FYI.

This story is over 5 years old.

18+

De fapt, majoritatea oamenilor nu vor ca sexul să țină prea mult

Se pare că există o durată ideală, ca-n basme – un interval de timp pe care majoritatea oamenilor ar descrie-o drept numai bună.
Fotografie de Igor Madjinca / Stocksy  

Cu aproape un deceniu înainte să fi făcut sex, știam că sexul „prost” avea ceva de a face cu lipsa de control a tipului, din cauza căruia se termină toată treaba prea repede. Prin filme obraznice și genul de eufemisme care se vehiculau la emisiunile TV de la miezul nopții, am dedus că, pentru un tip, e o mare gafă să ejaculeze prea repede. Asta era cu ani înainte să fi trăit eu însumi experiența ejaculării.

Publicitate

Deși m-am lamentat cu amărăciune că n-am avut ocazia să fiu varză la sex în liceu, am avut, totuși, o grămadă de timp să mă asigur că, dacă și când va veni momentul, n-o să mă fac de râs că aș fi vreun papagal care termină în două minute. Așa că, din postura mea de singuratic și încăpățânat de 14 ani, mi-am suflecat mânecile și am inventat „pe muchie”.

„Pe muchie” se referă la a te masturba sau a face sex până pe muchia orgasmului, pentru ca apoi să te retragi – adeseori de mai multe ori – înainte de a avea orgasm. Mi-o dădeam pe muchie, cu intenția plină de speranță că într-o bună zi o să fiu un partener mai bun. Cu toate astea, am aflat rapid că îmi și face orgasmele mai puternice și mai, ăă, productive. Și în ciuda a ceea ce credeam la momentul respectiv, nu inventasem eu de fapt tehnica.

Niște ani mai târziu a venit momentul și m-am făcut instantaneu de râs. Am pus muzica greșită, m-am dat cu mult prea mult parfum și, în mod straniu, m-am pregătit de luptă dându-mă cu pastă de dinți pe organele genitale. Cu toatea astea, nu am ejaculat până nu ascultasem integral Hey Jude, Revolution, Get Back și prima jumătate din Don’t let Me Down. Aproape 15 minute din The Beatles, Past Masters Volume Two, trecuseră deja, în timp ce noi aveam contact sexual pe bune. Toată motivația mea și munca grea se pare că avuseseră rezultate.

„Hm, a durat mult mai mult decât mi-am închipuit”, a spus iubita mea mai experimentată.

Publicitate

Acum îmi dau seama că probabil n-a spus-o ca pe un compliment. Cu toate astea, la vremea respectivă așa am luat-o și ani de zile de-atunci am fost convins că o partidă satisfăcătoare durează 15 minute sau mai mult. Mie clar așa îmi plăcea, deci am folosit numărul ca jalon ani de zile.

Pe la 35 de ani treceam printr-o etapă deosebit de promiscuă din viață și cam atunci am început să simt că anduranța nu e o chestie apreciată întotdeauna. Mesajul ăla m-a izbit din plin când, în timpul unei întâlniri cu o tipă de pe OKCupid, partenera mi-a spus să „terminăm treaba”.

„Mi-am pus prezervativ”, i-am zis.

„Nu”, mi-a zis ea, folosind gestul circular cu mâna, de acompaniament. „Vreau să zic că sunt ok.”

Iată-mă cum mă chinuiam din răsputeri să extind experiența, spre binele amândurora, când ea avusese parte de mai mult decât suficient. Ce știa ea, spre deosebire de mine, e că, fără să clipesc, i-o trăsesem dincolo de ceea ce sexologul și cercetătorul din Florida Lawrence Siegel numește „principiul Goldilocks” – o durată a partidelor de sex pe care majoritatea oamenilor ar descrie-o drept la fix.

„Majoritatea oamenilor, indiferent de vârstă, gen sau orientare, au atât o limită superioară, cât și una inferioară pentru satisfacția sexuală”, îmi zice. „Gama Goldilocks durează între opt și treisprezece minute, care e menționată în general drept cea mai satisfăcătoare. În ciuda a ceea ce crede majoritatea, oamenii arareori țin mai mult de-atât.”

Publicitate

Durata asta e confirmată de un studiu din 2008, în cadrul căruia sexologii americani și canadieni au fost chestionați despre partide de sex considerate prea scurte, prea lungi și la fix, pe baza muncii lor cu mii de pacienți, de-a lungul mai multor decenii.

Siegel adaugă că durata medie de timp pe care oamenii o petrec pe bune făcând sex cu penetrare, fie vaginală, fie anală, e de cinci până la opt minute. E o durată parțial confirmată de cercetare, inclusiv de o lucrare din 2009, care a încercat să evalueze timpul de latență ejaculatorie intravaginală (TLEI). Cercetătorii au utilizat un cronometru ascuns, ca să măsoare cât le ia bărbaților din cinci țări (Olanda, Marea Britanie, Spania, Turcia și SUA) până să ajungă la orgasm și să ejaculeze, după inserarea penisului în vagin. Ăsta-i TLEI-ul. Folosirea prezervativului și circumciziile au fost notate, deși preludiul n-a fost cronometrat, iar studiul n-a inclus niciun cuplu de același sex.

