Tot ce trebuie să știi ca să profiți la maximum de festivalurile la care ajungi anul ăsta

Articolul a apărut inițial pe VICE UK

Deși par mai mică decât sunt, mă încăpățânez să port adidași cu platformă și spun „marfă” des, sunt, de fapt, destul de bătrână. Știu că 26 de ani nu e chiar mult, dar pentru petreceri ești practic un dinozaur la vârsta asta. Mahmurelile durează trei zile. Văd uneori puști de 18 ani în cluburi și mă holbez la ei; e ca și cum mă confrunt cu propria mortalitate. Au fost situații când am strigat peste ring: „pune Girls Aloud! «Sound of the Underground!»” doar ca DJ-ul tinerel să se holbeze înapoi senin și nedumerit și să mimeze „Ce?”

Acestea fiind spuse, deși trecerea rapidă a timpului are niște dezavantaje, am reușit să învăț și niște lecții inestimabil de prețioase. Majoritatea acestor lecții de viață și înțelepciune pot fi rezumate prin versurile de la „You Gotta Be” de la Des’ree. Dar am învățat și cum să merg la un festival fără să se ducă naibii toată treaba. Am petrecut suficiente veri uitându-mi cizmele de ploaie acasă sau cumpărând droguri de calitate îndoielnică sau mâncare nepotrivită (salata la pungă e o idee proastă) ca să știu acum de ce e nevoie pentru o experiență confortabilă la festival. Nu vreau să mă numesc singură un guru al festivalurilor, dar, dacă vrei tu să-mi spui așa, accept.

Sezonul festivalurilor începe acum. Am pus la un loc înțelepciunea mea și a colegilor mei și m-am ocupat deja de aproape tot pentru tine. Uite tot ce e nevoie să știi înainte de sezonul festivalurilor.

Într-un moment o să trăiești cele mai frumoase clipe ale vieții tale, dansând cu pumnul în aer pe un remix din Dua Lipa, în cortul de dans la 3 dimineața, făcând din când în când cu ochiul către prietena ta nouă Sara. În următorul moment, iei ceva ce un tip de pe lângă scenă ți-a zis că e MDMA, dar de fapt e speed amestecat cu laxative, așa că acum faci tot felul de grimase agresive și te scapi pe tine. Sara nu vrea să mai fie prietenă cu tine, iar eu o cam înțeleg.

Nu face și tu greșeala asta. Dacă ești genul de persoană căreia îi place să bage și droguri pe la festivaluri, măcar cumpără-le dinainte de la un dealer în care ai încredere. Dacă nimerești pe la un festival care oferă ocazia să testezi droguri la fața locului mulțumită ONG-ului foarte mișto The Loop, atunci stai la coadă, dar așteaptă să afli mai multe despre conținutul a ce urmează să iei – o sesiune bună de droguri e o sesiune sigură. Și ultimul lucru – nu le cumpăra cu prea mult timp înainte dacă există posibilitatea să ajungi să le iei în timpul unui eveniment mai restrâns, unde nu o să le poți testa.

Sunt multe locuri grozave unde poți să pornești în prima ta „călătorie” cu acid. Un loc frumos cu iarbă pe marginea unui lac, de exemplu, sau plaja într-o zi cu vreme bună. Dar în mijlocul unei mulțimi de 20 000 de oameni roșii la față, care sare și urlă la unison versurile de la „All My Life” de Foo Fighters? Nu prea.

E ușor să presupui, din confortul propriului pat din prezent, că o să fii OK dormind pe o saltea de yoga timp de cinci zile, folosindu-ți tricourile mototolite pe post de pernă. N-o să fii OK, crede-mă. Din a doua zi, deja vei începe să simți că spatele tău aparține unui octogenar și o să vrei să mori când ajungi la partea aia super rece din noapte, imediat înainte să răsară soarele. Ia-ți mai repede un pat gonflabil dublu și gata.

Dacă nu mai știi de ce, caută pe Google „Glastonbury”, „ploaie” și „cort” și o să-ți amintești imediat.

