FYI.

This story is over 5 years old.

Tech

Ce efecte au cocaina și iarba asupra memoriei

„Memoria e, de fapt, identitatea ta. E formată din propria istorie, dorințe și frici.”

E un fapt bine știut că marijuana e asociată cu schimbările de memorie și cu cât folosești mai mult, cu-atât s-ar putea să-ți împiedice capacitatea de a-ți aminti.

Dar „memoria” nu e un singur lucru sau un singur proces. Unele studii au analizat modul în care marijuana îți afectează capacitatea de a-ți aminti cuvinte sau informații, în timp ce un nou studiu publicat în Jurnalul de psihofarmacologie a analizat efectele marijuanei asupra unui soi de „memorie a viitorului” numită premoniție episodică.

Publicitate

Premoniția episodică e capacitatea de a călători mintal în timp, în viitor, și de a experimenta dinainte un eveniment nou, viitor, care are să ți se-ntâmple, mi-a spus autoarea principală, Kim Mercuri, psiholog clinician la Universitatea Catolică din Australia.

Pare ciudat să folosești cuvântul „memorie” pentru a descrie gânduri despre viitor. Dar cercetătorii care studiază memoria fac asta, din cauză că și-au dat seama că scopul memoriei nu e să-ți amintești nostalgic prima tabără în care ai rămas peste noapte sau ceremonia de absolvire. Ne amintim ca să creăm o bază de date de experiențe, ca să ne putem pregăti de evenimente viitoare. Moshe Bar, profesor de neuroștiințe cognitive și directorul Centrului Gonda de Cercetare Multidisciplinară asupra Creierului, care nu a fost implicat în noul studiu, spune că creierul e un organ bazat pe predicție și se folosește de trecut ca să anticipeze viitorul.

Ca să ai premoniții episodice sau să „călătorești în timp” mintal, trebuie să ai, în primul rând memorie episodică, numită astfel pentru că ține de amintirea unor anumite episoade. „E personală”, spune Bar. „E autobiografică. E despre mic-dejunul tău anume sau despre conversația ta anume de aseară.”

E diferită de memoria semantică, despre care spune că ar fi ca și cum mi-ai cere să descrii „micul dejun”. Ți-aș putea spune ouă, jumări și pâine prăjită, bazându-mă pe amintiri despre ceea ce înseamnă, în general, un mic-dejun. Dar dacă mă întreabă despre propriul meu mic-dejun din dimineața asta, aș răspunde cu totul altceva: am mâncat un bol de smoothie cu cereale pe deasupra. E ceva specific mie, un episod anume, care e al meu.

Publicitate

Bar spune că au existat cazuri în care un singur tip de memorie, semantică sau episodică, a fost afectat, dar nu și celălalt. Asta insinuează că, deși probabil există suprapuneri, pot fi cel puțin parțial deosebite unele de celelalte. Amintirile episodice, consideră Bar, sunt mai semnificative. „Fac, cumva, parte din identitatea ta”, spune acesta. „De obicei, când țin prelegeri, spun că, deși sună a clișeu, memoria ta chiar e identitatea ta. Propriile tale istorii, dorințe și frici.”

Mercuri îmi spune că studiile mai vechi au demonstrat că utilizarea de marijuana poate afecta memoria episodică. Și dacă premoniția episodică e creată din baza de date de amintiri episodice – oare ar putea să fie afectată și de canabis?

Studiile au arătat că atunci când le ceri oamenilor să-și amintească evenimente din trecut sau să-și imagineze chestii care s-ar putea întâmpla în viitor, sunt implicate părți asemănătoare ale creierului. Iar persoanele amnezice, care și-au pierdut capacitatea de a-și aminti trecutul, nu-și pot închipui cum ar fi în viitor. Având în vedere acea relație, Kim și colegii ei s-au hotărât să întrebe cum le-a afectat marijuana premonițiile episodice.

Noul studiu a analizat 57 de utilizatori de canabis, dintre care 23 spun că o folosesc recreațional, iar 34 în mod regulat, și i-a comparat cu un grup de control tot de 57 de persoane. Consumatorii de canabis în mod recreațional au afirmat că folosesc marijuana „săptămânal sau mai rar”, în timp ce utilizatorii obișnuiți au afirmat că fumează de cel puțin trei ori pe săptămână.

