FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Sexul cu străini m-a ajutat să supraviețuiesc într-un oraș nou

Când m-am mutat în Los Angeles, am fost copleșit de singurătate, dar asta s-a schimbat când am început să ies.
Un detaliu din The Bathers at San Niccolò„ de Passignano. Imagine via Wikimedia Commons.

Articolul a apărut inițial în VICE UK.

Experiența mea de „cruising” din Los Angeles a început când m-am mutat în oraș, prin 1999.

Am cumpărat un apartament împreună cu iubitul meu, în Los Feliz. După trei săptămâni ne-am despărțit și eu m-am mutat în camera de oaspeți. Am rămas prieteni, însă m-am trezit pe cont propriu și singur într-un oraș străin.

Prima oară când s-a întâmplat eram în parcul Griffith cu câinele meu, Maggie. În primele luni din Los Angeles, m-am simțit singur. Mă simțeam alienat și mi-era dor de New York, așa că am decis să explorez. Era una din zilele alea însorite și glorios de calde din Los Angeles. Am mers în parc și apoi pe una dintre cărările de drumeție.

Publicitate

Sub mine, orașul se întindea de la San Gabriel Valley până la plajă. De la înălțime, puteam să văd în depărtare până la Oceanul Pacific și Insula Catalina. Am stat și am urmărit doi bărbați care urcau de pe o trecătoare pe cărarea unde mă aflam eu. Aceștia, la bustul gol, s-au sărutat și apoi fiecare a apucat-o într-o direcție. Unul dintre ei s-a apucat de șliț și a dat din cap către o potecă ce dispărea în niște tufișuri.

L-am urmărit. După ce am legat-o pe Maggie de un copac, l-am abordat. El mi-a zâmbit. Zâmbetul lui era amețitor și am simțit cum ceva se schimbă în interiorul meu, toată singurătatea și tristețea de a încerca să-mi găsesc rostul în Los Angeles. Am căzut în genunchi și l-am primit în gura mea. Îmi plăcea să-l aud cum gâfâia și gemea și că eu eram responsabil pentru plăcerea lui. Îmi doream să-l fac să se simtă bine.

După partida asta spontană, el s-a prezentat drept Elias, care venise în vizită din Sedona, Arizona. El m-a invitat la o petrecere mai pe seară, cu niște prieteni.

Ziua aia a însemnat începutul unei relații ciudate, cu un magician din Sedona și potecile din parcul Griffith. Fiecare oferea o ofertă infinită de sex și companie.

A doua zi, m-am întors în parc, să mă întâlnesc cu Elias. Niște prieteni de-ai lui făceau un grătar. Am stat la taclale cu toții, am mâncat costițe și pui, și am povestit. Din când în când, mai dispăreau câte doi pe cărări, întorcându-se mai târziu cu zâmbete pe față și povești despre cuceriri.

Publicitate

„Vino cu mine”, mi-a spus Elias, în timp ce mi-a întins mâna.

El m-a condus într-o vale adâncă, flancată de dealuri înalte, unde vedeai bărbați în căutare.

În valea aia, Elias mi-a arătat ce înseamnă libertatea. El m-a introdus într-o lume de bărbați, într-o comunitate de prieteni și iubiți și întâlniri.

Nu mai eram singur. Am dat de tipi cărora nu le era frică de sexualitatea lor, tipi care nu se simțeau rușinați să se fută și apoi să petreacă timpul împreună, la un grătar.

Los Angeles a fost un oraș dur pentru mine, în primii ani. M-am chinuit să înțeleg rețeaua urbană vastă. Mă trezeam adesea singur pe potecile alea, în căutare de contact fizic, de conversații și prieteni.

Până la urmă m-am mutat din apartamentul pe care eu și fostul iubit l-am cumpărat, într-un altul de pe dealurile Silver Lake. Acolo aveam un bar gay latin, denumit El Show de Maritza y Sus Divas, unde, de joi până duminică, artiști drag se îmbrăcau în costumații extravagante defilau și cântau cântece pop în spaniolă. Erau ca niște păsări superbe și colorate, venite dintr-o lume de basm, să distreze pe cei suficienți de curajoși să reziste căldurii sufocante din barul mic și aglomerat, beți pe Tecate și tequila. Noi aplaudam și cântam cu ei la unison, chiar și cei care nu știau limba spaniolă.

După spectacol, tipii ieșeau pe rând afară și se îndreptau spre bulevardul Hyperion. Noaptea se anima datorită bărbaților care se perindau pe străzi, care dispăreau în perechi pe scările ce intersectau dealurile, se futeau pe peluzele oamenilor sau în colțuri întunecate, aplecați deasupra capotelor, se formau mici orgii, întrerupte doar de farurile trecătoare.

Publicitate

Târziu în noapte, și eu mă plimbam pe deal și pe străzile alea, observând și participând. Era un garaj care se deschidea seara, unde un bărbatul montase un leagăn. Alți tipi pășeau în întuneric și îl futeau. Alții făceau sex în liniște în curțile din spate, grijulii să nu trezească proprietarii, ascunzând-use de luminile elicopterelor de poliție.

