Cum e viața ca gunoier, de la banii câștigați la fazele în care poți să mori

Articolul a apărut inițial pe Free.

Ryan Evans știe că munca asta o să-l termine fizic.

În ultimul an și jumătate, titlul lui oficial a fost de „lucrător în serviciul salubrității publice”, pentru orașul Berkeley, din statul California, deși el nu dă doi bani pe titlul oficial. „Eu sunt, de fapt, un gunoier”, spune el. Evans are 34 de ani și se gândește că mai are vreo 26 până la pensie. Însă, el realizează că, asta depinde în mare de cât poate duce corpul său.

Colectarea gunoiului este al cincilea cel mai periculos job din America, conform statisticilor de la Bureau of Labor Statistics, cu 34 de accidente fatale la o sută de mii de lucrători, în 2016. Un angajat al salubrității publice a murit după ce a fost prins între camionul de gunoi și un pilon utilitar.

Însă asta e o industrie în dezvoltare. La cele 136 de mii de persoane angajate pentru colectarea deșeurilor menajere și reciclabile, majoritar bărbați cu vârste între 18 și 40 de ani, se așteaptă o creștere de 13% până în 2026, din moment ce o populație în creștere produce și mai mult gunoi. Iar deși salariul mediu pe economie de 36 de mii de dolari pe an nu este prea grozav, pe departe cel mai mare dezavantaj al jobului, care implică să descarci tomberoane imense de gunoi în camioane, este pericolul fatal.

Efortul fizic și problemele de sănătate cauzate de stresul repetitiv al jobului fac parte din corvoadă. „Descarci tomberoane cu mâna, pe alei lungi și abrupte”, spune el. „La sfârșitul zilei, când ajungi acasă, te dor umerii, genunchii și picioarele, iar mâinile sunt umflate. Chiar te resimți. Tipii mai în vârstă au problemele de mobilitate, articulații rupte, au nevoie de intervenții chirurgicale la rotulă, chestii de genul.”

Evans spune că răsplata pentru deprecierea corpului este salariul. El câștigă 60 de mii de dolari pe an, cu o plată pe oră de 30 de dolari, două săptămâni de concediu cu plată și beneficii complete de sănătate pentru familia sa. Când Evans va ajunge la 52 de ani, el va putea să beneficieze de pensie de stat. În plus, el își petrece zilele afară, în loc să stea toată ziua într-un birou aglomerat.

„Nu e plictisitor”, spune el. „Și găsești tot timpul chestii.”

Oamenii aruncă cele mai ciudate lucruri. El a găsit mai demult o cască veche din al Doilea Război Mondial, iar zilele trecute a dat de o vioară. Câteodată, el valorifică cele mai bune lucruri, le păstrează sau le scoate la licitație, deși în ultima vreme piața s-a mai diminuat. „Soția mea mi-a spus să nu mai aduc chestii acasă”, spune el.

Celălalt dezavantaj semnificativ al jobului e preluarea lucrurilor pe care oamenii nu le vor, care, de obicei, miros oribil. Câteodată se prind de liftul camionului scutece sau nisipul pisicilor și se împrăștie peste tot pe stradă, iar el trebuie să adune cu mâna. Cele mai periculoase sunt pesticidele sau solvenții, sau sticlele care se sparg în colector.

„Dacă nu ești atent și se sparge o sticlă, ajungi cu un ciob în gât sau față”, spune el. „Dar mirosul? Te obișnuiești cu el.”

Deși Evans și soția sa, manager de proiect la un spital, au două venituri în familie, nu-și permit să trăiască în Berkeley. Așa că el face o navetă de o oră din Concord.

Există și grija că jobul va dispărea într-un deceniu, odată cu toate automatizările. Evans menționează noile camioane care necesită un singur lucrător, în locul de doi. „Într-o zi, vor avea mașini de gunoi fără șoferi, știi la ce mă refer?”, spune el.

Atât în New York, cât și în restul țării, pericolele și grijile sunt la fel, deși totul este amplificat.

În locul unei singure companii de colectare a gunoiului, există o combinație de firme de stat și private, cele din urmă ocupându-se de turele de noapte mai încărcate. Așa cum spune și Allan Henry, un organizator pentru Teamsters Local 813, era OK să lucrezi pentru companiile private de colectare a deșeurilor până în anii '90, când primarul Giuliani a jurat să scape de interesele mafiote din munca de salubritate. „El a vrut să scoată mafia din ecuație”, spune Henry, „și a reușit.”

Dar, ca parte din procesul său de reglementare spirituală, compania Teamsters nu mai avea permisiunea de a folosi un singur contract pentru toate firmele de colectare, ceea ce i-a forțat să negocieze un nou acord cu fiecare companie de colectare. Prin urmare, asta a dus la scăderea salariilor și a avantajelor angajaților.

„Salariul de pornire la o companie privată de colectare, Action Carting, obișnuia să fie de 25,25 de dolari pe oră” spune Henry. „Acum e de 11 dolari pe oră. Muncitorii au pierdut zile medicale, zile de odihnă și concediu. Înainte lucrau pe un program de bun simț, dar acum sunt șase zile pe săptămână, cu 14 până la 16 ore pe tură. E un dezastru, iar muncitorii nu au ce să facă în privința asta.”

Cariera de 22 de ani a lui Joe Ostro exemplifică cel mai bine felul în care s-a schimbat de-a lungul anilor managementul industriei private de colectare a deșeurilor. El lucrează la Action Carting, o companie privată din New York, care folosește 133 de mașini de gunoi, pentru a colecta de la 16 700 de firme, a raportat ProPublica. Ostro spune că în momentul angajării, un astfel de job părea o binecuvântare.

„Lucrezi 20 de ani și apoi te pensionezi”, spune Ostro. „Și aveai un salariul bun, plus beneficii. Dar pe vremuri, nu obișnuia să fie așa.”

Când Ostro s-a angajat în 1996, el câștiga „17 dolari și ceva mărunțiș” pe oră, iar cu măririle de-a lungul anilor, el a ajuns să fie plătit cu 30 de dolari pe oră. Însă Ostro spune că nimeni inițiat în domeniul în 2018, nu se poate aștepta la astfel de salariu, oricât de mult se ține de muncă. Turele sunt din ce în ce mai lungi, iar conform lui Henry, dacă acum două decenii erau de opt până la 12 ore, acum au ajuns de la 10 la 18 ore, iar beneficiile dispar treptat.

„Eu lucrez cot la cot cu oameni care câștigă 15, 16, 17 dolari pe oră”, spune Ostro. „Pentru 16 dolari pe oră, ar trebui să-și caute alt job.”

Ostro are 46 de ani și cochetează cu ideea de a migra către un job în oraș, deși a investit prea mulți ani aici și nu are sens din punct de vedere financiar să o ia acum de la capăt. El consideră că mai poate duce fizic trei ani, până când să treacă la altceva. Cel puțin așa speră.

„Atunci când lucrezi în domeniul privat al salubrizării din New York, nu ajungi până la sfârșitul carierei”, spune Henry, organizatorul de la Teamster. „Oamenii nu apucă să se pensioneze, ci industria îi scoate forțat.”