Publicitate

Tuturor participanților la studiu li s-a cerut să descrie evenimente din trecut și potențiale evenimente din viitor, ca reacție la cuvinte cheie precum zi de naștere, vacanță, coșmar, taxi sau bancă. Cuvintele cheie au fost un amestec din unele pozitive și altele negative. Ulterior, a fost contabilizat numărul de detalii personale pe care le-a generat fiecare persoană și s-a constatat că utilizatorii constanți de canabis nu au fost la fel de capabili ca celelalte grupuri să ofere detalii despre ei înșiși, când li s-a cerut să-și imagineze scenarii viitoare.

Rezultatele acestora, spune Mercuri, arată că o cantitate mai mare de marijuana duce la afectarea mai gravă a memoriei episodice, cât și a premoniției episodice.

„Memoria episodică e considerată o piatră de temelie, sau eșafodajul pe baza căruia se creează un nou eveniment ca să călătorești în timp cu mintea”, spune Mercuri. „Ca să mergi înainte, trebuie să te și întorci înapoi.”

Mercuri consideră că rezultatele lor oferă și mai multe dovezi despre legătura dintre utilizarea de canabis și funcționarea memoriei. „Întărește argumentul conform căruia canabisul țintește asupra centrelor noastre cerebrale de memorie”, spune Mercuri.

Și alți cercetători, înaintea acestora, au sesizat reducerea materiei cenușii la utilizatorii de canabis pe termen lung, în anumite zone ale creierului, cum ar fi hippocampusul și amigdala. Dar e interesant că multe studii despre canabis nu se confirmă. Unele au găsit schimbări în creier legate de consumul de canabis, dar fără deficiențe comportamentale – iar altele n-au găsit nicio schimbare.

Publicitate


Continuarea acestor studii s-ar putea să dezvăluie zonele din creier în care se petrec aceste procese diferite de memorie. Într-o lucrare din 2014, Mercuri și colegii ei au constatat că utilizatorii de opiacee stau și mai prost cu premonițiile episodice, dar funcționează la fel ca grupul de control când li se cere să-și amintească evenimente din trecut. „Au o densitate mai mare de receptori de canabinoizi în zonele responsabile cu amintirea evenimentelor din trecut, ceea ce are potențialul de a-i face pe consumatorii regulați de canabis să fie în mod special vulnerabili la perturbarea memoriei episodice”, afirmă noul studiu, ca potențială ipoteză.

Dacă un drog ne poate scădea capacitatea de a vedea în viitor, oare altul poate s-o îmbunătățească? În același număr din jurnal, un alt studiu a întrebat aceeași chestie despre cocaină. Nadia Hutten, principala autoare, neuropsiholoagă la Universitatea de la Maastricht, spune că unul dintre motivele pentru care au analizat situația e că stimulentele sunt adeseori folosite drept suplimente de îmbunătățire a cogniției de către studenții de la facultate. Au fost curioși: oare chiar îți îmbunătățesc memoria? Au constatat că o singură doză de cocaină poate să-ți îmbunătățească o chestie care se numește memorie de perspectivă, un alt tip de memorie axat pe viitor.

Există diferențe de nuanță între premoniția episodică și memoria de perspectivă. Hutten îmi spune că memoria de perspectivă e despre a-ți aminti activitățile și acțiunile din viitor la momentul lor oportun sau în contextul potrivit. Gen, să-ți aduci aminte că ai programare la medic după-amiaza sau de ce cumpărături ai nevoie când ești la magazin. Pe când premoniția episodică înseamnă să-ți imaginezi un eveniment viitor, memoria de perspectivă e despre a-ți aminti să faci ceva.

Publicitate

„Chestia foarte mișto la memoria de perspectivă e că aș spune că e unul din modurile de a gândi despre viitor pe care-l practicăm cu consecințe chiar imediate”, spune Karl Szpunar, profesor asistent la Universitatea Illinois din Chicago și șeful laboratorului de memorie al universității. „Deci, de obicei, când ne gândim la propriul viitor, e ceva mult mai îndepărtat. Pe când memoria de perspectivă mă ajută să nu uit să-i spun colegului meu ceva ce e musai să-i zic când ne vedem la o întâlnire mai târziu, pentru că ar putea avea consecințe.”

