Tot ce ar trebui să știi despre ketamină

Până în primăvara asta, încercasem cam toate psihedelicele mai răspândite, dar ketamina mi se părea prea imprevizibilă. Auzeam povești la tot pasul, de la bărbatul care s-a cufundat într-un abis de ketamină și credea că era covorul de pe jos și că nu se putea mișca, până la o femeie care spune că este „experiența spirituală finală”. N-am vrut să-mi asum riscurile ca să trec dincolo de granițele realității.

Apoi, niște prieteni trăgeau ketamină pe nas în apartament și muream de curiozitate, așa că am cedat. I-am spus prietenul meu să-mi dea o microdoză, apoi s-o taie în jumătate, doar ca să fim precauți. După câteva minute, toate emoțiile mele s-au intensificat. Lătratul câinelui m-a speriat. Dar de îndată ce am început să vorbim, m-am simțit de parcă îmi picaseră toate sistemele defensive ale egoului și puteam să mă privesc din exterior. Mi-am analizat viața de parcă eram la terapie, văzând dintr-odată perspectivele oamenilor pe care eram furioasă. Și voiam foarte mult să mă cuibăresc alături de cineva. Prietenul meu mi-a spus că o să simt ketamina doar timp de câteva minute, dar am rămas în starea aia ore întregi. Din păcate, nici spusele lor – cum că ketamina nu este însoțită de mahmureală – nu s-au dovedit a fi adevărate. M-am simțit confuză și epuizată în următoarea zi.

Ketamina a fost folosită ca anestezic pentru procedurile medicale prima dată în clinicile veterinare, apoi pe oameni după ce FDA a aprobat-o pentru uz uman în 1970. La scurt timp, a prins în rândul psihonauților și apoi în cluburile de noapte din anii ’80 și ’90, spune Steven Levine, un psihiatru din New Jersey și fondatorul centrului de tratament Actify Neurotherapies, care are filiale în mai multe orașe din Statele Unite.

Totuși, ketamina este mai populară ca drog recreațional în Marea Britanie și în Asia de Sud-Est decât în Statele Unite. Ketamina este folosită acum pentru tratarea depresiei, tulburării obsesiv-compulsive și altor boli mintale. Câteodată are efect în cazul oamenilor care n-au reacționat la schemele de tratament convenționale și erau gata să renunțe, spune Prakash Masand, psihiatru și fondatorul Centrelor de Excelență în Psihiatrie, care este specializat în terapia cu ketamină administrată intravenos pentru bolile psihice care n-au putut fi ameliorate prin alte metode.

Pentru că experiențele cu ketamină variază atât de mult, este dificil de zis cum o să te simți după o doză. Astea fiind spuse, iată ce ar trebui să știi dacă te gândești s-o încerci:

Pe lângă faptul că este sedativ, ketamina are proprietăți disociative, ceea ce înseamnă că te poate face să te simți deconectat de corpul tău și de lume, spune Levine. La doze mici, asta poate să fie o experiență plăcută, făcând consumatorul să se simtă „una cu universul”, spune James Giordano, profesor de neurologie și biochimie la Centrul Medical din cadrul Universității Georgetown. Sau s-ar putea să îi ofere o perspectivă mai obiectivă asupra propriei sale vieți, așa cum am pățit eu. D-asta ketamina este foarte utilă pentru pacienții care suferă de sindromul posttraumatic, spune Levine – pot să-și depășească traumele fără să retrăiască toate acele sentimente. Cei care suferă de depresie s-ar putea să descopere că-i ajută să se simtă „mai puțin izolați și singuri”, spune el.

Dar în cazul dozelor mari, poate apărea detașarea de la realitate care te poate determina să iei decizii periculoase, îmi spune Giordano. Unii se cufundă într-un „abis de ketamină”, unde sunt paralizați temporar. „Se numește abis de ketamină pentru că persoana este de obicei incapabilă să proceseze orice informație din exterior și pare să fie imobilă sau să nu răspundă la stimuli verbali”, spune Masand. „Poate să fie acompaniată de halucinații și psihoze. Au existat rapoarte ale unor persoane care au avut nevoie de ore întregi ca să iasă din starea aia.”