Într-o noapte, după o ceartă destul de intensă cu un fost iubit, m-am trezit pe Hyperion. Era târziu în noapte și nu voiam să mă duc singur acasă. Am parcat și m-am plimbat pe străzi, oprindu-mă la Circus of Books. Acolo am observat un bărbat brunet și frumos, care stătea rezemat de o mașină. M-am uitat în spate. El s-a apucat de șliț. L-am urmărit pe un set de scări care ducea înspre dealuri.

Numele lui era Armen, care m-a luat în brațe, m-a sărutat și m-a lăsat să-i sug pula. El a fost blând cu mine. După, ne-am plimbat pe autostrada 101, trecând prin canionul Malibu, până la Pacific. El mi-a spus despre partenerul lui care murise fix cu un an în urmă. El se simțea vinovat că își petrecuse aniversarea iubitului său acceptând sex oral pe dealurile din Silver Lake.

Eu i-am povestit despre cearta cu fostul meu iubit, care era dependent de droguri și abuziv.

Nu știu de ce, dar asta ne-a făcut pe amândoi să râdem: amândoi căutam sprijin din partea străinilor.

„Dar e un sprijin”, a spus el. „Genul pe care nici cel mai apropiat prieten nu ți-l poate oferi. Doar faptul că sunt aici cu tine, pentru acest moment, înseamnă un sprijin.”

Publicitate

„Am stat pe plaja aia pietroasă din Malibu până la răsăritul soarelui, iar apoi m-a condus acasă. L-am sărutat de plecare și nu l-am mai văzut pe Armen de atunci. Însă noaptea aia, în orele alea, am fost cât se poate de intimi. Pentru noaptea aia, doi străini s-au întâlnit aleatoriu și au avut grijă unul de celălalt.

Pentru mine, cruising însemna mai mult decât sex. Parcurile și străzile și locațiile unde te duceai când te simțeai singur, târziu în noapte, fără o persoană cu care să vorbești. Un loc unde puteai să ai o conexiune, oricât de trecătoare, un loc unde aveai parte de umanitate, unde puteai relaționa cu alții.

Pentru că, la asta se rezumă totul. În lumina tuturor prejudecăților întâlnite, ei nu ne pot opri din a ne îmbrățișa și de a avea grijă unul de celălalt, sau să petrecem toată seara, până când ne simțim suficient de ok cât să ne întoarcem la casele noastre.

Am nenumărate povești despre nopțile de cruising, multe dintre ele au fost uitate. Mulți oameni spun că am pierdut ceva din cauza aplicațiile de dating pentru gay și poate, într-un fel, chiar așa este. Însă eu cred că am și câștigat ceva uimitor și nou. Datorită aplicațiilor și unei metode noi de cruising, universul noastră s-a extins deodată, ceea ce a creat o comunitate globală.

Pe soțul meu, Alex, l-am cunoscut pe Scruff. Apoi, l-am cunoscut și pe iubitul nostru Jon, tot pe Scruff. Eu l-am cunoscut pe Noah, iubitul meu actual pe Growlr, cât a locuit în Londra. Am făcut niște conexiuni incredibile prin intermediul aplicațiilor astea și m-am futut cu o grămadă de tipi incredibili. În loc să mă izoleze, am realizat că aplicațiilor mi-au deschis larg ușile. Iar pentru mine, ăsta este scopul.

Publicitate

De la primele mele experiențe de cruising din Central Park, pe când eram un adolescent în New York, la dealurile și cărările din Los Angeles, până la aplicațiile de pe smartphone, am cunoscut o comunitate minunată de bărbați pe care-i pot considera prieteni. Cu unii dintre ei am făcut sex, cu alţii m-am văzut doar la beri și cafea, cu unii m-am căsătorit, iar de alții m-am îndrăgostit atât de tare încât am străbătut continente și oceane ca să fiu cu ei.

Trăim vremuri ciudate și periculoase. Lumea pare ostilă, mai ales când propriile guverne se întorc împotriva noastră, însă pentru mine, conexiunile pe care l-am făcut prin sexul ocazional, flirtul și discuțiile m-au făcut să mă simt că aparțin de ceva mai presus, ceva esențial, ceva ce nu m-a dezamăgit niciodată: o comunitate de bărbați care se iubesc.

Eu nu cred că am pierdut vreo ceva, ci evoluăm, ceea ce permite comunității să devine ceva mai mult decât niște locuri obișnuite unde ne întâlnim să o sugem și să bem beri. Totuși, cred că avem nevoie și de locurile astea, unde un tip singuratic, într-un oraș nou, își poate face prieteni noi, se poate fute și mânca grătar. Mi-ar plăcea să nu pierdem asta.

Urmărește-l pe Jeff Leavell pe Instagram.