Identitate

Am încercat să urmez voia Domnului și am avut o zi dubios de homofobă

Inspirat de emisiunea „Dumnezeu mi-a dat add”, am încercat să-mi schimb viața după instrucțiunile date de sus.

de Jamie Lee Curtis Taete; translated by Oana Maria Zaharia
03 Octombrie 2018, 4:00am

Fotografii de autorul articolului

Postul CBS a lansat o nouă emisiune numită „Dumnezeu mi-a dat add”, despre un ateu a cărui viață se schimbă după ce primește add pe Facebook de la Dumnezeu. În emisiune, personajul principal e ghidat de contul de Facebook, care îl încurajează să facă fapte bune, gen să ajute o femeie să-și rezolve problemele familiale sau să împiedice un bărbat să se sinucidă.

În viața reală, oamenii au făcut multe lucruri la îndemnul lui Dumnezeu: au invadat Irakul sau au petrecut 37 de ani făcând ghem o sfoară. Deși niciuna dintre activitățile astea n-a implicat Facebook-ul, evident că treaba asta cu ascultarea lui Dumnezeu e importantă pentru mulți oameni.

Ca să schimb și eu lumea în bine, am hotărât să calc pe urmele personajului emisiunii și să încerc să urmez voia lui Dumnezeu timp de o zi întreagă.

Cum emisiunea e concentrată pe Facebook, m-am gândit să încep și eu tot de pe Facebook. Cu câteva zile înainte de experiment, am contactat câteva conturi religioase populare, să văd dacă vor să mă ghideze. Am mai contactat și un bărbat care crede că e reîncarnarea lui L.Ron Hubbard și un cuplu din Australia care cred că sunt Isus și Fecioara Maria.

Singurul care mi-a răspuns a fost un cont care îl parodiază pe Dumnezeu și are patru milioane de followeri. Ateul care se ocupă de cont n-a vrut să-mi dea numele lui pentru că mi-a zis că el și familia lui au primit amenințări cu moartea în trecut, din cauză că face mișto de Dumnezeu online, dar mi-a zis și că rolul lui Dumnezeu pe internet e un job full-time pentru el. „Primesc sute de mesaje pe zi”, a scris el. „Oamenii realizează că e o pagină de umor, dar știu că vorbesc cu ei și le ofer sfaturi. Am stat de vorbă cu mulți atei care treceau prin crize existențiale.”

Acest Dumnezeu era supărat pe realizatorii emisiunii „Dumnezeu mi-a dat add”, pentru că e sigur că au furat de la el conceptul pentru emisiune. „Sigur au fost inspirați de pagina mea”, mi-a scris el.

Când l-am întrebat cum ar trebui să decurgă ziua respectivă, primul lui sfat a fost să nu mă uit la emisiunea „Dumnezeu mi-a dat add”, după care să merg prin oraș, să hrănesc un homles, să mă înscriu la vot, să îmi sun părinții să le zic că-i iubesc și să mă țin departe de internet.

N-aveam cum să respect faza cu emisiunea, că deja m-am uitat la ea, nici cu înscrisul la vot, că nu am viză de flotant, nici cu internetul, că trebuia să postez articolul ăsta, dar i-am zis că le voi respecta pe celelalte.

Apoi am contactat-o pe Colette Brown, o clarvăzătoare care a scris în trecut o carte despre bibliomanție, o formă de divinizare prin cărți sacre veche de sute de ani. Am întrebat-o cum pot lua legătura cu Dumnezeu.

Cel mai ușor mod e să iei cartea și să te concentrezi pe întrebarea la care vrei să afli răspuns, mi-a zis Brown pe messenger. „Închizi ochii și îi lansezi întrebarea lui Dumnezeu sau oricărei entități simți tu că te poate ajuta, nu contează.”

Apoi, mi-a zis să iau un bold, să deschid aleatoriu Biblia și să înfig boldul într-un cuvânt la întâmplare. După ce am pus întrebarea „ce ar trebui să fac azi?”, am nimerit cu acul cuvântul „Egipt” din propoziția „Acest Egipt pe care te bazezi e o trestie ruptă care înțeapă mâna oricui se sprijină de ea”, din Isaia 36:6.

