mă aflu în vestul țării. Mi-a fost foarte greu să ajung aici din Kyiv – a fost o călătorie de peste cincizeci de ore. Familia mea încă locuiește în centrul Ucrainei și nu vreau să mă mut nicăieri. Situația e cât de cât ok și la ei, dar au un aeroport la zece kilometri de casă și a fost bombardat de trei ori. Părinții mei sunt speriați.
Nu mă pot înrola în armată pentru că nu am deloc experiență. Sunt inutil chiar și înarmat. Aș vrea să pot pleca din țară și să muncesc ca să îmi pot susține familia și rudele, pentru că toți și-au pierdut joburile. Dar asta e, e război și ne supunem legii marțiale. Acum încerc să îmi găsesc de lucru de la distanță ca designer de sunet sau compozitor.
În fiecare ucrainean e un spirit rebel, spiritul libertății. Nu putem fi subjugați. Am prefera să murim decât să trăim în captivitate. Dar fiecare duce lupta lui. Eu sunt artist și muzica e câmpul meu de luptă.
Motanul meu Misha e bine, dar în ultimele zile a fost irascibil. Cred că și animalele sunt stresate de atmosfera din jur. Sunt sigur că ar vrea să ne întoarcem acasă.
Vlad Tislenko, 32 de ani
Sunt în Kyiv. Mai multe clădiri civile au fost bombardate, dar tot e relativ ok aici, față de cum e pe front.
Nu vreau să plec din țară. Îmi doresc să trăiesc aici. Acesta e modul meu de a protesta împotriva invaziei ruse. Vorbesc limba rusă, sunt din Donețk, așa că sunt un exemplu viu că teoria promovată de Putin cum că eliberează țara de neonaziști e o mizerie.
Apreciez enorm ce face armata ucraineană pentru noi. Luptă cu un inamic mult mai puternic. Momentan, consider că sunt mai benefic pentru națiunea mea în rol de civil.
Încerc să am un program zilnic cât de cât constant. Există riscul ca orașul Kyiv să nu mai aibă acces la apă, electricitate și alte resurse necesare. Mă concentrez pe reducerea acestor riscuri. Și îi ajut pe vecini și pe prieteni. Au rămas aici multe persoane în vârstă care au nevoie de ajutor de la tineri ca mine.
Familia mea e în Europa, în mare parte. Mă bucur că sunt în siguranță, dar mă întristează statutul lor de refugiați. Sper că europenii vor fi primitori și îi vor ajuta pe ucraineni să se integreze, pentru că probabil războiul va avea consecințe pe termen lung.
Oleksii Sobolev, 38 de ani
E interesant să rămâi în Ucraina în perioada asta, să vezi cum se adaptează țara la noua situație. Toată lumea încearcă să ajute într-un fel sau altul. Unii ajută armata, alții fac activități caritabile. Fiecare contribuie cu ceva.
În prima zi de război, eu și soția ne-am mutat cu cele două fiice ale noastre acasă la ai mei, în suburbiile Kyivului. Am stat acolo 11 zile, până când au început să intre tancurile în satele apropiate. Am hotărât să plece cu toții la sora mea în Slovacia. I-am condus până la graniță.
A fost super trist să îmi iau rămas bun de la ei… fără să știu dacă o să-i mai văd vreodată.
Conduc o companie a statului și trebuie să fiu aici. Facem licitații prin care guvernul vinde sau cumpără teren sau proprietăți și activitatea asta a devenit super importantă în perioada asta în care economia noastră e afectată de război.
Aș rămâne și dacă n-aș fi nevoit să stau aici. Ucraina luptă pentru libertate și vreau să fac tot ce pot ca să-mi ajut țara și să mă pot reuni iar cu familia mea.
Urmărește VICE România pe Google News