În copilăria sa într-un sat din apropiere de Kolkata, Sampurna Naskar, acum în vârstă de 26 de ani, locuia într-o casă de lângă niște crematorii. De fiecare dată când încerca să învețe, devenea conștient de locația unică în care se afla și de faptul că nu foarte departe se ardeau cadavre de oameni, cu mirosuri intermitente și fum care plusau pe disconfortul și fricile sale. „Dar în copilărie, aceeași amintire m-a făcut să pun sub semnul întrebării idei ca existența și mortalitatea și chiar și propria frică irațională”, îmi spune el.
Publicitate
Sampurna Naskar în studioul lui, locul care-l face fericit
Într-o expoziție actuală din Mumbai, Naskar și-a transformat frica în artă, cu cenușă de la crematoriu și particule de oase pe post de cărbune pentru lucrările sale. Aceste bucăți de artă fac parte dintr-o expoziție mai mare numită The Third Hand, la Priyasri Art Gallery, unde artiștii colaborează cu non-artiști. „Am ales să colaborez cu muncitorii de la un crematoriu din Baroda ca să înțeleg natura muncii lor. Am realizat că ei o privesc ca pe oricare altă muncă. Se poate să se fi speriat de ea la un moment dat, dar a devenit o activitate mecanică acum”, spune proaspătul absolvent de master în Arte la Universitatea Visva Bharati din Santiniketan.Arta sa, cumva, devine și ea parte din procesul ciclic al vieții și al morții. Prin incorporarea obiectelor găsite la crematoriu cât și a lucrurilor din jurul lui (documente oficiale abandonate, postere, bucăți de lemn, etc), le oferă o nouă viață. „Prin adunarea rămășițelor umane și a amintirilor, el ia esența a ceea ce a trăit un om și-i oferă un nou ciclu de viață în munca sa”, spune curatorul expoziției, Bhasha Mewar.
Dar când ne gândim la cele două extreme ale unui spectru, viața și moartea, includem și violența și distrugerea. „Este violență la mijloc când un copil se naște sau când îți tunzi părul cu foarfece ca să-i dai o formă sau când sapi în pământ ca să construiești o casă”, spune Naskar. „Ai nevoie de deconstrucție ca să construiești.” Aceste gesturi de violență și distrugere sunt interpretate ca linii care taie sau spintecă hârtia sau actele de a arde ziarele în studioul său, prin care oglindește ritualuri de incinerare așa cum sunt observate ele în mai multe culturi.
Publicitate
„Ai nevoie de deconstrucție pentru construcție.”
Îl întreb pe Naskar dacă sunt probleme de etică și consimțământ aici. Se tem oamenii de ideea unor rămășițe umane care să le atârne de pereți? „Facem asta cu grijă și cunoștință de cauză pentru muncitorii și oamenii implicați în proces”, spune el. „Oamenii înțeleg că munca mea este despre amintiri și cum ele sunt tot ce lăsăm în urmă, nu doar despre moarte.”Operele lui Sampurna Naskar sunt expuse până pe 15 octombrie la Priyasri Art Gallery, 42 Madhuli, Shiv Sagar Estate, Dr. Annie Besant Road, Worli.Articolul a apărut inițial pe VICE IN.