De ce ești obsedat de muzica din adolescență

OK, ia o mică pauză. Dă scroll prin melodiile pe care le-ai ascultat recent pe telefon sau laptop sau orice alt dispozitiv pe care îl folosești. Uite ce e pe iPhone-ul meu: Be Your Own Pet. Bloc Party. My Chemical Romance. CKY (lol, îți aduci aminte de ei?). Klaxons. Weezer. We Are Scientists. Te-ai prins tu. Deci ce au în comun toți artiștii ăștia, în afară de faptul că mă fac să par un normie fără identitate proprie? Toți au lansat muzică în anii 2000, adică la începutul adolescenței mele. Și ce are asta de-a face cu preferințele tale muzicale? Lasă-mă să-ți explic.

New York Times a publicat săptămâna trecută un articol intitulat „The Songs That Bind”, în care redactorul Seth Stephens-Davidowitz a strâns date pentru a explica ceea ce el numește prăpastia dintre generații în materie de muzică (ideea i-a venit după ce n-a putut să ajungă la un consens cu fratele său în privința melodiei „Born to Run” – este sau nu o melodie tare?). După ce a analizat trendurile Spotify, a observat că popularitatea anumitor melodii era corelată cu grupele de vârstă care au auzit-o pentru prima dată în adolescență. „Creep” de la Radiohead, de exemplu, este cea mai populară melodie printre bărbații care au astăzi în jur de 38 de ani.

„Cea mai importantă perioadă pentru bărbați în formarea preferințelor a fost între 13 și 16 ani”, a scris el, adăugând că „pentru femei a fost între 11 și 14 ani”. Altfel spus, adulții nu sunt prea interesați de muzica recent apărută, ceea ce probabil explică de ce toți prietenii mei sunt niște adulți emo obsedați în continuare de Gerard Way. Totuși, mai există o schimbare care are loc pe la douăzeci și un pic de ani. „Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, perioada asta a fost pe jumătate la fel de influentă ca cea de la începutul adolescenței în determinarea preferințelor muzicale”, a explicat Stephens-Davidowitz. Totul foarte clar până aici.

Totuși, datele nu au aprofundat motivele. Este totul bine mersi să știi că da, bănuielile tale au fost corecte, prietenul tău încă n-a trecut peste faza când Pete Doherty a jefuit apartamentul lui Carl Barât și prietenia lor n-a mai fost niciodată la fel, dar avem nevoie de răspunsuri. La 25 de ani, mi se pare că sunt destul de deschis la experiențe noi, poate chiar mai mult decât eram la 15 ani, așa că de ce refuză creierul meu orice când vine vorba despre muzică? Am sunat-o pe Stephanie Burnett Heyes – Lect. univ. dr. la catedra de psihologie – ca să aflu mai multe.

Noisey: Bună, Stephanie! Deci de ce sunt adulții obsedați de muzica din adolescență?
Dr. Stephanie Burnett Heyes: Adolescența este o perioadă „sensibilă din punct de vedere social”, ceea ce înseamnă că este un interval de timp când ești receptiv la alți oameni și idei – mai receptiv decât vei fi mai încolo – așa că interacțiunile și ideile astea tind să te urmărească de-a lungul vieții. În ceea ce privește dovezile științifice, sunt foarte dificil de pus cap la cap, dar este o idee care a fost propusă în ultimii ani în domeniul psihologiei. Și este ceva ce încercăm în continuare să investigăm.

Un alt motiv are de-a face cu creierul și cu așa-numita „activitate cerebrală funcțională” – și ideile astea nu se limitează doar la partea socială. Atunci când adolescenți iau parte la activități prin care sunt recompensați – care pot varia de la bani și dulciuri până la apreciere din partea unei persoane pe care o respectă – par să fie mai receptivi decât oamenii mai bătrâni și tineri, și asta pare să le afecteze activitatea.

Deci cu cât iubim mai mult ceva, cu atât există mai multe șanse să rămânem cu chestia aia pe cap de-a lungul vieții?
Nu neapărat, dar poate să fie o combinație între acei factori.

De ce crezi că preferințele bărbaților se formează mai târziu?
Orice are o întârziere de un an are legătură cu pubertatea. Știm că hormonii secretați în perioada pubertății nu ne afectează doar corpurile și organele reproductive – ne afectează și creierele. Au un impact și asupra felului în care percepem și interacționăm cu oamenii. Asta pare să fie prima ipoteză. Eu aș fi mai degrabă interesată să văd dacă cei care intră la pubertate mai târziu sunt atrași de muzica apărută când aveau 16 ani, mai degrabă decât 14.

Și de ce crezi că există o creștere suplimentară în jurul vârstei de douăzeci de ani atunci când vine vorba despre preferințele muzicale?
Aș vrea să văd dacă creșterea asta variază în funcție de mai mulți factori: dacă au mers la facultate, dacă au plecat din casa părintească, statutul lor socioeconomic etc. Pentru că s-ar putea să aibă ceva de-a face cu mutatul într-un loc nou, oamenii și ideile de care se lovesc la tot pasul. Dar poate să fie și un alt mecanism cerebral. Ar fi nevoie de mai multe date.

Crezi că preferințele noastre sunt formate în alte feluri în adolescență? Gen, nu doar în ceea ce privește muzica, dar și filmele, stilul nostru vestimentar…
Muzica pare să fie paradigmatică, nu-i așa? Altele nu sunt la fel de clare. Îmbrăcămintea este destul de scumpă pentru un adolescent, de exemplu, așa că se agață de alte lucruri. Totuși, un alt lucru evident ar fi convingerile religioase. S-ar putea ca preferințele ideologice să fie formate în adolescență pentru că este o perioadă când s-ar putea să fii mai deschis la conceptele religioase și spirituale, genul ăla de chestie.

A fost super interesant. Mulțumesc, Stephanie!

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.