8 motive pentru care Berceni e un cartier mișto

De la prieteni de pe centru până la ăia din Titan sau Sălăjan, nimeni nu a ratat să-ți spună vorba de duh cu „ori îți place, ori te temi” dacă se întâmplă să fii locatar al bravului cartier Berceni. Situat într-un colț sudic al Capitalei, e un peisaj dominat de blocuri gri construite de comuniști de pe Olteniței pân’ la Turnu Măgurele și din Luică pân’ pe Giurgiului.

Acum un veac, începutul cartierului Berceni era sfârșitul Bucureștiului. Pe vremea aia, bodega Mandravelei era în ceea ce azi e intersecția de la Sun Plaza. Aici trăgeau pușcăriașii proaspăt eliberați de la Văcărești ori căruțele care se îndreptau spre Spitalul Obregia. Ce a mai rămas din interbelic sunt câteva case de pe dealul Mărțișor și niște construcții cuprinse între Brâncoveanu și Giurgiului. Pe acolo găsești și casa lui Bacovia, care pe vremuri trăia într-o mahala mizeră de la marginea Capitalei, cunoscut acum drept Berceni.

Construcția blocurilor gri a început prin anii ‘60 cu microraionul Nițu Vasile, apoi Berceni Sud 1. Comuniștii urmau să-i cazeze aici pe muncitorii de la uzina IMGB, adică Întreprinderea de Mașini Grele București.

M-am mutat în Berceni acum vreo doi ani, în căutarea vieții de cartier de care vorbeau băieții de la Delikvenții. Am crezut că aici nu trăiești, dacă nu știi să latri, dar la aproape un deceniu după ce s-au scris versurile despre stilul de viață sudic, până și băieții cu bâte și box au devenit familiști convinși. Oricâte s-ar spune în hip-hop despre Berceni, lucrurile sunt atât de liniștite, că ai putea să te visezi la pensie, în timp ce bagi o shaorma cu de toate de „La Grași”; noi prețuim antreprenoriatul local, până s-or gândi să livreze în cartier și bicicliștii de la Uber Eats.

Aici, o bere te costă 4 lei la crâșma de cartier și s-ar putea să supraviețuiești unui cutremur. Da’ mai am și alte motive pentru care-i fain să trăiești în cartierul Berceni, dincolo de sloganul „muncesc, iubesc, trăiesc în Sectorul 4”, care-i marcă înregistrată la OSIM.

Am ajuns în cartierul ăsta, pentru că-i singurul loc unde mi-am permis să cumpăr un apartament de două camere, cu banii lăsați moștenire de bunicu'. Aș fi putut să-i sparg la păcănele sau pe alcool, că doar vin din Vaslui, dar am ales Berceniul.

Bugetul îmi permitea să mă învârt între două opțiuni: o cutie de chibrituri cu duș din chiuvetă în zona Baicului ori un apartament la ultima adresă din cartierul Pantelimon. În schimb, am ajuns în Berceni, între două școli gimnaziale și un liceu numit după un ministru antisemit din Guvernul Antonescu.

Nu știu să-ți dau sfaturi imobiliare, dar apartamente sub o mie de euro/mp mai găsești în ziua de astăzi în Rahova sau Berceni. Dintre astea două, Berceni City rămâne mai conectat la mijloace de transport moderne, adică la magistrala de metrou care taie de la nord la sud Capitala. Sigur că viața e mai piperată vizavi de stația de metrou, dar nu trebuie să stai acolo. Plus că te deplasezi la o viteză decentă prin cartier de când s-a deschis pasajul de la Piața Sudului. Mie îmi ia juma’ de oră să ajung până la Universitate.

Traficul e și mai lejer, dacă stai pe Șoseaua Olteniței.

Poate că-i vorba de inconștiența tinereții, dar nu-s singura care se plimbă la miezul nopții pe străzile din Berceni. Pe scurt, lucrurile nu mai stau astăzi ca-n versurile melodiei „City Berceni”. Atât timp cât rămâi pe străzile iluminate ale cartierului, poți să ieși la o plimbare și după ora de stingere a majorității de după blocuri. Eu am luat-o la picior pe la trei dimineața, din Tineretului până la intersecția de la Budimex.