Alții devin „profund melancolici” pe ketamină, spune Giordano. Un alt efect neplăcut este amețeala sau pierderea echilibrului care apare câteodată, adaugă Masand. Deseori, pacienții nu se bucură de experiență și spun că „timpul trece greu” sau „simt cum mă adâncesc în scaun”, spune el. Drogul îi face deseori pe oameni să se simtă de parcă sunt pe cale să aibă o revelație. Dar sentimentul ăsta poate să fie înșelător și să-i determine să caute o epifanie care n-o să aibă loc cu adevărat.

Ketamina îți poate afecta și percepția. Pentru unii oameni, culorile devin mai aprinse și mai intense, spune Levine. În cazul dozelor mari, mulți experimentează halucinații puternice. Alții spun că auzul lor devine mai fin, ceea ce ar putea să explice de ce m-a speriat atât de tare câinele prietenului meu. „Dacă cineva este în cameră și sunt oameni care vorbesc în șoaptă în altă cameră sau de cealaltă parte a clădirii, poți să îi auzi clar”, spune el.

Tripurile lungi pe ketamină, cum am pățit eu, nu sunt atât de neobișnuite. Efectele ketaminei durează de obicei în jur de o oră, dar poți să le simți și o zi întreagă, în funcție de doză și de metoda de ingestie, îmi spune Masand.

Nici mahmureala mea n-a fost anormală. La unii efectele dispar peste noapte, în timp ce alții continuă să se confrunte cu detașarea de realitate și în ziua următoare, mai ales în cazul dozelor mari, spune Giordano. Mahmurelile de la ketamină pot să includă și „amețeală, lipsă de coordonare [și] deficiență de atenție și memorie”, spune Masand.

Chiar dacă ketamina este considerată în general sigură într-un mediu clinic, situația se schimbă când o folosești în scopuri recreaționale, spune Levine. Ketamina este dificil de dozat, și atunci când iei o supradoză, poți să experimentezi posibile efecte secundare fatale, inclusiv inhibarea sistemului nervos central care poate provoca un atac de cord. Poți să experimentezi și hipertensiune arterială, care te face predispus la infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, anevrism, insuficiență renală, pierderea vederii și demență, spune Masand.

Într-un mediu clinic, când este administrată intravenos, doza te lovește gradual. Când o consumi în scopuri recreaționale și o tragi pe nas sau o ingerezi, te lovește dintr-odată. Formele tipice recreaționale de ingestie nu lasă ketamina să fie absorbită la fel de mult ca atunci când este administrată intravenos, ceea ce înseamnă că oamenii consumă o doză mult mai mare ca să poată simți efectele, adaugă Masand. Mai există și o șansă ca ketamina procurată ilegal să fie amestecată și cu alte droguri.

După consumul în exces al ketaminei pentru o perioadă lungă de timp, unii pot să sufere de cistită – deteriorarea vezicii urinare care duce la durere și urinare frecventă, îmi spune Levine. Dacă faci abuz cu adevărat, ai șanse să suferi de o formă de psihoză care seamănă cu schizofrenia, chiar și după ce nu mai consumi ketamină.

Autoadministrarea nu este în general recomandată, dar iată care este cea mai sigură metodă: Având în vedere că efectele sunt direct proporționale cu doza administrată, trebuie să fii foarte atent la cantitate. Giordano nu recomandă să depășești o microdoză, care poate să fie cam 0,02 miligrame sub limbă sau 0,2 miligrame dacă este administrată oral. În cel mai rău caz, nu depăși 0,7 miligrame per kilogram pentru greutatea ta și 1,4 miligrame per kilogram dacă o administrezi pe cale orală. Giordano atrage atenția și asupra consumului de ketamină de mai multe ori într-o singură repriză. Oamenii s-ar putea să fie tentați s-o facă, având în vedere că efectele dispar destul de repede, dar se pot acumula în cazul dozelor multiple.

Există analize sofisticate de urină și sânge care pot detecta ketamina, dar un test standard de urină probabil n-o s-o depisteze, spune Masand. Așadar, chiar dacă ketamina este disponibilă în continuare în birourile chirurgilor și ale psihiatrilor, consecințele consumului recreațional sunt mai complicate. Dacă te aventurezi, fii cât mai prudent în ceea ce privește doza și frecvența.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.