Tipii care controlează Ceasul Apocalipsei mă sperie

Articolul a apărut inițial pe Motherboard.

Ceasul Apocalipsei bate încet și sigur.

Într-unul dintre cele mai bizare ritualuri ale comunității științifice, membrii grupării Bulletin of Atomic Scientists, oameni de știință și experți în securitate care încearcă să determine cât de aproape suntem de anihilare totală, au urcat pe scena National Press Club din Washington. Un obiect mare conturat de o pânză neagră, ocupa centrul scenei în timp ce membrii se foiau în dimineața zilei de 25 ianuarie 2018 pentru a transmite veștile proaste: umanitatea e pe ducă.

„Am ajuns la o concluzie cruntă”, a spus mulțimii Rachel Bronson, directorul grupului The Bulletin of Atomic Scientists. Alți doi membri s-au ridicat și au dezvăluit într-un mod dramatic obiectul acoperit. „Cu o îngrijorare considerabilă am stabilit ora Ceasului Apocalipsei… de astăzi, cu două minute înainte de miezul nopții.”

Oamenii de știință au dezvăluit ceasul caraghios de mare, care în aparență părea să aibă jumătate de față. Unul dintre ei a adus minutarul mai aproape cu un minut de miezul nopții, completând metafora ritualului, concepută pentru a înștiința lumea că totul e groaznic și că probabil vom muri. Conform acestora, în mare parte, Trump e de vină.

Motivele din spatele avansurilor Ceasului Apocalipsei sunt mai multe la număr, însă, aparent toate se rezumă la „căpitanul” Americii. Cercetătorii au făcut referință la retorica incendiară a lui Trump, ciondăneala lui cu Kim Jong-un, preocuparea Coreei de Nord pentru arme nucleare, instabilitatea înțelegerii cu Iran și lipsa de acțiuni din partea Washington în privința schimbărilor climatice, ca surse principale a riscului de extincție a rasei umane.

Anul trecut, oamenii de știință au făcut un pas fără precedent în setarea ceasului cu jumătate de minut mai aproape, de la trei minute la două minute și treizeci de secunde, citând ca motive principale: alegerile prezidențiale ale lui Donald Trump, creșterea globală a naționalismului și răspunsul inert ale lumii față de schimbările climatice.

„Trebuie să ții cont că domnul Trump încă nu a devenit președinte”, mi-a spus în august anul trecut Robert Rosner, co-președintele Buletinului Oamenilor de Știință Atomică și a Consiliului de Securitate, după ce Trump a făcut comentariile cu „foc și furie” despre Coreea de Nord. „Noi nu am fost disprețuiți pentru că l-am prejudecat pe om. Am considerat că nu e înțelept. Acum știm mai multe.” Rosner a fost omul de știință care a tras limba ceasului în dimineața respectivă și a mutat secundarul mai aproape de miezul nopții.

Două minute până la miezul nopții e cea mai aproape setare a Ceasului față de Apocalipsă. A mai fost așa aproape o singură dată, în 1953, când Statele Unite a decis să se ocupe de bomba cu hidrogen și testarea armelor nucleare în Oceanul Pacific. În 1991, în timp ce Statele Unite și URSS făceau scăderi semnificative în arsenalele nucleare, oamenii de știință au setat ceasul la 17 minute până la miezul nopții.

„Sperăm ca resetarea Ceasului va fi interpretată așa cum trebuie, ca un avertisment urgent a pericolului global”, a spus el într-o declarație din cadrul ceremoniei. „A trecut de mult momentul în care liderii lumii să adreseze pericolul nuclear și cel al schimbărilor climatice. A venit momentul ca cetățenii lumii să impună aceste acțiuni.”

Bulletin of Atomic Scientists este un grup de experți și oameni de știință. Acești oameni cunosc prea bine domeniile în care profesează și înțeleg atât știința dezastrului, cât și pericolele geopolitice ale momentului actual. Însă, e important de menționat că ăsta e un avertisment, nu o previziune. Ei sunt oameni care ajung la o concluzie subiectivă de consens, bazată pe dovezile disponibile pe măsură ce le observă. Ceremonia Ceasului Apocalipsei este un eveniment subiectiv și profund ciudat. Mă bucur că o fac, dar este important să nu consideri complet veridice avertismentele lor.