Bine, asta-i experiența mea. Sigur că-s zone mai dubioase, dar ce cartier nu le are? Eu nu m-aș plimba cu aceeași liniște sufletească pe Drumul Găzarului, Șoseaua Giurgiului, Piața Reșița, Luică ori Șoseaua Olteniței de după Piața Sudului.

Însă, anul trecut, al doilea cel mai mic coeficient de criminalitate a aparținut Sectorului 4.

Ca orice alt cartier bucureștean, peste Berceni tronează tot un trimis al PSD-ului pe Pământ. Daniel Băluță e un adevărat baron de sector, așa că achiziționează căsuțe de lemn fără licitație de la firma cumnatei sale. Asta ca să nu menționez că are în subordine de la directori acuzați că au frecventat prostituate minore și până la directoare condamnate în primă instanță pentru 40 de acte de luare de mită. Ca să scurtez povestea, există o literatură extinsă cu privire la Băluță pe Tolo.ro

Chiar și așa, lipsa de creativitate nu-i un lucru de care-l poți acuza pe primar. Dacă trăiești în Berceni, nu te vei plictisi niciodată să admiri coșurile de gunoi în formă de bulbi de lalea din rondul Nițu Vasile. În același loc tronează o construcție uriașă și galbenă din metal, care ne anunță că suntem @4. O fi și ăsta un semn că primarul e încântat de noua eră digitală, care-i permite să aducă în analog de la @-uri și până la #-uri. Asta ca să nu uit de #haicasepoate, cu care simte nevoia să comunice pe social media Daniel Băluță.

Și acest hashtag e la fel de plin de entuziasm ca acel #sepoate gândit de sindicaliștii CFR.

În intersecția de la Budimex a reușit să instaleze șase semne de circulație identice și a ridicat pergole colorate din lemn pentru aproape fiecare scară din Sectorul 4.

Asta ca să nu menționez că a schimbat bordurile la trei luni, a plantat borduri de beton verticale și a construit bănci în formă de fântâni arteziene. Desigur, nici pietrișul tricolor nu putea să lipsească din peisaj. Îmi este greu să înțeleg conceptul artistic din spatele acestor manifestări, dar astea-s lucruri care fac parte din conceptul Băluță’s Show.

Dacă te saturi vreodată să sorbi cafea de specialitate și să mănânci avocado, atunci trebuie să știi că balcanismul supraviețuiește fără probleme în Berceni. Te întâmpină de cum scoți capul din subteran la stația de metrou Piața Sudului.

Aici, comercianții ambulanți îți vând într-o zi „doi avocato (sic!) la 5 lei” și a doua zi se reprofilează pe banane, grâu de încolțit ori vâsc, depinde de sezon și de credințele populare corespunzătoare perioadei. Îți iei o shaorma la cinci lei și te simți ca într-un veritabil bazar. Treci pe lângă Big Berceni și poți să cumperi bibelouri, pantofi vechi sau chiar plante de apartament, depinde ce au mai adus de acasă pensionarii cartierului pentru a întinde la vânzare pe marginea străzii Nițu Vasile. O combinație de sărăcie și nostalgie se așterne zilnic în Berceni.

Dar atmosfera se înveselește odată ce te lovește diversitatea estetică din cartier. Dacă nu-n Berceni, atunci unde ai putea să găsești un sex-shop burdușit între market Frateli și aprozarul Florentina. Asta ca să nu zic că acest cartier a dat lumii pizzeria romantică You&Me, Terasa Prieteniei și Kartier Market. Ei sunt supraviețuitorii apocalipsei Mega Image.

Pentru alte denumiri glorioase recomand cu toată inima o incursiune pe lumină Berceni City.

