10 întrebări pe care ai vrut să i le pui unui român de la Ninja Warrior

Tonul pentru „supraviețuirea” asta de pe TV a început în 2018 cu Exatlon pe Kanal D. A rupt, iar televiziunile concurente n-au știut ce le-a lovit. Și eu am fost fană și chiar nu m-așteptam ca al doilea sezon al emisiunii ăsteia să pice atât de mult. Ba chiar e întrecut de pariul celor de la Pro TV care-au adus fenomenul Ninja Warrior în România.

M-am uitat și eu mai degrabă superficial la câteva ediții ale emisiunii prezentate de Costi Mocanu, prezentatorul de știri Daniel Nițoiu și actrița Raluca Aprodu, ca să-nțeleg de ce-a luat acest avânt. Într-adevăr, aici treaba se desfășoară rapid, iar tipii și tipele fit se rotesc fără pauză în cursele alea cu obstacole pe care trebuie să le ducă până la capăt pentru a avea șanse la suta de mii de euroi.

Ce mi se pare un pic enervant este că procesul celor care termină o cursă este mic spre infim și mare parte din emisiunea de duminică seara este un festival al ratărilor.

Vezi și tu un tip drăguț, ți-l alegi ca favorit și, cinci secunde mai târziu, îl vezi căzând în apă și „Adio și n-am cuvinte“.

Unul dintre cei care au încercat este Tiberiu Balica, în vârstă de 36 de ani, despre care am mai scris aici. Este surferul român care fentează iarna și reușește să stea tot anul la mare și la soare, în căutarea valului perfect. Tipul este foarte zen și poate de aceea eșecul lui de la Ninja Warrior, acolo unde a fost eliminat în prima probă, nu i-a zdruncinat optimismul. Ba mi-a dat și ceva detalii neștiute, din culise.

VICE: Ce ți-a venit să participi la Ninja Warrior, ce te-a atras la format?
Tiberiu: M-a sunat cineva de la Pro TV, care mă știa de pe Facebook, și mi-a propus să particip. Nici nu știam ce e cu emisiunea asta, nici ce fenomen e în afara țării.

Cum au fost preselecțiile? Au fost probe grele cum am văzut eu în emisiune?
Preselecțiile mi s-au părut ușoare: mici sărituri, probe în genul concursului de la televizor, dar mult mai ușoare și adaptate pentru o sală de crossfit.

Din păcate, tu ai ieșit din cursă în prima ediție. La ce crezi că ai greșit?
Am căzut mult mai repede decât mă așteptam, al doilea obstacol era o probă pe care am abordat-o fix invers decât trebuia. Dacă aș mai fi avut șansa la o încercare o treceam, iar cele ce urmau îmi erau mai familiare. Asta pentru că am încercat mișcări similare când am găsit o sală improvizată de antrenament pentru Ninja Warrior la un om deosebit de fain în curte, cu câteva săptămâni înainte de emisiune.

Ceilalți concurenți ar trebui să încerce cât mai mult să facă probe similare celor din concurs, să se antreneze mult, să se uite la emisiunile de pe YouTube și la cele cu tips and tricks de pe net, legate de toate felurile de probe ce pot apărea în concurs. Iar în concurs să nu se grăbească și să se roage să nu fie aleși să concureze pe la 3 dimineața.

Cât și cum te-ai antrenat pentru participarea la emisiune?
Am aflat cu o lună înainte că voi participa și abia atunci mi-am pus întrebarea cum mă antrenez, fiindcă nu văzusem nicio filmare de la emisiunile din alte țări și nu am realizat anvergura showului și dificultatea probelor. M-am gândit să mă duc la o sala de cățărări și am făcut o ședință de genul ăsta, apoi am căutat pe net și am dat de un sensei care își făcuse în curte un traseu de training specific pentru Ninja Warrior, cu câțiva ani în urmă.

Numele lui este George, iar locul ăsta este în Otopeni. Curând, el va deschide o sală și mai mare, care va se chema „Get Warriors”. Am dat acolo de o comunitate foarte mișto, toți viitori concurenți, ne-am ajutat reciproc să testăm diverse probe improvizate pe o schelă. Am învățat de la George tot felul de tehnici care să ne ajute să trecem de posibilele probe din emisiune. Ne-am antrenat atât de intens, încât am rămas fără piele pe palme.

Am fost de două ori la el la antrenament și încă o dată în parcare la București Mall, unde Pro TV l-a invitat cu tot cu ansamblul lui de schele ca să facă ceva promovare pentru emisiune.

Cum au fost rivalii tăi de la Ninja Warrior? Genul foarte fit care rup sala?
Au fost de toate genurile. Producătorii au încercat să acopere cam toată paleta de practicanți de sporturi, de la triathlon la snowboard, parkour, arte marțiale, culturism etc. Dar și pompieri sau membri ai trupelor speciale. În ziua în care am participat eu, din 45 de concurenți, 12 au mers mai departe în semifinală. Când m-am dat eu, traseul era foarte ud și mulți alunecau chiar la prima probă. Se enervau foarte tare din cauza asta. În ziua aia, a concurat și un bărbat care avea un picior amputat. Din păcate, și el a căzut chiar de la început.

Câți pași sunt până ajungi la premiul cel mare, de 100 000 de euro?
Sunt trei etape. Una preliminară, cu vreo 200 de concurenți, una de semifinale și una finală, la sfârșitul căreia, cine termină primul, până la ultimul obstacol, câștigă premiul cel mare. Totuși, obstacolele finale sunt făcute în așa fel încât să fie aproape imposibil de terminat. Am înțeles că, în lume, de zece ani, de când e concursul, au terminat numai câțiva oameni toate obstacolele din finală.

Ce-ai fi făcut cu banii, dacă i-ai fi câștigat?
Dacă aș fi câștigat, pentru mine ar fi fost un noroc chior, pentru că n-am avut timp să mă antrenez pentru asta și am abordat-o ca pe o joacă. Aș fi donat o mare parte din ei undeva unde era nevoie.

Unde s-au filmat probele din formatul românesc, unde se află platoul Ninja Warrior?
Platoul a fost construit în aer liber, undeva după comuna Jilava, iar filmările au început seara și s-au terminat spre dimineață.

Care este sportul tău de bază?
De vreo șapte-opt ani practic surfingul și e sportul meu de bază, împreună cu Stand Up Paddling. Am ajuns să trăiesc din asta, din asta mă susțin financiar. Dar am făcut multe sporturi de mic, iar de performanță baschet și înot.

Există un premiu de participare chiar și pentru cei care nu ajung în fazele finale?
Nu e niciun premiu, dat rămâi cu o experiență super tare! Mi-ar plăcea să mai particip.