În studiul lui Hutten, oamenii au primit fie un placebo, marijuana sau cocaină și li s-a cerut să facă o activitate de memorie de perspectivă. Li s-a cerut să facă o acțiune, în timp ce rețin alta și s-o facă doar când sunt provocați la asta, mai târziu. Au constatat că oamenii pe cocaină s-au descurcat mai bine decât celelalte două grupuri.

Szpunar, care n-a fost implicat în studiu, îmi spune că nu e sigur că sarcina pe care o implica studiul chiar atingea memoria de perspectivă. Consideră că poate oamenii au fost provocați să-și folosească memoria prea rapid și, în schimb, și-au testat vigilența sau capacitatea de a fi atenți. „De obicei, memoria de perspectivă e ceva de genul: ai o chestie pe care trebuie să ții minte s-o faci și cumva nu te mai gândești la ea, iar apoi, la un moment dat, îți revine în gând”, spune acesta.

Bar îmi spune că el n-a avut o problemă cu exercițiul, iar Hutten zice că au măsurat atenția și excitația independent, ca să constate că îmbunătățirea pe care-au văzut-o nu putea fi complet explicată prin nivelul de atenție al persoanei. O parte sau cea mai mare parte a îmbunătățirii, spune aceasta, vine sigur dintr-un efect direct al cocainei asupra memoriei de perspectivă.

Publicitate

Ce e important de reținut despre studiul lui Hutten e că a urmărit efectele unei singure doze de cocaină și a analizat oamenii în timp ce erau încă sub influența drogului. Multe studii arată că oamenii care iau cocaină și alte stimulente au deficiențe în multe zone ale memoriei, chiar și în memoria de perspectivă. „În plus, s-ar putea ca utilizarea cocainei în eșantioanele de participanți să difere. Ar fi interesant de analizat: când se transformă efectele benefice ale cocainei în handicapuri?”

Spune că speră ca studiul să avanseze cercetarea asupra modului exact în care o singură doză de cocaină îmbunătățește memoria: e, oare, însăși crearea memoriei? Accesarea memoriei? Spune că nu se știe, dar ce află s-ar putea generaliza la interacțiunile drogurilor și cu alte tipuri de memorie.

Mercuri consideră că înțelegerea efectelor pe care le au drogurile asupra acestor tipuri de memorie axate pe viitor e importantă dincolo de știință în sine. Memoria de perspectivă se asigură că nu uiți să faci ceva de pe lista de chestii de făcut, dar există motive să credem că o chestie precum premoniția episodică are o valoare și mai mare pentru supraviețuire. Dacă poți să exersezi mintal situațiile înainte ca ele să se întâmple, poți lua decizii mai bune.

Mercuri lucrează pe dependență și spune că o mare parte a tratamentului se concentrează pe planificarea viitorului: cum o să refuze individul drogurile, când dau de ele în comunitate, ce țeluri au pentru viitor. Spune că cei care știu despre efectul marijuanei asupra capacității de a-ți face planuri personale de viitor poate să contribuie la eficiența tratamentului.

Publicitate

„Putem să facem setarea de scopuri destul de apropiată de aici și acum”, spune aceasta. „Ce poți să faci acum, ca să-ți fie mai bine mai târziu? În loc să te concentrezi pe un scop pentru mai târziu. Genul ăsta de informație ne ajută să modificăm modul în care lucrăm drept clinicieni, în ce privește pregătirea clienților să lucreze cu propriile scopuri și, sperăm noi, să-și îmbunătățească rezultatele ulterioare.”

Lui Szpunar asta îi amintește de un domeniu de cercetare conex, numit renunțare temporală, care înseamnă că alegi o recompensă mai rapidă și renunți la alta mai bună, pentru că e în viitor. De exemplu, dacă-ți spun: vrei zece dolari acum sau 100 de dolari săptămâna viitoare, probabil că o să aștepți până săptămâna viitoare. Dar dacă-ți spun: vrei 10 dolari acum sau 100 de dolari peste trei luni, Szpunar îmi spune că există unii oameni care ar lua mai degrabă banii acum, în loc să aștepte.