Între Budimex și strada Reșița, grafferii bercenari nu se complică cu mesaje greu de descifrat. Ei sunt oameni sinceri și au un singur mesaj de transmis populației: „MUIE POLIȚIA”. Ăsta e sloganul care stă pe o grămadă de ziduri din zonă. Te plimbi liniștit și te izbește câte un „MUIE POLIȚIA”. Am ajuns la concluzia că sunt mai mulți grafferi cu aceeași obsesie, de unde și fluctuațiile semantice între „MUIE POLIȚIA”, „MUIE POLIȚIE” și „MUIE LA POLIȚIA”.

Acest mesaj a ajuns atât de acceptat de comunitatea locală, încât un amic mi-a spus că stă la scara cu „MUIE POLIȚIA” de vizavi de Mega Image.

Din păcate, lucrurile se duc pe Apa Sâmbetei, ori asta îmi dă de înțeles cenzurarea recentă a inscripției care îi întâmpina pe cetățenii care coboară în stația Resița, pe linia lui 381.

Și-n Berceni există crâșme de cartier unde te poți îmbăta cu 20 de lei și mai bagi 20 de lei ca să-ți revii cu cea mai grasă shaormă de „La Grași”. Foarte incorect politic.

Când vreau să petrec alături de bercenari, mă duc fie la crâșma din spatele stației de metrou de la Piața Sudului, fie la Terasa Prieteniei. În prima incintă am dat de un ștergător de mese homofob, fugărit într-o bună zi de Georgică, un bercenar adevărat, cu un mare respect pentru lucrătoarele sexuale transsexuale. Nu știu ce zice asta despre cartier, dar cu siguranță nu duce lipsă de diversitate și crâșme cu povești de București.

Apoi, „La Grași” e bodega cu cea mai bună shaorma de cartier, că-s puține locuri pe lumea asta care îți bagă în lipie de toate, de la salată de crudități până la sfeclă, pătrunjel proaspăt și tzatziki. Trebuie să știi că locul ăsta trece și cel mai important test al shaormeriei de cartier - testul ambulanței. Zic asta pentru că aici opresc paramedicii în miez de noapte, ca să se dreagă cu o shaorma după o tură grea.

Berceni nu-i tocmai un cartier cunoscut pentru verdeață, de vină sunt comuniștii. Nimeni nu s-a gândit la parcuri când s-a apucat de ridicat un cartier muncitoresc. Asta nu înseamnă că nu ai unde să scapi, când vrei să respiri ceva mai select decât noxele de București. Nu că ar trebui să scapi neapărat, că aerul e nițel mai respirabil în Berceni decât în centrul Capitalei. O fi briza de câmpie.

Revenind la parcuri, au existat odată ca-n povești și câteva spații mai generoase strecurate printre blocuri. Însă nu au dus o viață foarte lungă, fiindcă au devenit între timp parcări. Acum ne resemnăm cu Delta Văcărești, care e chiar la marginea cartierului. Atunci când nu plouă, poți să faci chiar o plimbare lungă pe cărările bătătorite. Te mai uiți la o vidră, la un cocostârc, rațe și alte lucruri de care nu dai în parcurile amenajate din alte cartiere, cum ar fi IOR sau Cișmigiu.

Totuși, dacă vrei să o arzi mai ca-n oraș, poți să dai o fugă în Orășelul Copiilor de la Brâncoveanu.

Nu știi ce valoare are apa caldă până ce nu-ți lipsește. În timp ce prietenii mei mai centriști se încălzesc cu radiatorul pentru că apa caldă nu-i chiar caldă, eu mă lăfăi în căldură. Asta pentru că bercenarii au noroc cu CET Progresul (din apropiere).

Apoi, apa de la robinet e chiar băubilă, zic eu. După ce am experimentat apa din Grozăvești și din Piața Iancului, am reușit să torn un pahar pe gât abia când m-am mutat în Berceni. Toată treaba ține de țevi, iar astea nu-s chiar așa antice în sudul Bucureștiului.

Nu știu dacă lucrurile astea te conving să devii bercenar, dar zic că nu-i așa rău să locuiești acolo se termină orașul, dacă-i vorba de Berceni City.