Articolul a apărut inițial pe Tonic.
Eu am crescut într-o confuzie spirituală. Cel mai mic copil într-o familie cu patru, părinții mei renunțaseră de mult să se mai chinuie sau să se ocupe individual de noi. Nu prea știam mare lucru din Biblie, dar în fiecare vară eram trimis în tabăra creștină, pentru că era mai ieftin decât o dădacă.
Videos by VICE
Școala baptistă de vară era super religioasă și mă panica că o să ajung în iad pentru orice mic păcat. Ei ne lăsau să alergăm toată ziua la locul de joacă și nu prea erau interesați să insufle convingerile arhaice în mințile fragede, care nu puteau să înțeleagă ideea de transsubstanțiere. Tabăra creștină preferată a fost cea metodistă, unde am simțit că oamenii nu prea credeau în mare lucru, decât în arte și meșteșuguri.
Nu voi ști niciodată ce treabă au căsuțele pentru păsări cu învierea lui Iisus, dar mă simțeam bine când îmi spuneau că Iisus mă iubește, indiferent de cât de dezordonat eram.
Toate aceste stiluri diferite mi-au arătat că nu există un adevăr spiritual unic. Îmi părea rău pentru copii care se duceau doar în tabăra baptistă (și mai rău pentru cei care se duceau săptămânal la biserica aia). Ei erau speriați, iar în biserica baptistă, dumnezeu era doar o forță atot-puternică care disprețuia distracția și orice interesant. Dar sunt mulți oameni care percep o singură tradiție spirituală și cred cu tărie că ăla este adevărul. Am prieteni din comunitatea LGBTQ care au avut parte de astfel de educație și au suferit de probleme de sănătate mintală, mai toată viața.
Zach Rawlings și Michael Hidalgo folosesc același citat din Biblie pentru a explica relație dintre biserica creștină modernă și homosexualitate: Matei 7:18 „Un pom bun nu poate face roade rele și un pom rău nu poate face roade bune.“
Rawlings, un consilier de sănătate mintală, homosexual și fost creștin, are o atitudine îndoielnică față de biserică. El a crescut într-un mediu tradiționalist creștin și a făcut un master la o clinică de consiliere de sănătate mintală de la Seminarul din Denver. Rawlings crede că încă există prea multe biserici care percep un Dumnezeu răzbunător, mai ales când vine vorba de homosexualitate. „Nu numai că o persoană LGBT se naște în inegalitate, dar ei cred că va arde în iad pentru eternitate. Oamenii homosexuali li se spune că sunt denaturați, atât din partea familiei, cât și a lui dumnezeu.” Roadele acestor biserici nu pot fi deloc bune, susține Rawlings.
Michael Hidalgo, pastorul șef pentru Denver Community Church, este de acord că mesajul omniprezent e de prea mult timp și vrea să schimbe asta în biserica sa. „Sondajele arată că dintre cele mai mari o sută de biserici evanghelice din America, zero sunt inclusive în mod public cu persoanele LGTBQ“, spune el. „Acest lucru este semnificativ, deoarece cercetările au demonstrat că adolescenții LGBTQ care provin dintr-o tradiție creștină care-i respinge sunt de opt ori mai susceptibili la sinucidere.”
Această legătură între homofobia creștină și problemele de sănătate mintală în rândul persoanelor LGBT este incontestabilă. Un raport al fundației creștină din Marea Britanie, Oasis Foundation, spune că Biserica este una dintre cele mai mari surse de discriminare directă împotriva persoanelor LGBT și cea mai mare contribuție a percepțiilor negative din dezbaterile despre relațiile de același sex din societate și mass-media.
Acest lucru are un impact extrem de supărător asupra unui număr mare de persoane lesbiene, homosexuale și bisexuale și îi obligă să-și trăiască viețile în secret și fără onestitate. „Biserica trebuie să accepte rolul pe care-l joacă, oricât de neintenționat ar fi, în sănătatea mintală și fizică slabă a persoanelor LGBT”, afirmă raportul, „inclusiv anxietate, depresie și, în cele din urmă, un risc pentru sănătatea lor fizică și chiar pentru viața lor .“
Raportul Oasis sugerează că bisericile ce includ persoane LGBT trebuie să fie mai publice în privința asta și mai curajoase să poarte conversații deschise, care să conțină vocile unor creștini care acceptă enoriași LGBT, și să găsească noi modalități de a susține comunitatea LGBT.”
Denver Community Church ar putea deschide drumul în acest sens. Biserica sa evanghelică non-confesională atrage săptămânal, în cele două campusuri, o medie de 1 500 de oameni. Abordarea unei incluziuni LGBT a fost un pas mare pentru DCC. Hidalgo și bătrânii bisericii sale au petrecut aproape doi ani dezbătând subiectul. La început, părerile erau împărțite 50/50. După o serie de conversații cu persoane LGBT din comunitate, convingerile au început să se schimbe.
La începutul anului 2017, DCC a anunțat oficial poziția sa pro-LGBT. Unii membri au plecat din cauza deciziei, însă mulți dintre ei s-au alăturat DCC datorită deschiderii către LGBT. Hidalgo raportează că DCC a obținut șapte milioane de dolari în donații din cauza acestei politicii. Totuși, el crede că este pe calea cea bună.
„Eu cred că spiritualitatea are efecte pozitive asupra oamenilor”, spune Rawlings. „Poți găsi oameni care sunt la fel de deschiși la minte și lucrează pentru un scop mai nobil. Găsirea unei biserici fără o ideologie problematică este totuși vitală.”
Se pare că alegerea unei congregații ce sprijină LGBT poate fi o experiență confuză și descurajantă. Cum scrie și în raportul citat de Hidalgo, care a constatat că cele mai mari o sută de congregații evanghelice din Statele Unite nu sunt ok cu comunitatea LGBT. Joel Osteen de la Biserica Lakewood din Houston, cea mai mare congregație din SUA, nu are o politică reală publicată despre persoanele LGBT. În timp ce biserica nu este absolut discriminatorie, ei nu au declarat public că acceptă LGBT.
Același lucru este valabil și pentru Biserica Saddleback a lui Rick Warren din California.
Biserica Fellowship din Grapevine, Texas, cunoscută pentru cartea pastorului Ed Young, „Sexperiment“, care promovează pozitivitatea sexuală în cadrul căsătoriei, nu are nici o politică LGBT stabilită. Chiar dacă aceste biserici nu promovează un mesaj anti-LGBT, opiniile lor apar în întâlniri, scrisori de sprijin pentru proprietarii homofobi de la Chick-Fil-A, în aplicațiile de voluntariat și alte materiale care arată clar că nu sunt ok cu homosexualii.
„Spiritualitatea este disponibilă tuturor oamenilor, indiferent de sexualitatea lor”, spune Rawlings. „Practica spirituală înseamnă să te conectezi într-un fel profund cu alte persoane. Ar putea fi o cină săptămânală cu prietenii și discuții despre idealurile din viață. Ar putea fi meditație. Aceleași lucruri se întâmplă la nivel neurologic, dacă te rogi la Dumnezeu sau dacă meditezi. Spiritualitatea și biserica nu sunt același lucru.”
Citește mai multe despre relația bisericii cu LGBTQ:
Site-ul care îți spune ce biserici sunt gay friendly
De ce Biserica Ortodoxă și credincioșii sunt ipocriți când vine vorba de gay
Cum e să fii gay în biserica catolică