Cercetătorii au conchis că bărbații din Turcia au cel mai scurt TLEI (4,4 minute), în timp ce bărbații din Marea Britanie îl au pe cel mai lung, de circa 10 minute. Mediana era pe la șase minute sau cam cu două minute sub pragul de jos al duratei pe care cei mai mulți o consideră ideală pentru sex satisfăcător.

Când îl întreb pe Siegel de ce ar fi TLEI-ul mai scurt decât durata de timp pe care o găsesc satisfăcătoare pentru sex cei mai mulți oameni, îmi explică faptul că bărbații sunt biologic predispuși să ejaculeze relativ rapid cu parteneră și că majoritatea celorlalte animale au aceeași predispoziție. „În timpul actului sexual, masculii sunt cei mai vulnerabili, așa că există un imperativ biologic să arunce sămânța și să plece urgent”, deși adaugă că acest „handicap evolutiv” poate fi terminat prin efort.

Publicitate

Spre deosebire de alte animale, oamenii pot să exercite control asupra schemelor de excitație, în mod special pentru că cei mai mulți dintre noi fac sex între patru pereți și nu în plină rază de acțiune a unui prădător alpha. Într-adevăr, Siegel spune că e esențial ca ambii parteneri să învețe cum să stabilească atenția și înțelegerea, atât asupra propriei persoane, cât și reciproc, ca să învețe pe bune cum să se sincronizeze.

Trebuie să fie ceva acolo în faptul că reacțiile sexuale ale bărbaților și femeilor nu se aliniază chiar la fix. La urma urmei, referințele frecvente la desincronizarea dintre bărbați și femei m-au pus pe calea devenirii unui soi de maratonist sexual.

Gen, uită-te doar la acest grafic – diseminat de Universitatea din California, Santa Barbara – care înfățișează ciclurile de reacție ale bărbaților, respectiv femeilor. Bărbatul e clar înfățișat cum trage salva înainte ca femeia să ajungă la climax – în plus, arată că orgasmul ei poate fi primul dintr-o lungă serie, în timp ce penisul bărbatului se sfrijește pe loc în adormire după orgasm. Apoi, mai e statistica aia pe care am tot citit-o: în medie, femeile au nevoie de vreo 20 de minute de activitate sexuală ca să aibă orgasm.

„Deci povestea adevărată e că durata aia de 20 de minute nu se bazează, de fapt, pe studii”, spune Rob Perkins, cofondator al OMGYes, o organizație care desfășoară studii la scară largă, cu reprezentativitate națională despre particularitățile plăcerii sexuale. „Plăcerea sexuală nu primește finanțare pentru cercetare, așa că miturile și dezinformarea sunt vehiculate și repetate, fără să fie verificate prin fapte.”

Publicitate

Suzannah Weiss, colaboratoare frecventă la Tonic, a scris pe Medium despre cum a vânat sursa acestor douăzeci de minute și a conchis că fie provine din interviuri făcute de Alfred Kinsey și publicate în cartea lui de-acum 65 de ani, Sexual Behavior in the Human Female; din datele succesorului lui Kinsey, Paul H. Gebhard, despre lungimea preludiului înainte de contactul sexual; sau la fel de probabil a fost extrasă din nimic și repetată până în punctul în care a prins patina adevărului.

În articolul ei, Weiss mai citează și o metaanaliză a 32 de studii asupra subiectului, semnată de profesoara Elisabeth Lloyd, de la Universitatea Indiana. Lloyd a constatat că una din patru femei cisgen are constant orgasme din sex cu penetrare și comentează că toate femeile astea ar putea să-și stimuleze clitorisul în timpul sexului, deci probabil sunt și mai puține.

Una dintre concluziile pozitive ale acestui grăunte de informație e că durata actului sexual e doar unul dintre mulții factori care pot să afecteze satisfacția pe care experiența i-o produce participantului – nu doar pentru femeile cis, ci pentru toată lumea. „Cred că mare parte din satisfacția noastră sexuală vine din ce facem și ce împărtășim înainte de actul sexual și după”, spune Siegel.

Bănuiesc că suntem setați pe durata potrivită a sexului, pentru că e pur și simplu mai ușor să găsești glume și epitete care se leagă de a-ți da drumul prea devreme, față de poantele care să se refere la incapacitatea de a învăța preferințele partenerului, săritul peste preludiu, necunoașterea anatomiei, incapacitatea de a face partenerul să se simtă dorit sau sexul neinspirat. Din fericire, o introducere în căi de a diminua aceste impedimente în calea satisfacției sexuale poate fi găsită aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.