Le pun pe toate în secțiunea asta pentru că sunt toate lucruri pe care probabil le vei uita, dar de care ai mare nevoie. Știi pachețelele alea ieftine de șervețele umede? Ia cu tine două sau trei, pentru căcări și pentru dușuri improvizate. Apa plata îmbuteliată e, de asemenea, obligatorie – nu poți să trăiești doar cu bere la supra preț. Și cum întotdeauna ai nevoie de mai multe șosete decât crezi că vei avea nevoie, ia cu tine mai multe și pune-le într-o pungă sigilabilă ca să nu se umple cu noroi. Dacă ai nevoie de sfaturi pentru ce mâncare să iei cu tine, vezi că am publicat deja un ghid pe tema asta.

Festivalurile sunt singurul loc unde pălăriile îi fac pe oameni să arate mai bine. Dacă apari într-un bar cu o pălărie fedora cu pană sau cu o șapcă fosforescentă pusă invers, crede-mă că o să ai brusc mult mai puțini prieteni. În plus, probabil că va fi mult soare, iar părul tău va fi cam îngrășat. Așa că adu-ți pălării.

Ce te aștepți? Că o să îți faci intrarea în mare stil la festival, o să dai mesaje pe WhatsApp la câțiva prieteni să vă întâlniți „în lateralul scenei principale” și apoi o să vă puneți cu toții de acord să mâncați cartofi prăjiți cu sos de brânză și să băgați niște Tame Impala? Nu prea funcționează așa. Nimeni nu va avea telefon cu semnal OK la momentul ăla. Hărțile de festival nu au nicio logică. Cel mai bine e să vezi dacă sunt cunoscuți prin preajmă și să te întâlnești cu ei dacă vă nimeriți în același loc, dar în mare să stai cu grupul tău. Altfel tot ce o să obții va fi că ai petrecut trei ore mergând pe câmp, treaz și cu fața roșie, zbierând în telefon – care acum mai are doar doi la sută baterie – „NU TE AUD! NU POT – HAI SĂ NE ÎNTÂLNIM LÂNGĂ PĂIANJENUL URIAȘ!”

Legăturile romantice de pe festivaluri pot fi distractive și pline de entuziasm. Cine știe de unde e persoana asta? Dacă nu o să vă mai vedeți niciodată? E ceva nou pentru tine să-ți placă de un tip desculț și care cântă la trompetă! Dar să faci sex la festivaluri e foarte scârbos. De ce ți-ai putea dori să inviți un străin care nu a mai făcut duș de cinci zile să ejaculeze pe sacul tău de dormit în întuneric? Mai bine renunță la idee, dacă se întâmplă bine, iar dacă nu cu atât mai bine.

Sunt convinsă că am avut ciclu aproape pe toată perioada lui Glastonbury 2015 și totul era sub control până la un moment dat într-o noapte când am început să am, practic, hemoragie peste tot. Dacă tu ești OK cu asta, atunci ignoră-mă, dar dacă ești o persoană care ia pastile atunci mai bine ia-le una imediat după alta. Sunt destul de sigură că asta nu e ceva ce medicii ar recomanda, dar nici stresul de a păta ultima pereche curată de pantaloni scurți din denim la concertul lui Stefflon Don nu e mai recomandabil.

Acum doi ani, după ce m-am întors de la un festival de cinci zile, țin minte că am fugit pe toată lungimea străzii Dalston High Street, în plină paranoia că sunt urmărită de cineva. Nu mă urmărea nimeni. Doar că nu eram eu chiar în toate apele. Și nici tu n-o să fii. Eu îți recomand să-ți planifici o zi sau două de concediu de la muncă și după festival, ca să te calmezi și să-ți revii. Dacă te întorci la muncă prea devreme, riști să faci ceva ciudat, cum ar fi să începi să plângi în ședința de dimineață sau să te duci să te ghemuiești pe podea în magazie pentru că ai senzații ciudate în creier.

După ce te întorci de la festival, n-o să-ți vină să mai ieși din apartamentul dotat cu un duș care funcționează, pat adevărat cu saltea și cuptor care gătește chestii. Așa că mai bine scutește-te de disconfortul de a-ți târî corpul afară din casă prin supermarketuri, cu o față de merdenea uscată. Ia-ți în avans diverse chestii pentru debara și congelator, gen nuggets de pui, sandvișuri, biscuți, kit-uri de făcut ușor supă pho etc. Orice știi tu că-ți place, numai să nu fie mai departe de zece pași de dormitor. Apoi trebuie doar să le arunci în cuptorul cu microunde, să dai drumul la Netflix și start.