Asta se-ntâmplă tot timpul, în moduri mai subtile, cum ar fi cu sănătatea noastră. O să mănânci alea două felii de pizza la 2 noaptea sau o să te abții pentru că ți-ai propus să ai o anumită greutate în viitor? O să fumezi țigările alea sau nu, pentru că vrei să fii sănătos peste 30 de ani? Și se traduce și-n multe alte zone ale vieții în afară de sănătate. Oamenii orientați spre viitor au mai mult succes în carieră și în căsnicie, iar Szpunar spune că „oamenii orientați spre viitor par pur și simplu să se descurce mai bine în viață”.

Publicitate

Mulți nu se gândesc la viitorul pe termen lung. Dar există studii conform cărora, dacă-i convingi pe oameni să-și imagineze cum o să arate viitorul lor îndepărtat, îi ajuți să se comporte în moduri mai axate pe viitor. Asta se leagă cu concluziile studiului despre canabis, pentru că „dacă există anumite droguri care ne afectează capacitatea de a ne închipui viitorul, e posibil să afecteze modul în care-i ajutăm pe oameni să devină mai orientați spre viitor”, spune acesta. „Știm că gândirea axată pe viitor poate să ne orienteze mai mult spre el, dar dacă luăm anumite droguri care ne pot împiedica să ne imaginăm viitorul în multe detalii, poate că n-o să funcționeze la fel de bine pentru unii ca pentru alții.”

Canabisul e analizat medical în scopul tratării mai multor boli, iar Mercuri spune că e important să știm toate efectele cognitive secundare, pentru ca oamenii să fie conștienți de modul în care le-ar putea afecta capacitatea de a lua decizii sau memoria. „Există atât de multe potențiale beneficii, datorită structurii moleculare a canabisului, dar are și părți care nu sunt prea bune”, spune ea. „Ca să izolăm beneficiile, fără costul cognitiv – e ceva la care mai avem mult de lucru.”

Nu sunt chestii banale, îmi spune Bar. Premoniția episodică e o parte fundamentală, crucială, a vieții de zi cu zi. „Nu e o chestie exotică, pe care o face creierul din an în Paște”, spune Bar. „Fiecare hotărâre – și luăm sute sau mii de hotărâri pe zi – implică un anumit grad de premoniție, un anumit tip de simulare a viitorului. Chiar și cele mai simple, gen ce să mănânci la prânz.”

E posibil ca studiul efectelor negative ale drogurilor asupra acestor tipuri de memorie să ne ajute să ne dăm seama exact cum funcționează în creier, pentru că știm aproximativ unde se atașează și interacționează drogurile. Când am auzit cât e de benefic tipul ăsta de memoria, am rămas să mă-ntreb: dacă am putea să găsim rețelele de premoniție sau memorie episodică, oare am putea sau ar trebui – ipotetic – să le face mai puternice? Și să ne sporim cu atât mai mult abilitatea procesului care ne ajută să ne imaginăm viitorul?

Ca la majoritatea chestiilor, prea mult poate să facă la fel de mult rău ca prea puțin. Gândește-te cum ar fi experiența de a te închipui tot timpul în viitor. Poți să te gândești la viitor prea mult și-atunci nu mai e un comportament adaptiv, ci unul care contribuie la dezvoltarea unor tulburări anxioase, spune Szpunar. „Cred că asta e una dintre chestiile de care sunt foarte interesați oamenii: care e echilibrul?”, spune acesta. „De ce unii îl folosesc într-un mod foarte adaptiv, iar pentru alții e ca și cum le-ar bloca drumul spre o viață adaptată?”

Asta-mi amintește de obsesia actuală cu mindfulness-ul, care ne zice să ne concentrăm pe prezent și să nu ne gândim la ce-o să se-ntâmple mai departe. Eu am tulburare obsesiv-compulsivă și pot să zic sigur că mi-ar prinde bine o pauză de la a mă imagina tot timpul în scenarii viitoare și ce-o să mi se întâmple în ele.

„Răspunsul pentru tot ce cercetăm e că probabil depinde de multe variabile și cam de-asta încercăm să ne prindem care sunt întâmplările din viața de zi cu zi care le fac să varieze”, spune Szpunar. „Când e bine să fii în prezent? Când e bine să fii în viitor? Și cât de mult contează, în ce privește capacitatea ta de a trece de la una dintre aceste două perspective la cealaltă?”

Articolul original a apărut în Tonic.