Interpretarea lui Brown a fost că Egiptul reprezintă conceptul acestui articol, care nu e atât de grozav cum cred eu. (Arzi în iad, Brown!) „Unele lucruri o să funcționeze, iar altele nu”, a zis ea.

În orice caz, mi-a zis să țin ochii beliți pentru orice semn mi-ar putea ieși în cale.

Ia uite, primul semn. O reclamă cu o expoziție despre faraonul Tutankhamon. Ești nebun?

Am vrut să merg la expoziție cu câteva luni în urmă, dar mi s-a părut prea scump biletul. Era treizeci de dolari. Dar acum că mi-l deconta VICE, mi se oferea ocazia perfectă. Doar o făceam pentru articol.

M-am plimbat prin expoziție cu ochii cât cepele după un eventual semn care să îmi spună ce să fac cu ziua mea. Dar obiectele de artă egiptene sunt atât de pline de simboluri și metafore încât poți să le găsești orice semnificație. O cameră funerară desenată cu ceea ce păreau să fie niște jocuri putea sugera că ar trebui să merg acasă să joc jocuri video. Dar mi s-a părut necinstit să interpretez după propriul meu plac, așa că am plecat spre plajă ca să îndeplinesc instrucțiunile Dumnezeului de pe Facebook.

Prima instrucțiune era să hrănesc o persoană fără adăpost. Am stat de vorbă cu un bărbat amărât care stătea pe o bancă și avea un semn prin care cerea de mâncare. A respins termenul de „persoană fără adăpost”, mi-a zis că are ca adăpost țara în care trăiește și că preferă să trăiască în aer liber, dar mi-a cerut un taco și o Cola. I-am cumpărat cu șapte dolari pe care îi aveam de la VICE, mulțumesc Dumnezeului de pe Facebook.

Mi-am sunat părinții și le-am zis că îi iubesc, după care mi-am continuat plimbarea. Am dat peste o tarabă cu un semn pe care scria „cărți de meditație gratuite”.

I-am povestit tipului de la tarabă despre articol și a zis că probabil cărțile lui mă vor ajuta în misiunea mea. Mi-a zis că sunt gratuite, dar mi-a recomandat totuși să fac o donație. „Nu mai am cash”, i-am zis automat, cum fac de câte ori aud cuvântul „donație”.

„Suntem călugări high-tech”, mi-a zis și mi-a arătat POS-ul.

Am donat cinci dolari, csf, și am primit trei cărți. „O să fii foarte inspirat dacă le citești”, mi-a zis în timp ce mă îndepărtam.

Ajuns înapoi la mașină, am hotărât să găsesc un reprezentant al lui Dumnezeu care să-mi dea instrucțiuni pentru pasul următor. Am găsit mai multe linii telefonice religioase și le-am sunat.

Mai întâi am sunat la Biserica Mormonă, unde poți sta de vorbă cu un misionar. Mi-au răspuns două femei pe nume Sora Tuia și Sora Reynolds, de la Templul Mormon din LA. Mi-au zis că mă pot ajuta și prin telefon, dar ar fi mai bine să ne întâlnim față în față.

Jumătate de oră mai târziu mă aflam în centrul de vizite al templului. Am întrebat surorile dacă îmi pot recomanda ce să fac în restul zilei ca să-l bucur pe Dumnezeu și mi-au pus un documentar scurt despre un misionar mormon pe nume John, care nu m-a ajutat cu niciun răspuns. Apoi m-au dus într-o cameră cu o expoziție despre importanța familiei. Pentru că sunt bărbat și am un iubit, conversația a devenit una despre credințele bisericii vizavi de relațiile de același sex. Căsătoria se poate face doar între un bărbat și o femeie, mi-a zis Sora Reynolds, după care mi-a sugerat să intru pe un site numit mormonandgay.org.

Le-am întrebat ce activități ar trebui să fac pe ziua respectivă și Sora Reynolds m-a invitat la un eveniment din seara aceea pe care îl organizau pentru tinerii single.

Cum nu sunt single, am refuzat. Bănuiesc că dorea să mă ajute să intru într-o relație cu o femeie mormonă și să-mi reprim pe viață adevărata orientare sexuală, așa cum recomandă site-ul pe care mi-l promovase.

Templul mormon.

La plecare, mi-a înmânat Cartea Mormonilor și mi-a zis să citesc măcar introducerea dacă vreau să-l bucur pe Dumnezeu.

