Care ar trebui să fie, în realitate, logo-ul României când o să conducem UE

Carevasăzică dacopatia a pătruns până în logo-ul României pentru președinția rotativă a Uniunii Europene, pe care o va exercita în prima jumătate a anului 2019… peste o țâră de timp. România va prelua președinția UE de la Austria și va fi urmată de Finlanda.

În primul rând, toată lumea va crede că vede în acest logo un căluț de mare. Va trebui explicat de fiecare dată că e vorba de stindardul dacic, cel cu cap de dragon care șuiera și speria dușmanii.

Nu zău? Altă prostioară romantică. Stindardul nu șuiera și nu speria dușmanii. În antichitate, toți aveau orori și monștri pe steag și scuturi, de la iberii care ni l-au dat pe împăratul Traian, până la haitele semi-umane ale sciților și sarmaților, războinici cu ochi migdalați care se hrăneau cu lapte de iapă și beau sângele menstrual al femelelor lor cu țâțe de lupoaice.

Modelul acelui dragon dacic este de altfel în mod limpede de influență scită, cum o știe orice arheolog onest.

Și apoi cum era să sperie în așa hal o arătare pe băț? Adică legionarii ăia romani, echivalentul forțelor speciale SEAL americane de acum, care se bătuseră cu canibali prin Africa, sarmați în Caucaz și tăietori de capete care răcneau în limbi fără vocale, se speriau ăia de un steag cu cap de câine presupus a bâzâi?

A te fuduli cu dacii în timpul președinției UE arată apoi o profundă lipsă de umor. Iată de pildă logo-ul ultimei președinții belgiene a UE:

Și acolo avem culorile drapelului național, ca pe dragonul nostru dacic, dar ele desenează acea pălărie (chapeau melon/bowler hat) omniprezentă în picturile lui Magritte, unul din marii pictori belgieni, și era o fină aluzie la faptul că Belgia e țara suprarealismului, a modernismului, a ploii și a benzii desenate.

Nimic de-a face cu mitologiile inventate ale unui presupus trecut glorios. Și belgienii ar fi putut să se agațe de ce scrie Cezar, în De Bello Gallico: „Cei mai dârji (dintre gali/celți) sunt belgii" (Horum omnium fortissimi sunt Belgae), cum se mândresc românii cu faptul că Herodot, în Istorii (capitolul IV), scrie: „Cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci sunt geţii."

Acum, oare de ce belgienii, popor cu infinit bun-simț, nu au dedus din mica afirmație a lui Cezar, „Cei mai dârji dintre gali/celți sunt belgii" că ei ar fi o nație adamică și cea mai cu moț de pe planetă?

Răspuns: pentru că belgienii au umor și se ocupă de prezent, nu de niște sumbri bărboși din pădurile de acum 2000 de ani, despre care nici nu știm ce limbă vorbeau.

Belgia este o țară fondatoare a ceea ce pe atunci nu se numea Uniunea Europeană, ci CECA (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului), iar cele șase țări fondatoare: Franța, Germania, Italia și Beneluxul (Belgia, Olanda, Luxembourg) sunt, desigur, cele care au exercitat cel mai des președinția rotativă de șase luni a Comunității, rivalizând în logo-uri și slogane originale.

Pe atunci, fiind doar șase membri, fiecare țară exercita președinția rotativă o dată la trei ani. Azi, cu 28 de membri în UE (27 dacă Anglia într-adevăr va ieși), România va trebui să aștepte încă 14 ani înainte de a avea această onoare.

14 ani înainte de a găti iar sarmale la cantina hidosului bunker Just Lips (Justus Lipsius, sediul Consiliului UE) din Bruxelles unde se îngrămădesc jurnaliștii. Ah, înainte vreme totul era gratuit acolo în timpul summiturilor UE. Vreo cinci mii de umani se îmbuibau gratis (jurnaliști, jandarmi belgieni și alt poporet de-a valma):

Da, mesele în restaurantul din Just Lips erau gratuite si la discreție, de câte ori avea loc un summit UE… chiar dacă de la un moment dat a trebuit plătit pentru alcool (ggrrrhhh! abia atunci am înțeles de ce în franceza colocvială, o sticla goală de vin, chiar daca stă în picioare, se numește un cadavre.

Ba chiar, înainte jurnaliștii acreditați la UE mai primeau și cadouri de la țara care deținea președinția, practică ucisă definitiv în timpul unei președinții britanice… pentru cine vrea sa înțeleagă de ce Tony Blair a fost întotdeauna așa de dușmănit de ziariști.

Te și gândești cum ar fi oferit România, pe lângă sarmale, păpuși din acelea în costum național într-o cutie transparentă de plastic, ba chiar câte un stindard dacic în miniatură.

În realitate, prevedem un dezastru românesc la cârma UE în acel an. Se vor întâmpla următoarele, în timpul semestrului de președinție UE a României, în prima jumătate a lui 2019, peste un an și un pic:

Noi alegeri continentale pentru Parlamentul European, sub presiunea tuturor extremismelor, a crizei refugiaților, a crizei economice etc; România deține așadar președinția UE chiar atunci.

Încheierea Brexit, a ieșirii Marii Britanii din UE. România ar trebui, teoretic, să conducă faza finală a negocierilor de ruptură; România va trebui să se ocupe de asta, în condițiile în care vorbitorii de engleză reală prin ministere sunt rari, alcoolici sau în concedii de maternitate permanente.

Numirea unei noi Comisii Europene, după alegerile europene de atunci, în 2019; Jean-Claude Juncker nu se mai prezintă, comisarul propus de România va fi probabil tot din PSD. Trebuie gândit un nume de pe acum.

Te uiți la ei în guvern și rămâi înmărmurit: au logo ridicol, dar nici măcar nu s-au apucat de treabă, n-au oameni, nu au personal calificat, vedem doar impostori în goană după lovele prin posturi de răspundere în toate ministerele, nevorbitori de limbi străine, rude cu baronii locali plini de lovele.

A rămas un an, președinția română a UE începe la 1 ianuarie 2019 și se simte deja dezastrul, arătat în special prin lipsa de umor.

Umorul: când Slovenia a deținut, în 2008, vreme de șase luni președinția rotativă a Uniunii Europene, a lansat și ea, pe măsura ei (o țărișoară de 2 milioane de locuitori) o campanie publicitară umoristică destinată restului Europei…

Acum, afară de Slavoj Žižek, categoria dualului în gramatică și actrițe porno care preferă să se dea croate, Slovenia nu prea are ceva de oferit, așa că respectiva campanie consta în a spune că e singura țară din lume care are LOVE în nume: sLOVEenia.

A mers. Așa că dacă ești mândru că ești român, găsește ceva similar… De exemplu că la noi banii sunt făcuți din amor: LOVEle.