Acum poți să le dai bani oamenilor să mănânce viermi pentru tine sau să se lovească singuri

Dacă Johnny Knoxville de la Jackass și-ar combina forțele cu fondatorul Snapchat, Evan Spiegel, ca să lanseze împreună un startup, rezultatul ar fi foarte similar cu Eristica. Platforma rusească le permite utilizatorilor să își dea provocări unii altora pe criptomonede și a atras 1,2 milioane de utilizatori de când s-a lansat, în 2015. Între timp, s-a umplut de videoclipuri cu oameni care trag pe nas ouă crude și mănâncă mucegai pentru distracția necunoscuților anonimi.

Concepută de un moscovit în vârstă de 25 de ani, Nikita Akimov, Eristica e disponibilă în Google Play și Apple Store și le permite utilizatorilor să aleagă dintr-o listă prestabilită de două sute de provocări înainte să provoace un alt utilizator să încerce una. Persoana care propune provocarea oferă drept premiu niște criptomonede care se transferă automat în contul persoanei care acceptă provocarea, după ce aceasta a încărcat videoclipul cu dovada. Utilizatorii primesc conținut umilitor, Eristica ia un procent de trei la sută și toată lumea e fericită.

Cel puțin așa ar trebui să meargă. În momentul de față, n-a fost încă implementată caracteristica de tranzacție, dar echipa Eristica tocmai organizează un eveniment de crowdfunding de tip ICO (Initial Coin Offering) și speră să proceseze tranzacții după ce obțin niște investiții. „În prezent, platforma funcționează fără bani, așa că oamenii postează provocări și le acceptă doar de distracție”, mi-a zis Nikita pe Skype. „Au opțiunea să se conecteze unii cu alții și să negocieze premiul în privat, pe platforme de mesagerie. Nouă nu ne pasă, nu e treaba noastră.”

În caz că te întrebi cine s-ar pune într-o poziție umilitoare gratis, majoritatea „cascadorilor” de pe Eristica (trei procente din baza de utilizatori) au deja conturi de YouTube pe care fac provocări și tâmpenii ca să câștige popularitate pe internet. Nikita mi-a zis că i-au avut în vedere încă de la început pe influencerii dependenți de adrenalină (iar în Rusia sunt o grămadă) ca să crească interesul pentru platformă fără să investească mulți bani în marketing. Ei au contribuit la crearea multora dintre provocările disponibile pe aplicație, motiv pentru care acestea tind să fie atât de umilitoare.

Deși Eristica oferă și provocări mai simpatice, care implică skateboard-uri și instrumente muzicale, acestea nu primesc atâta atenție ca videoclipurile cu oameni care își beau propriul pișat strecurat printr-un pliculeț de ceai. Când l-am întrebat pe Nikita care crede că e motivul pentru asta, mi-a răspuns: „N-am fi ajuns să avem interviul ăsta dacă îți arătam scheme cu skate-ul sau trucuri de cântat la chitară. Ai fi zis că e doar o compilație de videoclipuri, nu?” Corect.

Așa cum emisiunea Jackass a declanșat o panică morală când a început să fie difuzat pe MTV, și modelul Eristica a devenit rapid un magnet pentru critici. Chris Messina, un designer cunoscut din Silicon Valley, care a lucrat pentru Google și Uber, a comparat aplicația cu „tehnologia despre care ne-a avertizat Unabomber.” Dar Nikita nu pare să fie deranjat de aceste critici. „Noi le oferim oamenilor platforma, le oferim un instrument prin care își pot promova talentele. Dacă pe ei îi interesează să facă lucruri nasoale, noi îi descurajăm, dar aș zice că e mai degrabă o problemă a societății în care trăim decât a platformei”, mi-a zis el nonșalant.

Teoria asta e foarte răspândită în Silicon Valley. De la declarațiile inițiale ale lui Zuckerberg cum că nu știrile false promovate de Facebook au dus la alegerea lui Trump ca președinte până la declarațiile companiei Google, care susține că sugestiile de căutare antisemite reflectă doar conținutul căutat pe internet, marile companii consideră că platformele lor sunt inerent neutre, iar consecințele negative se datorează faptului că utilizatorii abuzează de capabilitățile lor.

Deși e un argument care poate fi demontat ușor, nu pot să nu mă întreb ce fel de persoană ar da bani ca să vadă pe altcineva umilindu-se pentru distracția personală – mai ales că pe internet există o grămadă de conținut similar gratuit. Tocmai acest element personalizat face Eristica să fie dubioasă: când ne uităm cum Ryan Dunn își bagă o jucărie în cur, suntem doar observatori pasivi. Dar dacă plătești un alt utilizator Eristica să gătească și să mănânce o omletă cu viermi, participi activ la disconfortul respectivei persoane.

Conform spuselor lui Nikita, majoritatea utilizatorilor platformei au vârste între 13 și 22 de ani și trei sferturi dintre ei sunt ruși, iar restul sunt împrăștiați prin India și sud-estul Asiei. Dar motivul pentru care Eristica e populară în această regiune e faptul că fondatoii au targetat anume aceste piețe, și nu din cauza vreunor aspecte culturale. Oricum, faptul că baza de utilizatori e formată, în principal, din adolescenți, spune multe. Adolescența e vârsta la care facem tâmpenii și ne dăm în spectacol ca să-i impresionăm pe cei din jur. Asta făceam cu toții încă de la grădiniță, înainte să existe internetul.

Se știe deja că rețelele sociale încearcă să imite interacțiunile din viața reală în timp ce, de fapt, ne înstrăinează de prietenii noștri. Pe măsură ce viețile ne sunt transferate în online, anumite ritualuri încep să rămână în trecut. Dar deși ele dispar, impulsul care le alimentează rămâne în noi. De asta atrage Eristica utilizatori, pentru că îi oferă unei generații care a crescut cu planking o intimitate care i-a fost negată de era internetului.

Asta e șmecheria prin care fac bani toate marile companii din Silicon Valley: ne oferă produse care ne înstrăinează unii de alții și apoi ne iau banii ca să ne ofere ocazia să facem lucruri pe care înainte le făceam gratis, față în față.

Eristica n-a făcut decât să depisteze o lacună în această piață și să profite de ea.