Înapoi la mașină, am dat pe un radio creștin, KKLA FM, în speranța că voi primi alte sfaturi bune. S-a întâmplat să dau fix peste o emisiune pe tema LGBTQ, în care un terapeut creștin vorbea despre o femeie transgender pe care o întâlnise recent. „Dacă ești ceea ce ești din punct de vedere biologic, nu te mai poți schimba”, zicea el. Tipul ăsta e depresiv și sinucigaș și nu știe dacă e un el sau o ea. Vrea să fie numit ea, dar e un el confuz care încearcă doar să arate ca o ea.

Nu a specificat care parte din Biblie îl făcea să vorbească atât de stupid despre persoana respectivă. Am condus spre casă.

Acasă, am sunat la 888-WHY-ISLAM, o linie telefonică pentru persoanele curioase în legătură cu religia islamică. Le-am explicat misiunea mea și bărbatul cu care am vorbit mi-a zis că Dumnezeu ar vrea să citesc Coranul și că îmi poate trimite o copie care va ajunge în două săptămâni. Aveam deja suficiente cărți și experimentul urma să se încheie într-o oră, așa că am refuzat oferta și am zis să îndeplinesc recomandările pe care le primisem de-a lungul zilei.

Am început cu introducerea Cărții Mormonilor, la recomandarea Sorei Reynolds. Zicea că o să ajung aproape de Dumnezeu dacă urmez învățăturile din carte, dar n-aveam timp de așa ceva.

Apoi am deschis cartea „Cântă și fii vesel: puterea mantrelor”, una dintre exemplarele gratuite care mă costaseră cinci dolari. Am răsfoit-o rapid, dar îmi zicea că o să mă iluminez și o să fiu fericit dacă repet încontinuu „Hare Krishna, Hare Krishna, Hare Krishna, Hare Krishna, Hare Hare, Hare Rama, Rama Rama, Hare Hare”.

Cică nu e nevoie să înțelegi ce spun mantrele, e suficient să le cânți pur și simplu. După câteva minute de repetat, am reușit să nu mă mai concentrez la cuvinte și să mă relaxez.

După ce m-am relaxat destul, am sunat la o ultimă linie telefonică religioasă, Tony Alamo Christian Ministries, care e acuzată că promovează ura. Am vorbit cu o femeie pe nume Selena care a zis că nu-mi poate spune numele întreg din cauză că „sunt mulți dușmani care sună la linia noastră”.

Mi-a zis că îl pot bucura pe Dumnezeu dacă recunosc că sunt un păcătos și îmi predau viața în mâinile Lui. Mi-a zis că ar trebui să-i spun iubitului meu să se mute de la mine ca să ne mântuim amândoi sufletele.

Iubitul meu nu era acasă, iar mie îmi era foame, așa că am întrebat-o ce ar trebui să mănânc la cină. Mi-a zis doar că ar trebui să am grijă ce bag în corpul meu ca să-l pot servi pe Dumnezeu cu spor. A adăugat că orice probleme de sănătate se datorează faptului că sunt gay. Mi-a zis și o anecdotă despre un membru al bisericii lor care a făcut sex cu un alt bărbat și s-a îmbolnăvit.

„Vorbești cumva despre SIDA?”, am întrebat-o.

„Da, gândește-te bine la asta.”

Apoi mi-a povestit cât de persecutată e gruparea lor religioasă și cum fondatorul ei a fost condamnat la 175 de ani de închisoare pentru abuz asupra copiilor, deși el nu făcea decât să predice din Biblie.

Am căutat pe Google și am aflat că tipul fusese acuzat de molestarea multor minori prin voia lui Dumnezeu.

Salata mea, ca să-l pot servi cu spor pe Dumnezeu

Ce să zic, a fost o zi plăcută, cu multe activități distractive. Vă recomand și vouă să urmați cuvântul lui Dumnezeu, atât timp cât nu vă spune să vorbiți urât de persoanele trans, să molestați copii, să vă reprimați orientarea sexuală. Ups, se pare că nu e posibil. Chestiile astea îi plac lui Dumnezeu. În caz că vouă nu vă plac, mai bine deveniți atei. Așa să vă ajute Dumnezeu.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.